Prima autogară privată pe care am vizitat-o a fost Eurovoyage, de pe strada Al. O. Teodoreanu, nr. 49. Din staţia de tramvai care te duce spre Baza 3 eşti nevoit să mergi câteva minute bune printre blocuri şi mici magazine pentru a găsi autogara, iar odată ce ai ajuns aici, deşi eşti aproape de Carrofour Felicia, aproape şi de Leroy Merlin, simţi de parcă ai ieşit deja din oraş.

Cu un drum plini de gropi, peroane cu câte 2-3 scaune amplasate şi o masă veche din lemn pentru două persoane, în miez de zi autogara Eurovoyage este pustie. Scaunele de la peroane sunt şi ele la fel de vechi: din plastic, rupte sau murdare, pe care nici nu îţi vine să te aşezi. Cum intri pe partea stângă există locurile amenajate pentru microbuzele care pleacă, iar pe cealaltă parte locurile pentru sosiri sunt mult mai puţine.

La peroane sunt mai multe maşini parcate decât microbuze. Nu există o sală de aşteptare, ci doar o clădire înăuntrul căreia se află un tonomat de unde îţi poţi lua cafeaua. E şi asta o consolare...

Autogări neasfaltate şi locuri insuficiente pentru călători

Următoarea autogară bifată pe listă este Transbus Codreanu, probabil şi cea mai renumită autogară din Iaşi, vizavi de Gara mare. Călătorii au mai multe facilităţi, însă nici aici nu s-a modernizat nimic. Sunt mai multe bănci pe care călătorii se pot aşeza, precum şi ghişee pentru informaţii şi pentru cumpărarea biletelor.

Există şi o sală de aşteptare, e drept mică, cu scaune degradate, şi toalete neîngrijite. Majoritatea călătorilor preferă să stea afară să aştepte microbuzele. Unii se aşază pe bănci, iar alţii care nu mai au loc stau în picioare: fie pe peronul unde trebuie să gareze şoferii, fie pe lângă băncile deja ocupate. Aleg să stea afară, mâncând de la fast food şi stând la o masă în picioare.

„Ar fi bine dacă ar fi mai multe locuri pentru noi, să avem unde sta jos. Şi să fie acoperite, pentru că pe timpul iernii îngheţi dacă stai pe băncile de afară până urci în microbuz”, ne declară o doamnă care aştepta pe bancă microbuzul de Hârlău, ce urma să vină.

Cea de-a treia autogară pe care am vizitat-o este cea din Păcurari, numită Iaşi-Vest. Aici, spre deosebire de Transbus Codreanu, situaţia este mai gravă, atât pentru şoferi, cât şi pentru călători. Drumul este neasfaltat, plin de gropi şi pietruit, ceea ce poate fi un chin pentru şoferii de microbuze. Locurile disponibile pentru călători sunt reduse, doar câteva bănci din lemn vechi, sub un acoperiş de tablă.

Practic, călătorii care nu au loc pe bănci sunt nevoiţi să stea în picioare sau, în cel mai bun caz, dacă microbuzele sunt deja acolo, să urce şi să stea în acestea până la plecare.

Sunt şi „autogări” improvizate pe străzi

Pe lângă autogările private, în Iaşi sunt improvizate alte staţii pentru transportul intrajudeţean prin diferite zone ale Iaşului. Una dintre ele se află în zona pieţei Nicolina, în parcarea Kaufland din zonă. De aici se pleacă de regulă spre Bosia şi Golăieşti. Aici oamenii stau cu bagajele pe jos în parcare aşteptând microbuzul.

În faţa parcării există doar două bănci, fiind ocupate tot timpul. Unii ajung mai devreme şi stau prin parcare vorbind la telefon până ce pleacă microbuzul: „Pleacă la 14:15, mă mai plimb pe aici până atunci”, spune o doamnă în timp ce vorbeşte la telefon, nevoită să-şi petreacă jumătate de oră în picioare până la plecare. Alţii îşi lasă bagajele în grija altor călători, până ce îşi mai fac câteva cumpărături din Kaufland, pentru a mai trece timpul de aşteptare.

O altă autogară improvizată se află chiar în apropierea Gării, pe strada Silvestru, pe dreapta cum mergi spre Podul de Piatră. De-a lungul străzii se vede un şir mare de microbuze cu plecări spre localităţile din afara oraşului: Ţibana, Ţibăneşti, Voineşti etc.. Fie cu uşile închise, fie cu ele deschise, şoferii aşteptă în plină stradă călători care să meargă cu aceste curse.

Din cauza lipsei de locuri, ieşenii ocupă cea mai mare parte din trotuar. Astfel, în orele de vârf, pietonilor le este greu să treacă prin zonă. Dimineaţa şi la terminarea şcolii (13:00-14:00), maxi-taxiurile sunt burduşite atât de elevi, cât şi de alţi călători. Totodată, lipsa unui spaţiu special amenajat duce şi la mizeria pe care unii dintre ieşenii o lasă.

Pe trotuar sunt aruncate deşeuri, precum paharele goale după terminarea cafelei sau a ambalajelor de la mâncare. Microbuzele de aici pleacă la ore fixe. Chiar dacă nu există un program afişat, călătorii care circulă regulat cu aceste curse cunosc orele de plecare.

„Ar fi de mare folos o autogară pentru toate cursele. Să dispună de locuri amenajate pentru toţi călătorii, pentru a nu mai fi nevoiţi să stăm pe străzi cu bagaje până vine un microbuz”, ne-a declarat un bărbat care aştepta pe trotuar, navetist.

Ce se va întâmpla în continuare cu planul pentru o autogară unică?

Ce spune, de cealaltă parte, Primăria? „Noi am avut un proiect integrat Centru Intermodal Autogara Iaşi, a cărei locaţie trebuia să fie in locul bazei CTP din Tudor Vladimirescu. Din păcate, el nu a prins finanţare europeană nerambursabilă pe exerciţiul financiar trecut. Primăria nu a renunţat la proiect, iar in momentul în care vor fi publicate ghidurile de finanţare pentru exerciţiul bugetar actual al Uniunii Europene, vom actualiza documentaţia şi o vom depune spre finanţare nerambursabilă. Primăria a cerut Ministerului Fondurilor Europene şi Ministerului Dezvoltării ca astfel de proiecte sa fie eligibile la finanţare, iar imediat să depunem proiectul pentru finanţare. Valoarea proiectului, estimativ vorbind, se ridica undeva la 20 milioane euro. Actualele garaje din Tudor vor fi relocate, o parte în zona Fortus, iar altă parte la depoul din Dacia, unde deja avem semnat un contract cu BERD”, ne declară Buraga Sebastian, purtătorul de cuvânt al Primăriei Iaşi.

Aşadar, un nou plan, dar în fapt acelaşi din 2014. Să sperăm că nu ne vom trezi peste alţi opt ani în aceeaşi situaţie...