Citiți versiunea integrală a Ziarului de Sănătate, numărul 34

În anul 2019 a absolvit Facultatea de Medicină Generală de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi şi s-a înscris la rezidenţiat.

„Examenul de rezidențiat este în primul rând un examen psihologic şi apoi o verificare a cunoștințelor. E important să rămâi motivat şi focusat în toată perioada de pregătire, în ciuda faptului că se adună multă oboseală şi frustrare. Este un examen solicitant, având în vedere cantitatea uriaşă de informaţii pe care trebuie să o reţii. Este un test care evaluează nu doar cunoştinţele, ci şi capacitatea de a organiza informaţia şi de a rezista presiunii. Ca nivel de dificultate a fost mediu spre greu. S-a pus foarte mult accentul pe detalii şi cifre greu de memorat”, este opinia Claudiei Miruna Ciocoiu.

În psihiatrie „noi tratăm oameni, nu boli, poate mai mult decât în altă parte”

Ea a povestit că a fost atrasă de psihiatrie înainte de începerea facultăţii de medicină. Dar nu a fost hotărâtă să o aleagă ca specialitate decât mai târziu, după mai multe interacţiuni cu acest domeniu.

„M-a fascinat psihiatria în primul rând pentru că este, după părerea mea, cea mai clinică dintre specialităţi. Exceptând investigaţiile pe care le facem pentru diagnosticul diferenţial, diagnosticul psihiatric este unul clinic. În psihiatrie e despre oameni şi poveşti, e despre observaţie şi analiză. Şi poate mai mult decât în alte specialităţi, noi tratam oameni, nu boli. M-a atras şi complexitatea psihicului uman, impactul pe care sănătatea mintală îl are asupra vieţii unei persoane. Am vrut să fiu acolo pentru oamenii care trec prin momente dificile, să-i ajut să-şi găsească echilibrul şi să le ofer sprijin într-un domeniu care este încă stigmatizat”, a spus medicul rezident.

Claudia consideră că decizia alegerii specializării de către absolvenţii de medicină este una subiectivă deoarece fiecare îşi face un plan de bătaie şi se gândeşte pe termen lung la variante şi posibilităţi. Tendinţa, crede ea, este de a se alege specialităţi uşoare, deşi niciuna nu este uşoară, cu program lejer şi care să permită angajarea după terminarea rezidențiatului.

În opinia medicului, „se fuge” de specialitățile chirurgicale pentru că programul este infernal, este foarte multă muncă, slab remunerată şi deloc apreciată.

„Rezidențiatul în psihiatrie vine şi cu niște riscuri pe care ni le asumăm”

Claudiei îi place partea de psihiatrie de urgență şi acuți, să preia pacientul de la zero şi să îi vadă evoluţia sub tratament. Din acest motiv a ales să lucreze pe o secţie de acuţi şi să facă destul de multe gărzi.

„Viaţa ca medic rezident psihiatru este destul de “colorată”, nu apuci să te plictiseşti, mereu apar cazuri noi, patologii interesante şi evoluţii diverse ale cazurilor. Dar rezidențiatul în psihiatrie vine şi cu niște riscuri pe care ni le asumăm. Uneori pacienţii pot deveni rezistenţi la tratament, neîncrezători sau chiar agresivi, ceea ce complică relaţia terapeutică. Rezultatele tratamentului în psihiatrie pot apărea lent, iar uneori este nevoie de luni sau chiar ani pentru a vedea îmbunătățiri semnificative. Acest lucru poate fi frustrant atât pentru pacient, cât și pentru psihiatru. Sunt situaţii în care psihiatrul trebuie să ia decizii dificile, cum ar fi internarea involuntară sau administrarea unui tratament împotriva dorinței pacientului. Aceste situații necesită un echilibru delicat între respectarea autonomiei pacientului și protejarea siguranței acestuia”, a povestit Claudia Miruna  Ciocoiu.

În prezent lucrează la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iaşi, având drept coordonator de rezidentiat pe conf. dr. Şerban Turlic şi îndrumător de rezidențiat pe dr. Raluca Ioana Modoranu. Claudia se consideră o norocoasă pentru că lucrează pe secție cu oameni minunați, într-o atmosferă frumoasă, unde poate să înveţe şi să se dezvolte.

„Dincolo de munca pe clinică, perioada rezidențiatului înseamnă şi multe congrese, conferințe, prezentări de medicamente, studii clinice, care ne ajută să fim la zi cu informațiile. Gărzile sunt o loterie, fără doar şi poate. Cred că sunt eu «norocoasă» pentru că în marea majoritate a gărzilor mele este aglomeraţie. Dar ăsta e farmecul şi nu cred că mi-ar plăcea să mă plictisesc. Nu ştiu dacă pot să spun că am avut gărzi grele, poate doar solicitante, cum ar fi cele în care sunt pacienţi deja internaţi, cu multiple afecţiuni somatice care decompensează şi pe care trebuie să-i redirecţionăm. Astea sunt momentele care pe mine mă încarcă negativ cel mai tare pentru că sunt aspecte care nu ţin de mine şi de competenţa mea şi mă simt neputincioasă”, a explicat Claudia.

Nu este hotărâtă ce va face mai departe. Ea spune că sunt locuri multe la rezidenţiat, dar extrem de puţine posturi. Nu şi-a dori să renunţe la spital şi la partea de psihiatrie de urgenţă pentru că este ceea ce îi place şi o ţine în priză. Dar îşi doreşte să echilibreze cumva balanţa şi cu un cabinet unde să vadă cazurile uşoare şi să-şi poată urmări pacienţii în evoluţie.

„Dacă aș avea ocazia să schimb ceva în sistemul românesc de sănătate, m-aș concentra pe câteva aspecte esențiale care ar putea îmbunătăți semnificativ calitatea serviciilor și condițiilor din spitale. În primul rând, bugetul alocat sănătății ar trebui să fie o prioritate”, a conchis Claudia Miruna Ciocoiu.

Publicitate și alte recomandări video