Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Remanenţe protocroniste în înţelegerea unor momente importante din istoria creştinismului românesc (IV)*

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Se argumentează în continuare necesitatea de a face distincţie între declararea de către Sfântul Sinod a Sfântului Andrei drept patron al României şi realitatea istorică a faptului că „cel dintâi chemat” dintre apostolii lui Iisus Hristos a predicat în Scythia (Dobrogea actuală), cu mai multe secole înainte ca poporul român să se fi format ca atare.

După cum spuneam în episodul trecut, decizia din 1997 a Sinodului BOR de a‑l declara pe Sfântul Apostol Andrei patron spiritual al României (la rigoare, chiar al românilor!) îşi are legitimitatea ei de politică eclezială şi, probabil, şi canonică. Prin acest act, România se alătură unei consistente liste de ţări (Grecia, Rusia, Spania, Sicilia, Scoţia) care şi‑au ales drept patron pe acest popular apostol al lui Hristos. Este, de asemenea, nerelevant faptul că această decizie politică se bazează pe un „mit naţional” de o dată relativ recentă, care s‑a configurat prin manipularea „populară” a unor informaţii şi date istorice relativ certe. Nu am nimic împotriva „miturilor naţionale” şi nu ignor formidabila lor forţă mobilizatoare pentru popoare şi naţiuni, dar sunt, deopotrivă, convins că adevărurile istorice trebuie cu grijă detaşate de scoriile născocirilor mai mult sau mai puţin interesate. În privinţa Sfântului Andrei, faptele istorice sunt următoarele.

Născut în jurul anului 6 d.Hr. şi martirizat la Patras, în Grecia, în jurul anului 60, a fost fratele mai mic al Sfântului Petru, fiind pescar, ca şi acesta, născut în Betsaida Galileii. Numele iudaic nu i se cunoaşte, Andreas (gr. Ἀνδρέας) fiind numele lui grecesc. Este menţionat mai rar în Evanghelii, dar în împrejurări pline de semnificaţie. În Evanghelia după Ioan (1:40 şi urm.), de exemplu, aflăm că Andrei a fost unul dintre cei doi dintre ucenicii lui Ioan Botezătorul, cel care a recunoscut în persoana lui Iisus pe Mesia şi a fost „chemat” de acesta să îl urmeze. În aceeaşi Evanghelie după Ioan (6:8‑9), ni se spune că Andrei a fost cel care l‑a înştiinţat pe Mântuitor că prin preajmă se află un băieţel care are cinci pâini şi doi peşti, acele pâini şi acei peşti care s‑au multiplicat apoi în chip miraculos întru săturarea mulţimii de cinci mii de oameni. Evanghelistul Ioan mai arată (12:22) că, alături de apostolul Filip, Andrei l‑a anunţat pe Iisus Hristos că un grup de greci ar dori să îl cunoască, acesta fiind momentul în care Mântuitorul s‑a revelat mulţimilor ca Fiu al Omului.

Despre Sfântul Apostol Andrei ni s‑au transmis informaţii credibile şi în scrierile unora dintre primii apologeţi creştini. Aflăm astfel că, după întâlnirea de la Ierusalim a apostolilor lui Iisus din anul 50 d.Hr., eveniment considerat ulterior drept primul Sinod Ecumenic al Bisericii (menţionat şi în cap. 15 din Faptele apostolilor), lui Andrei i‑a revenit sarcina de a duce mesajul evanghelic la neamurile din jurul Pontului Euxin (Marea Neagră), mai precis în Sciţia. Zona numită de istoricii greci şi romani Skythia corespunde aproximativ teritoriilor dintre Dunăre şi Mare, adică Dobrogei de astăzi. La data probabilă când Sfântul Apostol Andrei a ajuns aici, câţiva ani înainte de moartea sa din anul 60, ţinuturile respective erau înglobate de multă vreme din Imperiul Roman, ca parte a provinciei Moesia Inferior. Relegat la Tomis de Augustus, marele poet Ovidiu murise prin anul 18, după vreo 10 ani de exil. Izvoarele scrise, inclusiv Tristele şi Epistolele din Pont ale lui Ovidiu, indică din abundenţă şi în mod convingător că, pe lângă grecii din vechile colonii de la Mare (Istria, Tomis, Callatis) şi romanii cuceritori, aici mai trăiau de multă vreme geţii şi sciţii. Acestora din urmă, ne încredinţează apologeţii creştini, le‑a vestit Sfântul Andrei mesajul hristic.

Întrebarea firească este următoarea: În ce limbă putea să se adreseze Sfântul Andrei ascultătorilor săi pontici? Răspunsul nu poate fi decât unul sigur: în limba greacă, limba universală a întregii lumi cunoscute în antichitate, limba primară a creştinismului, limba în care a fost scris şi Noul Testament, deşi Mântuitorul predicase în aramaică, limba părinţilor săi. Nu trebuie pierdut din vedere nici detaliul semnificativ că cea mai mare minoritate din marile oraşe ale Imperiului Roman era cea iudee! Aşa că interlocutorii Apostolului erau în primul rând evreii grecofoni din cetăţile greceşti de la Mare, cărora li se puteau alătura, pe lângă coloniştii greci propriu‑zişi, alte persoane care cunoşteau sau înţelegeau limba greacă, fie aceştia geţi, sciţi sau romani. În imensul conglomerat de popoare, culturi, tradiţii pe care îl numim Imperiul Roman, greaca, alături de latină, erau singurele limbi care aveau o circulaţie generală. Dacă facem abstracţie de comunităţi creştine mai mici care au supravieţuit până astăzi şi care au avut ca limbă de expresie egipteana sau siriaca (caldeeana sau aramaica), în primele sale trei-patru secole de existenţă, mesajul evanghelic nu putea fi citit şi predicat decât în limbile greacă şi latină.

Celălalt aspect esenţial al problemei pe care o discut, şi anume „creştinarea românilor”, îl voi relua mai pe larg într‑un episod viitor. Deocamdată, îl rog pe cititorul binevoitor să accepte evidenţa istorică a faptelor, care ne conduc la concluzia inexistenţei poporului român ca atare, în primele secole creştine. În sens strict, poporul român „nu exista”, la fel cum nu existau nici poporul francez, nici popoarele spaniol, portughez sau italian. Aceste popoare vor apărea ca entităţi istorice mai târziu, cam în acelaşi timp, şi anume în momentul în care limba latină îşi va pierde unitatea ca limbă vorbită, transformându‑se în ceea ce numim limbile romanice.

Aşadar, pe scurt, faptele istorice acestea sunt: Sfântul Andrei, unul dintre cei doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, într‑una din călătoriile sale misionare, a ajuns la un moment dat să predice într‑o zonă de graniţă a Imperiului, ţinuturile danubiano‑pontice, denumite în epocă Sciţia. Acolo, într‑o zonă intens romanizată, urma să apară, peste şapte-opt secole, poporul român. Pornind de aici, a ajunge să spui, cum citim pe unele icoane recente, că Sfântul Andrei a predicat Evanghelia în Dobrogea (în loc de Sciţia!) reprezintă un anacronism, să îl declari „creştinător al românilor” este un neadevăr istoric, iar a institui în Dobrogea locuri de pelerinaj precum peştera Sfântului Andrei sau pârâiaşul Sfântului Andrei reprezintă o manipulare grosolană a pietăţii populare, din sfera afacerii cu Petrache Lupu de la Maglavit, de odinioară, sau din cea cu „Arsenie Boca, sfântul Ardealului”, din zilele noastre. (Va urma)

* Textul faţă are la bază conferinţa pe care autorul a susţinut‑o în cadrul Colocviilor de la Putna, ediţia a XIII‑la, 22-25 august 2019.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri