Retrocedare la Iaşi: urmaşii urmaşilor luptă prin tribunale și mor așteptând

Sotira C. deţinuse un teren de 954 mp şi două corpuri de casă, în suprafaţă totală de 405 mp, în municipiu. Casele au fost demolate în cadrul unor lucrări de sistematizare. După 1990, ieşeanca a început lungul drum al revendicării fostei proprietăţi.

În 2009, Primăria a constatat că retrocedarea în natură nu mai este posibilă nici măcar pentru teren şi a propus acordarea de despăgubiri. Pentru aceasta, era necesar ca dispoziţia primarului, trimisă împreună cu documentaţia aferentă la Bucureşti, să fie validată printr-o decizie a CNCI, care a întârziat să fie emisă. Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv stabilea pentru clădiri un termen de 5 ani pentru soluţionarea dosarelor înregistrate la nivelul Comisiei. Termenul pentru terenuri era şi mai scurt, de trei ani.

În 2016, Sotira C. a decedat, iar termenul de cinci ani a expirat în 2018, fără ca vreun răspuns să vină din partea Comisiei, situaţie în care moştenitorul s-a adresat instanţei. CNCI a întârziat până şi să depună întâmpinare în faţa judecătorilor împotriva plângerii lui Constantin D. Când întâmpinarea a fost într-un final depusă, cu o întârziere de trei luni, judecătorii au respins-o direct, fără a o mai analiza.

CNCI a încercat şi să ridice problema tardivităţii cu care ar fi fost promovată în instanţă, excepţie respinsă şi ea de judecători. Ca urmare, Tribunalul a admis cererea moştenitorului, dispunând obligarea CNCI la soluţionarea dosarului, ca şi la plata a 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Sentinţa a fost atacată de Comisie la instanţa superioară, dosarul intrând pe rolul Curţii de Apel.

Publicitate și alte recomandări video