Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Reportaj: Săptămâna Patimilor, trăită între zidurile ultimei ctitorii a lui Ştefan cel Mare

GALERIE
reportaj manastirea dobrovat (7)reportaj manastirea dobrovat (4)reportaj manastirea dobrovat (6)reportaj manastirea dobrovat resize (11)reportaj manastirea dobrovat (13)reportaj manastirea dobrovat (18)reportaj manastirea dobrovat (3)
  • reportaj manastirea dobrovat (7)
  • reportaj manastirea dobrovat (4)
  • reportaj manastirea dobrovat (6)
  • reportaj manastirea dobrovat resize (11)
  • reportaj manastirea dobrovat (13)
  • reportaj manastirea dobrovat (18)
  • reportaj manastirea dobrovat (3)
- +

Dacă închizi ochii şi desenezi o hartă imaginară prin inima unei păduri, laşi creionul să alunece în bucle, refaci drumul care şerpuieşte alene şi se scurge încet către zidul ultimei ctitorii a lui Ştefan cel Mare. „N-am găsit niciodată dacă a trăit să o vadă construită“. Părintele Mercurie se uită spre zidurile de cetate din 1504 ale Mănăstirii Dobrovăţ încercând să le cuprindă fără să răsucească privirea spre soare. Liniştea spartă doar de cântecele păsărilor pare să-l cuprindă, scufundându-l alene într-o stare de meditaţie. Banca pe care ne-am aşezat, în foişorul de lângă clădirea principală, dă impresia că se-nfoaie în jurul lui ca o membrană şi vrea să-l absoarbă acolo. 

Părintele Mercurie tresare când un muncitor despică violent un lemn cu un fierăstrău electric care pare că mai are un pic şi-şi dă ultima suflare. „Este cea mai puţin vizitată mănăstire din zonă“, îmi spune părintele cu bucurie, de parcă ar provoca oamenii să vină să tulbure liniştea aşternută acolo de cinci veacuri. „De 13 ani de când sunt aici am văzut doar două autocare de turişti străini. În rest, lumea mai vine, de unii singuri, fiindcă sunt însetaţi. Nu ai ce să le faci. Lumea e înnebunită de viaţa din oraşe, de stresul care se acumulează, nu mai înţeleg nimic, caută liniştea şi vin la mănăstiri. Îi înţeleg - sufletul oboseşte şi nu mai poţi“, povesteşte părintele şi se ridică brusc, haina transformată în manta fiindu-i umflată năvalnic de vânt în timp ce aleargă parcă spre scările din faţa lui.

Regim sever în Săptămâna Mare

Obştea cu şapte călugări era scufundată în rugăciune în miercurea din Săptămâna Mare. Părintele Mercurie avea să-mi po­vestească că, de fapt, în tot Postul au făcut acelaşi lucru. S-au trezit la miezul nopţii şi au ţinut slujbe de două ore, dimineaţă alte slujbe lungi, „grele pentru suflet“ şi după amiază iarăşi slujbe. Într-o încăpere mică, pe ecouri de fierăstraie şi lovituri de ciocan, miercuri dimineaţă călugării din obşte erau adunaţi la slujbă. 

Porţile de la biserica mare nu le deschid iarna decât atunci când vin oamenii să se închine, e un frig închis acolo pe care nicio flacără a credinţei nu l-ar putea alunga. Aşa că slujbele le ţin într-o încăpere din clădirea administrativă care a fost în trecut şi închisoare. Cu forma unei biserici, cu un altar improvizat în spatele unei catapetesme atent sculptate în lemn, slujba parcă se desfăşoară „pe repede-înainte“. Lectura din cărţile sfinte pare un şuierat continuu, iar preoţii ascultă, se închină şi atmosfera pare mai încărcată decât cea la slujba de Înviere. Fiindcă pregătirile pentru Învierea Domnului sunt mult mai aspre la mănăstire decât în orice gospodărie creştinească, indiferent de cât de smeriţi sunt oamenii. 

Călugării au început încă din prima zi a Postului să nu mănânce nimic cu ulei de luni până vineri, luni, miercuri şi vineri luând o singură masă pe zi cam la două ore după ora prânzului. În Săptămâna Mare e şi mai sever - luni, marţi şi miercuri au mâncat o singură dată pe zi, fără ulei, joi au avut dezlegare la ulei, iar vineri a fost post negru, ca în sâmbăta dinaintea Învierii să mănânce tot o singură dată. „Iar slujbele sunt foarte lungi. Încep la miezul nopţii şi ţin câte două, trei ore, sunt inaccesibile oamenilor de rând. De ce le facem noaptea? «Iată mirele, vine la miezul nopţii/ Şi fericită e sluga pe care o va afla priveghind/ Iar nevrednică-i aceea/ Pe care o va afla lenevindu-se»“, spune pă­rin­tele Mercurie. De fapt, cei şapte călu­gări ţin slujbe la miezul nopţii şi în perioada în care nu e post. Dar în Săptămâna Mare, e altceva, e alt suflu, altă conotaţie, „mult mai multă pocăinţă. În timpul săptămânii simţi că e duminică. După post, după pocăinţă, venirea Învierii e cu totul şi cu totul altceva“, crede părintele.

Postul - o întărire a caracterului

De fapt, postul e foarte important, şi în mănăstire, şi pentru toţi oamenii care vor să se apropie de Dumnezeu, crede călugărul. Desenează cu mâna în aer, ca-ntr-o semilună, tot anul calendaristic - şi-mi arată că posturile sunt făcute astfel încât omul să se bucure tot anul, dar şi să fie sănătos. 

„Dacă Dumnezeu a dat posturile, dacă Mântuitorul a postit, ştiind structura omului, este clar că omul nu poate să mănânce aceleaşi lucruri tot anul, chiar şi medicina spune că este bine să se alterneze. Apoi, este o chestiune de întărire a caracterului - dovedeşti înfrânare, sacrific ceva în mine când postesc“, spune părintele Mercurie. 

Acesta crede că oamenii au intrat într-o stare de amorţeală sufletească - de Înviere crede că ar fi un semn de respect ca cei care vin să ia lumină să nu plece în cinci minute acasă şi să se bucure de ospăţul de pe mese, ci să stea măcar o oră şi jumătate la liturghie, care este „cu adevărat puternică, e o liturghie deosebită“. 

Se vrea reabilitarea mănăstirii

Viaţa la obşte e dificilă însă şi în afara postului. Dintre cei şapte călugări care sunt acolo şi care, spune părintele Mer­cu­rie, trăiesc ca într-o familie, doi sunt bă­trâni şi nu pot munci, unul a fost operat de mai multe ori la coloană, altul are diabet şi rămân trei care sunt apţi de muncă. „Cu hra­na nu avem probleme, cu munca e greu“, spune părintele în timp ce ne ui­tăm la un călugăr care, cât am discutat în foi­şor, a dus zece roabe de pământ plivit şi bu­­ruieni în afara zidurilor cetăţii. Biserica are zece hectare în administrare şi trei oa­meni care pot să le muncească. 

Şi ve­chi­mea mănăstirii i se citeşte în zidurile vechi, măcinate de timp şi pictura aproape ştearsă din interiorul bisericii imense de piatră. Există un plan ca aceasta să fie restaurată, la el lucrează acum Mitropolia, dar nu se ştie dacă va prinde vreo linie de fi­nan­ţare europeană pe axele care se des­chid acum. „Există un proiect de consolidare şi restaurare. Se doreşte obţi­nerea unei finanţări europene pentru acest pro­iect - sunt câteva biserici, cum e Fru­moa­sa, unde s-a obţinut, dar în cazul acesta documentaţia a fost respinsă într-o primă fază fiind invocate diverse neajunsuri. Urmează să fie depuse din nou, nu doar la Dobrovăţ, ci peste tot“, a spus pr. Ma­rian Timofte, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri