Cazul poliţistului Eugen Stan din Bucureşti aduce în discuţie modul în care justiţia românească reacţionează împotriva „prădătorilor” sexuali de copii. Unii suferinzi de afecţiuni patologice, alţii determinaţi de factori de moment să abuzeze, cei mai mulţi dintre cei care comit o infracţiune de agresiune sexuală fără perversiuni sau fără act sexual consumat scapă cu pedepse cu suspendare, reiese din jurisprudenţa românească.

Câteva zeci de motivări ale unor hotărâri judecătoreşti din dosare de agresiune sexuală, consultate de „Ziarul de Iaşi”, relevă că, în lipsa unor circumstanţe agravante, de genul recidivei, nerecunoaşterea faptei, forma continuată, faptă comisă de către o rudă etc., dezaxaţii care ajung în faţa instanţei pentru astfel de infracţiuni nu primesc condamnări cu executarea pedepsei.

Condamnări pentru agresiune sexuală

Legislaţia românească prevede pedepse de până la 7 ani de închisoare pentru infracţiunea de agresiune sexuală. Cei care abuzează copii sub 16 ani, fie că sunt pedofili sau nu, riscă până la maximum 10 ani de închisoare dacă sunt găsiţi vinovaţi.

La Iaşi, pe rolul Judecătoriei din oraşul-reşedinţă de judeţ, în 2017, au fost înregistrate doar trei dosare de agresiune sexuală asupra copiilor, toate însă de o gravitate sporită şi cu circumstanţe penale agravante. O singură sentinţă a fost pronunţată: 5 ani de închisoare pentru un individ din Ciurea, care a abuzat 3 copii de 7, 8 şi 9 ani de nu mai puţin de 12 ori, scenele la care au fost supuşi micuţii fiind groteşti.

Suceveanul Daniel Daniliuc a comis însă o faptă asemănătoare cu cea imputată poliţistului Eugen Stan. În septembrie 2016, a acostat o fată de 9 ani care venea de la şcoală şi a atins-o în zona intimă. A primit, acum câteva luni, de la Judecătoria Suceava, 3 ani de închisoare cu suspendare. Un alt exemplu este cel al lui Gheorghe Iosef, din Râmnicu Sărat, care a fost condamnat, în octombrie 2017, la doi ani de închisoare cu suspendare după ce a ademenit o fată de 9 ani în apartamentul său şi a mângâiat-o în zona organelor genitale, încercând să întreţină raporturi sexuale cu ea. În Baia Mare, tot în 2017, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare Răzvan Ioan Varga, un bărbat care, timp de trei luni, în mod repetat, a mângâiat o fată de 13 ani în zona intimă. Fetiţa era copila concubinei agresorului. În iunie 2017 a fost condamnat Corneliu Cocîrlea, care a primit trei ani de închisoare cu suspendare. Într-un concediu din străinătate, bărbatul - care divorţase de soţie - a mers cu fiica sa de 6 ani şi ar fi dormit dezbrăcat alături de aceasta, ar fi mângâiat-o în zona genitală şi ar fi acceptat să fie şi el mângâiat în zona intimă. Abuzurile sexuale de acest gen sunt şi printre cele mai greu de probat, având în vedere vârsta victimelor şi, de multe ori, lipsa unor martori direcţi sau a unor camere de supraveghere.

Dănileţ: legislaţie protejează mai degrabă inculpaţii

Judecătorul Cristi Dănileţ, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii e de părere că, în România, e o obişnuinţă suspendarea pedepselor atunci când infractorul este la prima infracţiune şi o recunoaşte, chiar dacă gravitatea faptei sale lasă urme în societate. „Din păcate, judecătorii nu sancţionează în mod aspru actele de violenţă sexuală pentru că nu au o educaţie în acest sens. Nici la Facultatea de Drept, nici la Institutul Naţional al Magistraturii infracţiunile care marchează societatea – cum ar fi cele de corupţie sau infracţiunile la viaţa sexuală, nu sunt tratate într-un mod deosebit, distinct. Aici, judecătorii, practic, nu sunt conectaţi la realităţile sociale. De aceea veţi vedea acte de corupţie cu prejudicii foarte mari sancţionate extrem de uşor şi veţi vedea acte care revoltă o societate, abuzuri sexuale, la fel sancţionate uşor”, a declarat judecătorul Cristi Dănileţ. Acesta s-a arătat „stupefiat” de faptul că, în opinia sa, legislaţia românească pune accent mai degrabă pe drepturile inculpaţilor, fără a ocroti suficient victima. „În ultimul an au existat ceva modificări la Codul de procedură penală, de exemplu să nu mai audiem în mod repetat victimele minore. Până acum, un minor abuzat sexual trebuia să fie audiat de către poliţist, procuror, apoi de judecătorul de primă instanţă, apoi de judecătorul de apel. De patru ori, copilul ăla trebuia să spună ce a păţit, era absolut îngrozitor. Încă sunt magistraţi care nu şi-au însuşit Noul Cod”, a mai spus Dănileţ.

Avocatul ieşean Olivian Moroşanu ne-a explicat şi ce prevede legislaţia în privinţa stabilirii suspendării executării unei pedepse: „Se analizează gradul de pericol social al faptei, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, posibilităţile sale de îndreptare, aşadar elemente ce pot forma convingerea că inculpatul se poate reeduca prin simpla înţelegere a caracterului antisocial al faptei”, a spus acesta. Potrivit unui raport al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilui Iaşi, din 2011 şi până la jumătatea anului 2017, la nivelul instituţiei, figurează ca abuzaţi sexual nu mai puţin de 580 de copii din judeţul Iaşi. E vorba doar de cazurile reclamate sau sesizate, numărul real al abuzurilor fiind estimat de specialişti a fi mult mai mare. În ceea ce priveşte latura coercitivă, abuzatorii sexuali pot răspunde în faţa legii şi pentru alte forme de infracţiuni decât cea de agresiune sexuală, aceasta fiind cea mai des invocată de anchetatori în cazul pedofililor. Violul, coruperea sexuală, actul sexual cu un minor sau pornografia infantilă sunt alte forme ale abuzurilor sexuale asupra minorilor prevăzute de legislaţia românească.