Retrospectivă John Surman (II)

Majoritatea discurilor înregistrate din 1966 (unele surse documentare stabilesc imprimări din 1964, dar le pun sub semnul întrebării) până în 1976 poartă, într-adevăr, pecetea discontinuității melodic-armonice, hazardul înlănțuirii ideilor (de multe ori aparent), asperitățile sonore pot descuraja interesul ascultătorului nerăbdător. Am mai precizat aici în alte contexte, „vinovată” a fost avangarda deceniilor postbelice, indiferentă la puterea de receptare a publicului. Lui Surman nu i se poate reproșa mimetismul modernității insurgente. S-a acomodat turbulențelor, tangajelor manierelor diferite ce au afectat creația academică și jazzul pentru că acesta era spiritul perioadei 1960-’75 (date aproximative, bineînțeles), pentru că asta se cânta în cluburi, chiar unele televiziuni publice promovau fără teama lipsei de audiență partiturile, improvizațiile pronunțat libere. Se întâmpla mai ales în Germania. Era vremea când aleatorismul academic a rezonat cu spontaneitatea jazzului, scăpată aproape total din frâiele determinării, mobilitate de care unii jazzmen se mândreau în numele libertății de creație. Evident, în acea epocă a nesupunererii și pe plan artistic, au existat creatori ce nu s-au abătut de la regulile demult acceptate, dar nu învechite ale compoziției muzicale, iar Surman a depășit cu brio crizele infatuării artistice de moment păstrând esențialul – conceptul libertății inspirat, echilibrat, înțelept acordată organizării materialului ideatic, surselor sonore. Câteva exemple din perioada radicală a modernității sunt discurile înregistrate de Surman în duo cu Albert Mangelsdorff (trombon, Germania), Karin Krog (interpretă vocală, Norvegia), cu britanicul John McLaughlin (chitară), cu americanii Chick Corea (pian) și Jack DeJohnette (baterie).

Peste un deceniu, în 1979, următoarea capitală a modernității, ECM, l-a atras pe Surman timp îndelungat, adoptându-l, urmărindu-i aventura creatoare oriunde l-au purtat ocaziile, interesele muzicale. „Omul-orchestră” al renumitei case de discuri, Manfred Eicher, și-a fructificat pregătirea muzicală solidă, libertatea ideilor, empatia cu modernitatea cultivând în sutele de albume discografice publicate până acum, fără limite, dar cu discernământ, valorile creației muzicale academice din vechime până în zilele noastre, promovând tradiții exotice deloc sau puțin cunoscute în Europa și America de Nord.

ECM a fost și a rămas pentru John Surman unul dintre puținele medii potrivite spiritul său de muzician-intelectual. Cele trei litere care au devenit în cinci decenii și jumătate numele unui stil îmbinând genuri academice cu ideologiile muzicale contemporane – classical contemporary music –, marchează discret pe coperțile albumelor discografice, definesc hotărât la ascultarea atentă, creațiile sale. Nu găsesc acum cuvinte mai puternic atașate muzicii lui Surman, elaborate/spontane decât înțelepciunea emoționantă. Cu frumusețe melodică, inocență, lirism, simplitate farmecă ascultătorul momentele muzicale din albumul discografic John Surman – Upon Reflection (1979), unul din numeroasele spectacole în care își păstrează rolul de protagonist, deși îl ascultăm cântând la clarinet bas, saxofon sopran, „acompaniat” cu formule melodic-ritmice de sintetizatorul programat tot de el. Personalitatea-i plurivalentă s-a simțit în deplină libertate creatoare când studioul i-a permis să-și multiplice ideile și instrumentele prin suprapunerea înregistrărilor. Ceea ce este posibil astăzi datorită aparaturii electronice multi-funcțională, miniaturizată, ușor de folosit, cu performanțe de-a dreptul admirabile și în concert. Dintre zecile de catarge ale creației sale unanim admirate în multe locuri din lume, menționez aici doar recitalul din Franța anului 2013. Măreața, impresionanta catedrală ce a găzduit sute de ascultători, a luminat prin acustica perfectă ideile spontane exprimate la saxofoane tenor și sopran, la clarinet bas, clarinet alto, fluier, sintetizator. Am fost impresionat de liniștea, atenția, plăcerea cu care ascultători de toate vârstele, inclusiv copii, au primit muzica lui John Surman.

Urmărind și eu încântat acest spectacol-interior al muzicii de cea mai simplă și rafinată substanță, mi-am adus aminte de recitalul susținut de John Surman și pianistul John Taylor cu ani în urmă la Biserica Neagră din Brașov. Dar nimeni nu s-a învrednicit să organizeze înregistrarea audio-video a acelui eveniment… Prezența celor doi creatori-interpreți cu o zi în urmă pe scena studioului de concerte al Societății Române de Radio a fost, la fel ca în Franța și în toate țările unde au concertat, tot un prilej de încântare muzical-spirituală. Publicul ce a umplut sala de concert din București a ascultat tot cu atenție, respect și admirație acel program în care dialogul pian-saxofoane a devenit un recital cameral, trimițându-mi gândul la relația osmotică a partenerilor în cazul liedului.

Referindu-mă la versatilitatea lui John Surman în funcție de epocile și valurile actualității muzicale, mă întorc la recitalul său din 2013. „Cireșile de pe tort” s-au dovedit a fi melodiile sprințare sau lirice în rezonanță evidentă cu cântecele tradiționale românești de ascultare și de joc. Ceea ce a demonstrat încă odată (a câta oară?), deschiderea lui Surman spre climate muzicale altă dată îndepărtate, excentrice, inedite, climate care își pot dezvălui legăturile „subterane” cu zone etno-culturale părelnic antagonice. Așa se explică cea mai recentă intrare în rezonanță a lui John Surman: reinterpretarea melodiilor arhaice românești culese de Béla Bartók în Transilvania începutului de secol XX.

Pe scena Ateneului Român din București (e de sperat, cât de curând și în memoria discului), John Surman s-a înțeles deplin cu pianistul român Lucian Ban și violistul american Mat Maneri aducând la adâncă înțelegere tradiția din oricare zonă etno-culturală, exigențele și spiritul creației academice moderne, climatul jazzului contemporan. În concluzie: muzicalui John Surman nu trebuie auzită, ci ascultată spre înțelegere și empatie.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog și profesor

Publicitate și alte recomandări video