Republica Federală România. Ce mesaj transmite de fapt Maia Sandu? Și către cine?

În campania electorală pentru alegerea președintelui Moldovei, de anul trecut, una din acuzele rusofililor la adresa Maiei Sandu a fost că, dacă va câștiga, aceasta va uni țara cu România. Nu a răspuns deloc atunci la aceste acuze, probabil nedorind să suscite o dezbatere pe această temă, una care sigur nu i-ar fi adus niciun câștig electoral, ci probabil dimpotrivă.

Iată, cinci luni mai târziu, într-un interviu pentru unul din podcasturile politice cu cea mai mare audiență din Marea Britanie (vezi AICI), Maia Sandu, cea care a evitat total subiectul în campanie, o spune acum răspicat: „Da, dacă am avea un referendum, aş vota pentru reunirea cu România”.

Câteva cifre, în context, pentru că acestea au relevanța lor și, totodată, fac declarația Maiei Sandu și mai surprinzătoare. Ultimele sondaje de peste Prut arată că o majoritate confortabilă, 55-60%, se declară favorabilă aderării țării la Uniunea Europeană, dar că doar un procent de sub 35%, chiar 32% în unele studii sociologice, ar fi de acord cu unirea țării cu România, în timp ce 58-60% sunt împotriva unirii.

Știind așadar toate aceste cifre, de ce ar fi făcut totuși Maia Sandu aceste declarații tranșant pro-unioniste? A luat-o gura pe dinainte, cum am văzut că sugerează unii internauți? Exclus asta: lidera de la Chișinău nu e deloc genul acela care să nu-și controleze fiecare cuvânt. Da, putem lua în calcul că este încă în primul an de mandat, fiind aleasă în luna septembrie a anului trecut, și, cum e regula, în primul an libertatea de acțiune a oricărui politician ales este mai mare: este destul timp pentru eventuale corecții, dar este și un moment bun pentru a lansa în dezbatere teme importante, dar controversate, fără mari costuri de imagine.

Cel mai probabil, Maia Sandu lansează astfel în dezbatere, fără a-și asuma oficial asta ca temă, posibilitatea unui viitor referendum pe tema unirii. Nu e puțin lucru… Foarte probabil, o face din mai multe motive acum. Iar unul dintre acestea este că Rusia e acum, și va fi și mai mult, într-un moment de accentuată slăbiciune strategică și de influență.

De altfel, istoricii pot confirma că toate deciziile de unire ale României s-au luat în astfel de momente, de slăbiciune a Rusiei.

– Unirea de la 1859 s-a făcut când Rusia era total epuizată după Războiul Crimeei (1853-1856), înfrântă și izolată diplomatic, iar protectoratul rus asupra Moldovei și Țării Românești slăbise până la inexistență.

– Unirea de la 1918, la fel, a putut fi posibilă când Rusia era în colaps total, sleită de revoluția bolșevică, de război civil și de ieșirea din Primul Război Mondial.

Nu întâmplător s-a spus că un mare moment istoric ratat pentru unirea cu Basarabia a fost în 1991, la colapsul URSS. Atunci, din nefericire, nu a fost voință politică suficientă la București.

Dar ar mai putea fi un motiv pentru care Maia Sandu lansează acum în dezbatere o astfel de temă sensibilă: aderarea tot mai problematică la UE și, mai ales, la NATO. Despre ultima, nici măcar nu a fost ridicată vreodată problema, decât la modul pur teoretic, dar fără niciun orizont în actualul context geopolitic extrem de complicat și problematic. În ce privește negocierile de aderare la UE, aflate în fază incipientă, Moldova este cuplată cu Ucraina. Or, pentru o țară relativ stabilă politic, acesta este un neajuns sever. Cu atât mai mult cu cât există o mare nesiguranță privind evoluția ulterioară a Ucrainei. În acest context, în care oricum sprijinul pentru aderarea Moldovei la UE ajunge la 60% peste Prut, pregătită din timp populația de aici ar putea înțelege că o unire cu România, în cadrul unei federații cu largă autonomie pentru fiecare parte, ar putea fi o soluție pentru problematica aderare la UE, una prin care se pot „arde” multe etape, unele de netrecut în tandem cu Ucraina.

Iată un fragment relevant din interviu, pentru a argumenta ideea că ar vota DA la un eventual referendum pro-unire: „Priviţi la ce se întâmplă în jurul Moldovei astăzi, priviţi la ce se întâmplă în lume. Devine din ce în ce mai dificil pentru o ţară mică precum Republica Moldova să supravieţuiască, să existe ca democraţie, ca ţară suverană şi, desigur, să ţină piept Rusiei”. Admite apoi că în Republica Moldova nu există o majoritate care să susţină unirea: „Ca preşedinte înţeleg, mă uit la sondaje, că nu există o majoritate astăzi care să sprijine unirea cu România. Dar există o majoritate care sprijină aderarea la UE şi noi acţionăm în sensul acesta. Este un obiectiv mult mai realist și ne ajută să ne protejăm suveranitatea”.

S-ar putea ca 2026 să vină cu multe elemente surpriză, și poate nu toate vești bune, mai ales în ce privește ceea ce se întâmplă cu războiul din țara vecină. Dorința majoritară a basarabenilor de a adera la UE rămâne un pilon important de stabilitate peste Prut. Poate fi acesta „convertit” într-o acceptare a unirii, una în condiții speciale, în care alte variante nu ar mai fi fezabile? Dar românii ar vota o modificare a Constituției pentru a deveni o viitoare federație?

Iată întrebări la care nu avem acum răspunsuri. Dar la care, poate, va trebui să ne grăbim să le găsim câte unul cât mai curând. De cele mai multe ori istoria nu așteaptă…

Publicitate și alte recomandări video