În ciuda deschiderii absolut remarcabile de care dă dovadă Uniunea Europeană și în ciuda imperialismului violent al Moscovei, în Republica Moldova se menține foarte puternic blocul anti-integrare. El se confundă în mare măsură, dar nu în totalitate, cu mulțimea favorabilă alinierii cu Rusia – dar probabil că există și oameni care și-ar dori (și își închipuie posibilă) o existență autonomă la frontiera între cei doi centri de putere, care până la urmă ar implica tot respingerea integrării în Uniunea Europeană.
La finalul probei combinate alegeri plus referendum, Republica Moldova se menține pe culoarul integrării europene și al reformelor democratice. Realeasă duminică în funcția de președinte la o diferență de zece procente, doamna Maia Sandu trebuie felicitată pentru victorie, precum și pentru perseverența și curajul de care a dat dovadă în cei patru ani de mandat. De asemenea, pentru atașamentul față de ceea ce numim, în sens larg, valori ale democrației și statului de drept, manifestat în condiții foarte dificile: Republica Moldova este supusă, așa cum știm, unei ofensive politice intense a Moscovei, exercitată atât direct, cât și prin interpuși.
Așadar, cu mențiunea că nimic din ceea ce urmează nu trebuie interpretat ca fiind o minimalizare a meritelor și eforturilor administrației Maia Sandu, ar trebui să observăm că aceste două succese de etapă nu oferă (încă) suficiente garanții pentru viitor, mai ales că urmează legislativele de anul viitor. Și ajungem astfel la cea mai importantă chestiune – motivul pentru care forțele pro-europene din Republica Moldova și prietenii lor din România și din alte părți au motive de îngrijorare. Ea ar putea fi exprimată succint în felul următor: în ciuda deschiderii absolut remarcabile de care dă dovadă Uniunea Europeană și în ciuda imperialismului violent al Moscovei, în Republica Moldova se menține foarte puternic blocul anti-integrare. El se confundă în mare măsură, dar nu în totalitate, cu mulțimea favorabilă alinierii cu Rusia – dar probabil că există și oameni care și-ar dori (și își închipuie posibilă) o existență autonomă la frontiera între cei doi centri de putere, care până la urmă ar implica tot respingerea integrării în Uniunea Europeană.
Această persistență a blocului anti-integrare a surprins în primul rând pentru că au fost trecute prea ușor cu vederea alegerile locale din noiembrie 2023 – singura consultare națională organizată după preluarea puterii de către doamna Maia Sandu și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și după bulversările provocate de agresiunea pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei. Era o perioadă extrem de intensă: Republica Moldova era deja stat-candidat la integrare, iar după o lună de la scrutin primea lumina verde pentru negocieri. În realitate, alegerile locale ofereau deja o imagine fidelă a dificultăților cu care urma să se confrunte tabăra pro-occidentală, în lunile următoare. Iar sondajele de opinie ulterioare, cu meritele și limitele lor, nu indicau o destructurare sau măcar o reducere semnificativă a forței blocului anti-integrare.
Cu siguranță că membrii echipei coordonate de președintele Maia Sandu au fost conștienți de aceste aspecte, în momentul în care au luat decizia de a cumula primul tur al alegerilor prezidențiale cu referendumul privind modificarea constituției, în sensul pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană. Probabil că, dincolo de șocul politic care s-ar fi înregistrat dacă ar fi prevalat răspunsul „Nu”, un asemenea eșec nu ar fi impus guvernului nicio obligație juridică de a întrerupe demersurile de integrare. În cazul în care ar fi reușit chiar și în asemenea condiții să câștige funcția supremă, doamna Maia Sandu ar fi continuat lupta. Din fericire, acest scenariu a fost evitat.
Chiar și după succesul referendumului și acumularea de către doamna Maia Sandu a unui avantaj semnificativ după primul tur al prezidențialelor, blocul de care vorbim s-a manifestat puternic și duminica trecută. Nu neglijăm aici elementul intervențiilor ilegale ale rețelelor patronate de Moscova – cu siguranță că ele au contat; dar lecția care trebuie desprinsă este, totuși, aceea că un număr semnificativ de votanți se exprimă anti-Occident și anti-integrare, iar vocea lor se va auzi mai puternic la legislativele de la anul (așa cum s-a auzit la localele din 2023).
Autoritățile de la Chișinău au la dispoziție câteva luni pentru a reuși să diminueze volumul acestui bloc, dar în același timp se confruntă cu problema uzurii și cu nemulțumirile legitime privind nivelul de trai. Lipsa unei „opoziții loiale” semnificative, care să împărtășească viziunea pro-democratică și pro-integrare – dar, desigur, să vină cu propriile idei de guvernare – va face ca și anul viitor să asistăm tot la un duel geopolitic. Partidul doamnei Maia Sandu are nevoie atât de aliați, cât și de adversari loiali pentru ca procesul de integrare să fie securizat.
Publicitate și alte recomandări video