Rețelele sociale pentru copii: interdicție sau educație? Trebuie sau nu interzise: ce spun specialiștii ieșeni? „Pot duce la depresie, anxietate, scăderea concentrării”

Studiile și experții arată că utilizarea necontrolată a rețelelor sociale expune copiii la riscuri serioase pentru sănătatea mintală, siguranță și dezvoltare. Un studiu realizat de Salvați Copiii în decembrie 2025 relevă că rețelele sociale sunt folosite aproape universal de minori, inclusiv de cei cu vârste între 12 și 14 ani, iar peste o treime dintre aceștia își mențin profilurile publice, accesibile oricărui utilizator.

Organizația a propus interdicția totală a copiilor sub 13 ani pe rețele sociale, acces limitat pentru cei între 13 și 15 ani, sancțiuni pentru platformele care permit crearea de conturi fără verificare, precum și introducerea obligatorie a educației digitale și a siguranței online în curriculum.

Psihologii, profesorii, directorii, formatorii media, părinții și elevii consultați de „Ziarul de Iași” susțin că soluția ideală îmbină educația digitală, controlul parental și implicarea școlilor și platformelor, nu doar interdicția.

Cum arată copilăria digitală? Fragilitate emoțională, viteză, zero interacțiune interumană, nevoia de validare

Copilăria digitală pare să fi adus cu sine o vulnerabilitate emoțională accentuată în rândul tinerilor. Adina Romanescu, directoarea Liceului Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, spune că „elevii au devenit mult mai fragili din punct de vedere emoțional și sunt mai puțin pregătiți pentru a face față dificultăților, dezamăgirilor și conflictelor”. Pun mare preț pe validare primită de la ceilalți, iar asta duce la o stimă de sine scăzută.

„Rețelele sociale pot amplifica vulnerabilități interioare deja existente. Copiii sau adolescenții cu tendințe anxioase pot deveni mai preocupați de comparațiile cu ceilalți și de validare. Cei predispuși la iritabilitate pot reacționa mai intens la conflicte online sau la excludere. Iar cei cu stimă de sine fragilă pot fi afectați profund de comentarii negative sau de sentimentul că «ceilalți trăiesc mai bine»”, declară Cristian Grigore.

Conectarea îndelungată la dispozitive și la rețele sociale influențează și capacitatea de concentrare și răbdarea copiilor. „Pentru ei, totul trebuie să aibă viteză”, precizează Adina Romanescu.

„De la afectări ale posturii și ale vederii, până la scăderea randamentului școlar, instalarea unei stări de oboseală cronică sau chiar pierderea interesului față de familie, prieteni și școală, efectele induse de utilizarea excesivă a dispozitivelor electronice sunt extrem de grave”, declară Sabina Manea, directoarea Școlii Gimnaziale „Ion Simionescu” din Iași.

Fluxul constant de informații, feedback rapid și notificări continue pot depăși capacitatea de discernământ a copiilor, generând anxietate, frustrare și tulburări ale somnului, mai spune Sabina Manea, avertizând că fără o intervenție rapidă, „copiii riscă să devină victime ale tehnologiei”.

Și interacțiunile față în față sunt diminuate. Directoarea Liceului de Informatică spune că a observat cum elevii „preferă să se retragă pe telefon sau alt dispozitiv, decât să experimenteze noi relaționări directe cu cei din jur”.

Ce se vede în școli: concentrare scăzută, cyberbullying, izolare, decalaj între generații

Profesorii și directorii observă tot mai des dificultăți de concentrare la elevi, generate de expunerea excesivă la dispozitive digitale. Somnul deficitar cauzat de conectarea nocturnă la telefoane sau tablete face ca mulți adolescenți să fie obosiți și neimplicați la ore.

„Consumul acesta exagerat de reel-uri diminuează capacitatea de concentrare. Mă îngrijorează este utilizarea brain rot-urilor excesive. Sunt expuși cyberbullying-ului, mai ales în acești ani critici de formare. Se întâmplă și la adolescenți de 15-17 ani, pentru că nu au avut o educație corectă digitală înainte de această vârstă, ci doar au fost expuși unui consum excesiv de conținut creativ digital de pe rețele”, susține Daniela Orășanu, directoarea Colegiului Tehnic de Căi Ferate „Unirea” din Pașcani.

• Citește și: Vieți pierdute din cauza presiunii de la școală. Realitatea din spatele unor tragedii: zero psihologi în școlile din Iași și consilieri împărțiți între două-trei localități

Comportamentele de fațadă maschează izolarea și lipsa de implicare, explică directorii școlilor. „Adolescenții mimează în fața părinților socializarea, iar comportamentul de fațadă față de profesori, părinți poate avea consecințe grave deoarece acești elevi pot deveni depresivi, anxioși și pot trece neobservați mult timp”, punctează Adina Romanescu.

Consumul masiv de conținut digital scurt, precum reel-urile, contribuie la decalajul dintre generații, observă Daniela Orășanu: „Umorul generației Alfa și al unei părți din generația Z, influențat de brain rot, este atât de absurd și diferit de umorul clasic, încât apar întrebări precum «de ce nu îl înțelegem pe Caragiale?»”.

Anamaria Ghiban, formator în educație media în cadrul programului susținut de Centrul pentru Jurnalism Independent și cofondatoare PISC, atrage atenția că schimbările observate la adolescenți nu pot fi puse exclusiv pe seama rețelelor sociale.

„Cred că mai degrabă sunt schimbări care fac parte dintr-un proces mai amplu, în sensul că societatea în sine evoluează de așa manieră încât generațiile de copii și adolescenți care vin interacționează tot mai mult, mai diferit și mai complex cu informația, care, într-adevăr, vine predominant din mediul online și din rețele sociale. E o realitate: tinerii își iau majoritar informația din rețelele sociale și, mai nou, folosesc inteligența artificială pentru a accesa informațiile”, explică aceasta.

Viața într-un univers virtual: reputație digitală și discuții cu persoane străine

Copiii își creează propriul univers virtual, așa cum visează, fără să fie deranjați de prieteni, părinți sau profesori. Însă, specialiștii atrag atenția că viața într-un univers digital poate afecta capacitatea copiilor de a-și gestiona emoțiile și atenția. Sara-Maria Tăușanu, consilier școlar în comunele Fântânele și Focuri, spune că preșcolarii și elevii din clasele primare, întâmpină dificultăți în a-și controla reacțiile emoționale.

„Observ că menționează adesea jocuri pe care le au pe telefoane sau videoclipuri pe care le văd pe YouTube, multe dintre ele violente, și tind să repete comportamentele văzute. De multe ori, părinții muncesc și găsesc o alternativă în a-i lăsa să petreacă timpul pe telefoane ca să își poată face treaba, dar nu își dau seama de fapt ce efect au asupra lor”, declară consilierul școlar, pentru „Ziarul de Iași”.

Copiii care trăiesc mult timp în mediul online se confruntă cu dificultăți în relaționarea directă cu ai lor colegi și dezvoltă uneori conflicte. Sara-Maria Tăușanu observă că, atunci când telefoanele nu sunt la îndemână, apar tensiuni și dispute, „probabil din dificultatea de a-și gestiona emoțiile”.

• Citește și: De ce digitalizarea educației nu începe cu tabla inteligentă. Ce lipsește din școala românească. „O digitalizare reală nu înseamnă doar echipamente”

Sabina Manea susține că „preocuparea exacerbată pentru a-și construi un anumit tip de reputație digitală provoacă conflicte grave, mai ales între fete”. Deși nu a înregistrat probleme grave generate de social media la nivelul școlii, spune că în mediul educațional „sunt cunoscute situațiile în care uneori copiii își creează un univers propriu în spațiul virtual, univers total necunoscut adulților, renunțând la ieșirile cu prietenii”.

„Dublat de sedentarism, acest refugiu care distorsionează realitatea și pe care unii copii îl caută nu face decât să-i îndepărteze de problematica indusă de conectarea socială reală, din viața de zi cu zi. De la simple neînțelegeri până la violență verbală și fizică nu este decât un pas”, completează aceasta.

Cu ce probleme se prezintă la psiholog tinerii dependenți de rețele sociale

Mulți copii și adolescenți care ajung la psiholog prezintă simptome de depresie, anxietate sau comportamente adictive, menționează Cristian Grigore de la Institutul de Psihiatrie „Socola”, iar mediul online poate fi un refugiu pentru aceștia atunci când dau se întâlnesc cu „dificultățile școlare”. Deși rețelele sociale nu sunt singura cauză, acestea pot amplifica problemele deja existente și duc la „o scădere a rezistenței la stres, a toleranței la incertitudine și a capacității de a face față presiunii reale”.

Mediul digital poate agrava percepțiile distorsionate despre propriul corp. Cristian Grigore povestește că a întâlnit o adolescentă de 16 ani, cu 42 kg la 1,71 m înălțime, care continua să se considere „insuficient de slabă”. Accesul frecvent la conținut online care promovează standarde corporale extreme a consolidat imaginea corporală distorsionată.

„Mediul online validează o percepție deja alterată, iar algoritmii oferă tot mai mult conținut în aceeași direcție, întărind convingerea că «așa ar trebui să arăt»”, declară psihologul ieșean.

Cel mai frecvent semnal de alarmă pe care îl observă Cristian Grigore este pierderea controlului. Mulți tineri încep cu intenția de a petrece 30 de minute online, dar ajung să rămână patru-cinci ore. „Spune că se poate opri oricând, dar este de fapt o iluzie. Devine iritat, neliniștit sau chiar agresiv atunci când i se limitează accesul de către părinți”, adaugă clinicianul.

Rețelele sociale, construite încât să dea dependență

„Cam tot ce există online – aplicații, platforme – e construit în așa fel încât să crească engagement-ul”, precizează Irina Șubredu, psiholog la Becoming Center, care subliniază că acest „engagement” crește „prin aceleași mecanisme care favorizează apariția oricărei dependențe” – tutun, droguri, alcool etc. Deci, ce fac rețelele sociale? Mențin utilizatorii activi cât mai mult timp și creează dependență.

Psihologii atrag atenția că efectele mediului digital nu sunt uniform resimțite de toți copiii, ci tind să amplifice dificultățile deja existente. „Cineva deprimat va deveni și mai deprimat, cineva anxios va deveni și mai anxios, cineva care are probleme de imagine va avea probleme și mai accentuate”, explică Irina Șubredu, psiholog la Becoming Center.

Acest fenomen este cu atât mai pronunțat în cazul copiilor și adolescenților, al căror cortex prefrontal – responsabil de abilitatea de a amâna recompensa imediată pentru beneficii pe termen lung – nu este complet dezvoltat. Această zonă a creierului se maturizează între 18 și 24 de ani, iar „cu cât vârsta este mai mică, cu atât protecția față de efectele adictive este mai redusă, crescând riscul ca tinerii să dezvolte dependențe de mediul digital”, explică Irina Șubredu.

Recompensa instant și „like-ul” care înlocuiește curiozitatea. „Simțim gratificarea în sala de clasă”

„Adolescenții din clasele IX-X, din generațiile de acum, cer să fie gratificați pentru orice gest – nota 10 pentru răspunsuri simple sau puncte în plus la notare pentru acțiuni minime, lucru care nu se întâmplă la cei din clasele a XI-a și a XII-a”, declară directoarea Colegiului Tehnic de Căi Ferate „Unirea” din Pașcani.

Daniela Orășanu susține că acest comportament în sala de clasă reflectă ceea ce se întâmplă în mediul online. Această cultură a recompensei instant subminează dorința de cunoaștere și curiozitatea necesară învățării, spune directoarea. „Gratificarea asta o simțim toți profesorii în sala de clasă, la elevi, și crește nivelul de competitivitate. Nu e sănătos pentru educația copiilor, pentru că elevul nu mai caută cunoașterea cu adevărat”, completează Daniela Orășanu.

Acest lucru este o cauză a gratificării imediate din mediul online: like-uri, mesaje, clipuri scurte, stimulare continuă. În realitate, însă, activitățile importante, cum ar fi învățatul pentru un examen, sportul sau dezvoltarea relațiilor autentice, cer răbdare și implicare, explică psihologul clinician Cristian Grigore. „Activitățile care cer efort devin tot mai greu de tolerat și pot apărea dificultăți de concentrare a atenției, scăderea toleranței la frustrare, memorie mai slabă și o gândire mai puțin flexibilă”, continuă acesta.

Interdicție sau educație? „Soluția nu cred că este interdicția în sine”

Ideea interzicerii rețelelor sociale pentru copiii sub o anumită vârstă deschide o dezbatere sensibilă, mai ales în contextul în care mai multe state europene analizează sau au adoptat deja măsuri restrictive.

Anamaria Ghiban, formator în educație media, atrage atenția că tema este „mult mai complexă decât pare” și că interdicția, deși discutată tot mai intens la nivel internațional, „este o soluție provizorie, nu neapărat și recomandată”. Din perspectiva sa, fără educație media, orice limitare legală riscă să fie ineficientă.

„Soluția nu cred că este interdicția în sine. Trebuie puse anumite limite, dar cred că adevărata soluție este educarea copiilor și sprijinirea lor în modul în care își formează și își adaptează comportamentele, prin promovarea educației media în școală”, declară Anamaria Ghiban, pentru „Ziarul de Iași”.

„O astfel de limitare se impune ca un fel de «centură de siguranță» pentru copiii noștri”, consideră Genoveva Farcaș, directoarea Casei Corpului Didactic „Spiru Haret” și profesoara de pedagogie la Colegiul Național Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași. Aceasta susține că legislația poate impune platformelor gestionarea strictă a accesului copiilor „prin raportare la vârstă (platformele ar primi doar confirmarea „peste/sub vârsta”, nu date personale)”. O altă soluție evidențiată de Genoveva Farcaș este acordul parental, însă orice limitare „trebuie dublată de educația digitală pentru copii, părinți și toți utilizatorii digitali”.

Directoarea Adina Romanescu consideră că restricționarea în funcție de vârstă și controlul parental nu rezolvă problema. „Copiii au nevoie de sprijin, atenție, iubire”, afirmă ea, subliniind importanța timpului de calitate petrecut împreună și a comunicării. În viziunea sa, activitățile comune, sportul și proiectele școlare pot oferi alternative reale la timpul excesiv petrecut online.

Adolescenții resping interdicția totală, dar susțin controale mai stricte în mediul online

Pentru adolescenți, ideea unei interdicții totale pare nerealistă. „Ziarul de Iași” a discutat cu elevi de la Liceul de Informatică din Iași care susțin că „interzicerea nu ar fi cea mai bună soluție”, explicând că actualele generații de copii sunt strâns legate de mediul online. O astfel de lege ar fi greu de aplicat, consideră elevii, întrucât „cu cât ar interzice rețelele sociale, cu atât ar fi mai multe încercări de a sparge barierele și de a ocoli prevederile legale”.

Mulți adolescenți și-au făcut conturi pe Facebook, Instagram sau TikTok de la 10-11 ani, în clasa a V-a. Motivația nu a fost neapărat curiozitatea, ci nevoia de apartenență. „Mi-am făcut cont pentru că aveau și colegii mei și mi-am dorit să fiu și eu ca ei”, a spus Antonia. Robert confirmă: era „o chestie de apartenență”, o modalitate de a interacționa nu doar fizic, ci și online.

Chiar dacă resping interdicția totală, elevii acceptă ideea unor controale mai riguroase. Aceștia spun că ar trebui să existe verificări mai stricte la crearea conturilor – „de exemplu, ar putea cere o fotografie cu buletinul”.

Psiholog: „Este dificil de stabilit un prag de vârstă absolut”

Stabilirea unei vârste minime pentru accesul la rețelele sociale rămâne o chestiune delicată, spun specialiștii. Psihologul clinician de la Institutul de Psihiatrie „Socola”, atrage atenția că „este dificil de stabilit un prag de vârstă absolut”, însă experiența clinică arată că riscurile cresc cu cât expunerea începe mai devreme și nu este însoțită de ghidajul unui adult.

În jurul vârstei de 14 ani se conturează, de regulă, o anumită maturizare cognitivă și emoțională, susține Cristian Grigore. „Adolescenții încep să distingă mai clar între real și fake-news. Au o capacitate mai mare de reflecție și de autoreglare, chiar dacă aceasta este încă în formare. Sub această vârsta, copiii sunt mult mai vulnerabili la comparațiile cu ceilalți și la presiunea socială din mediul online”, completează acesta.

Sara-Maria Tăușanu, consilier școlar, consideră că accesul nu ar trebui eliminat complet pentru adolescenții de 15-16 ani, dar ar trebui condiționat de „un control mult mai amănunțit” la crearea contului și de restricții adaptate vârstei. În schimb, pentru copiii sub 12-13 ani, ea vede o vulnerabilitate crescută și susține că, în această etapă, accesul ar trebui limitat.

E nevoie de lege pentru interdicția accesului la rețele? „O lege care să interzică e o variantă mai bună decât să nu avem una”

Majoritatea specialiștilor consultați admit că o formă de reglementare este necesară în privința utilizării rețelelor sociale de către copii. „O lege care să interzică accesul la rețele sociale sub o anumită vârstă cred că este o variantă mai bună decât să nu avem”, susține psihologul Irina Șubredu. Ea face o paralelă cu interdicția privind alcoolul și tutunul: faptul că unii minori găsesc „subterfugii” nu înseamnă că regula nu este necesară. „Faptul că adulții au convenit că acestea nu este pentru copii este un început”, spune ea, apreciind că o astfel de măsură „nu ar face mai mult rău decât bine”.

„Cred că o interdicție legală până în jurul vârstei de 14 ani ar putea avea efecte pozitive reale, mai ales pentru copiii care încă nu au accesat rețelele sociale. O limită legală ar reduce «contaminarea» de grup – știm cât de mult se modelează copiii în funcție de anturaj. Dacă majoritatea nu au acces, scade și presiunea de a fi «în rând cu ceilalți»”, este de părere psihologul clinician Cristian Grigore.

Sabina Manea, directoarea Școlii Gimnaziale „Ion Simionescu” din Iași, spune că interdicția „ar ajuta, dar nu ar opri complet accesul”, la fel cum nici interdicția de a vinde tutun minorilor nu a eliminat fenomenul fumatului în rândul adolescenților.

„Sunt de acord cu restricționarea totală sub o anumită vârstă, dar trebuie să fim conștienți că așa cum cenzura transformă o carte în bestseller, odată cu interdicția apare tendința umană naturală prin care accesul la rețele devine mult mai dorit și atractiv, tocmai pentru că este interzis sau restricționat. Singura interdicție fermă pe care o accept și o înțeleg este aceea de a utiliza telefoanele mobile în spațiul școlar. Această măsură și-a dovedit deja eficiența”, precizează directoarea Școlii Gimnaziale „Ion Simionescu” din Iași.

Un alt argument invocat în favoarea unei reglementări este dificultatea părinților de a controla mediul online. „Este foarte dificil să monitorizeze constant conținutul și interacțiunile online”, spune Cristian Grigore.

Este nevoie de „măsuri legale care să-i responsabilizeze mai mult pe părinți” și de un cadru legislativ care să le ofere profesorilor instrumente eficiente, este de părere Sabina Manea, întrucât „simpla scădere a notei la purtare nu este eficientă și nu mai este resimțită drept o pedeapsă gravă de către elevi sau familie”.

„Prohibiția digitală”: soluție reală sau reacție de panică

„Asistăm la un fel de schimbare de paradigmă, de la educație digitală la prohibiție digitală”, consideră Daniela Orășanu despre interzicerea rețelelor sociale. „Deși intenția asta e nobilă, pentru că ceea ce vizează e să protejeze psihicul copiilor, care e destul de fragil, implementarea tehnică ridică probleme majore”, adaugă directoarea, fiindcă, în general, atunci când se interzice ceva, întotdeauna ajungem la eludarea barierelor și căutăm alte variante.

„Copiii vor fi foarte isteți și riscăm să poată să reușească să își protejeze identitatea, folosind masiv acele rețele de protejare a identității – VPN-urile – adică serviciile care securizează conexiunea la internet și protejează identitatea online. Cu ocazia asta cred că li se dezvoltă educația digitală și vor ajunge în niște zone ale internetului mai greu de monitorizat”, declară directoarea.

Daniela Orășanu a descris un fenomen observat în școală: adolescenții petrec foarte mult timp pe telefoane, chiar și în afara spațiului școlar, preferând ecranele în locul experiențelor directe. În timpul unui internship în Spania, tinerii de clasa a X-a au ales să rămână în camerele lor, pe telefoane, în loc să exploreze împrejurimile.

„Recunoaștem toate riscurile, dar ceea ce ne dorim noi este o protecție a elevilor prin educație, nu prin izolare”, spune directoarea Colegiului din Pașcani.

Cristian Grigore completează această perspectivă și susține că, pentru copiii și adolescenții care folosesc deja rețelele sociale, „o interdicție bruscă poate duce la conturi false, migrare pe alte platforme sau accesarea unor spații online mai puțin reglementate”.

Platformele digitale trebuie obligate să protejeze siguranța copiilor

Pe lângă educația digitală a copiilor și adolescenților, experții atrag atenția că marile platforme trebuie să fie obligate legal să prioritizeze siguranța copiilor. „Știu că există o limită simbolică de 13 ani, dar pe care nu o verifică nimeni pentru utilizatori. Acestor giganți ar trebui să li se impună prin norme legale schimbarea arhitecturii rețelelor, în sensul să elimine algoritmii de recomandare agresivi pe conturile tinerilor”, explică Daniela Orășanu.

Cum ar fi dacă rețelele sociale ar propune conținut educațional regulat? Directoarea Colegiului Tehnic de Căi Ferate „Unirea” vorbește despre o propunere care i s-a părut interesantă: dacă un copil de 13-14 ani folosește platforma, algoritmii să alterneze conținutul de divertisment cu conținut educațional la fiecare 30 de secunde.

„Cred că ar trebui să intervină aici și relația autorităților cu cei care dețin rețelele sociale, adică interdicțiile poate că n-ar fi să fie neapărat legate de utilizator în sine, ci ar trebui puse niște presiuni asupra rețelelor sociale în ceea ce privește filtrarea conținuturilor care ajung să fie consumate de către tineri”, consideră Anamaria Ghiban, formator în educație media.

Cine trebuie să se ocupe de educația digitală? „Doar familiile pot interveni”

Gestionarea relației copiilor cu tehnologia nu poate fi responsabilitatea unei singure instituții. Este nevoie de o abordare colectivă. Genoveva Farcaș subliniază că platformele, școlile și părinții trebuie să acționeze împreună pentru a proteja tinerii și a le oferi instrumentele necesare pentru o utilizare sănătoasă a tehnologiei.

„Dacă platformele ar condiționa implicarea tinerilor în mediul online în conformitate cu legea, dacă școala ar prioritiza asumarea constantă privind utilizarea tehnologiilor, dacă părinții ar beneficia și ei de programe parentale pentru a ști cum să gestioneze relația cu copilul, ar fi șanse pentru a avea o generație de copii mai sănătoasă, cu focus și motivație pentru învățare și relații sociale reale”, explică directoarea Casei Corpului Didactic.

„Doar familiile pot interveni”, spune Constantin Neagu, lider al Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – Filiala Iași, accentuând rolul esențial al familiei în educația digitală. „Eu văd că sunt copii de 3-4 ani cărora li se dă telefonul ca să stea cuminți în locuri publice. Începe cu YouTube, iar după aceea își face cont pe TikTok și se creează dependența”, precizează acesta.

Constantin Neagu insistă că regulile trebuie respectate atât acasă, cât și în școli: interzicerea telefonului mobil în timpul orelor trebuie aplicată uniform, fără excepții. Acasă, părinții trebuie să stabilească reguli clare privind timpul petrecut online și să folosească instrumente de control parental.

„Nu cred că e vorba neapărat de vârstă. Trebuie, în primul rând, multă conștientizare din partea noastră, a adulților, despre pericole care sunt și după aceea de diseminat cu ei, dar într-un mod corect, pentru că nu poți să-i păcălești. Sunt lucruri care la 13 ani pot fi traumatizante, dacă acești algoritmi se implică în distrugerea lui ca individ. Sunt părinți care conștientizează asta, dar sunt și care preferă să îl lase în compania telefonului”, precizează părintele.

Părinții intervievați de „Ziarul de Iași” au declarat că sunt de acord cu interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 13 ani, unii dintre ei optând chiar pentru restricții până la 16 ani. „Da, sunt de acord, nu este ce trebuie acolo, copilul meu nu are cont pe nicio astfel de rețea”, „nu are ce căuta în mediul online” și „nu a vrut, dar nici nu l-aș fi lăsat dacă voia”, sunt opinii ale părinților din Iași.

„Părinții au nevoie de același tip de intervenție”

Educația digitală a copiilor începe acasă, susțin reprezentanți din învățământul preuniversitar, însă părinții se confruntă adesea cu dificultăți majore în a-și proteja copiii de riscurile mediului online. „Părinții cu care lucrez se arată foarte îngrijorați și le lipsesc abilitățile de a gestiona situația, pentru că sunt mai multe dificultăți majore când vorbim despre tehnologie”, susține psiholog Irina Șubredu.

„Nu îți lași copilul minor într-un loc unde vin persoane care nu prezintă siguranță. Când se duce undeva îl duci și îl aduci. E mai clar din punct de vedere fizic cum să îl ții în siguranță. Când vorbim despre siguranța online nu e atât de clar. Când copilul se opune regulilor tale, poate veni cu argumentul vieții private: «așa cum am voie să am camera mea, unde închid ușa și am voie să am jurnalul meu la care pun lacăt, am voie să am și conversațiile mele pe internet despre care să nu știi tu ca părinte». Însă nu e același lucru”, explică Irina Șubredu.

Părinții au nevoie de același tip de intervenție, cu atât mai mult cu cât „copiii sunt nativi digitali”, iar „unii părinți sunt complet depășiți de situație, fiind utilizatori sporadici ai dispozitivelor electronice, persoane care nu cunosc și nu înțeleg influența negativă pe care ecranele și rețelele sociale le pot avea”, menționează Sabina Manea.

Publicitate și alte recomandări video