anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

vineri, 30.09.2022

Rivalităţi globale (I)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Astăzi, indiferent dacă vorbim de relaţia SUA - Rusia sau de cea între SUA şi China, toată lumea are scenarii de victorie, în caz de război, chiar şi în ipoteza în care s-ar ajunge la o folosire limitată a armamentelor nucleare.

Tensionarea raporturilor sino-americane şi, într-un sens mai larg, a situaţiei din Asia de Est, după vizita în Taiwan a doamnei Nancy Pelosi, speaker-ul Camerei Reprezentanţilor, a reprezentat subiectul politic numărul unu, la început de august. Cuplată analitic cu războiul din Ucraina, această criză poate justifica o serie de întrebări şi observaţii despre competiţia strategică şi, eventual, despre posibilitatea izbucnirii unui nou Război Rece global - sau despre faptul că el a început deja.

Prima se referă la analogiile istorice. Cea mai tentantă este, desigur, cea cu anul 1914: izbucnirea primului război mondial, pe fondul combinaţiei explozive de miopie, megalomanie şi alte asemenea substantive ce pot descrie comportamentul şefilor civili şi militari ai vremii. Dar noi, acum nu suntem în august 1914 şi nici măcar în 1907, când prinde contur oficial peisajul Europei divizate între cele două mari alianţe rivale. Ne putem închipui o evoluţie către „1907”, iar discuţiile despre axa sino-rusă sau despre blocul autoritar ce ar ajunge să adune în interiorul său principalii adversari ai Occidentului liberal-democratic nu sunt tocmai fanteziste. Dar ele nu trebuie transformate în profeţii condamnate să se auto-îndeplinească.

În ciuda iluziilor din anii 1990 şi începutul anilor 2000, nu au existat, cu adevărat, şanse ca Rusia şi China să devină susţinători loiali ai unei ordini mondiale bazate pe consensul post-Război Rece. Ambele puteri se profilau ca actori revizionişti - cu repertorii şi stiluri diferite, dar revizionişti. Era logic ca, mai târziu, coordonarea între ei să apară, chiar în lipsa unei armonii depline a intereselor. Întrebarea importantă este, însă, următoarea: ar fi putut fi prevenită - sau poate fi prevenită, în viitor - această coordonare? Răspunsul pare a fi negativ, la ambele moduri şi timpuri ale verbului. Poate că într-o lume de tip „1907”, în care Germania revizionistă se confrunta în principal cu o tabără de statu-quo (Franţa şi Marea Britanie, la nivel global, plus America încă neutră), ne-am putea imagina un astfel de scenariu. Occidentul nu a fost, însă, o tabără de statu quo, pentru că modul în care el a interpretat aparentul consens post-Război Rece era prea înrădăcinat în valori politice interne, într-un model de regim. Iar ideile de acest tip au fost mereu redefinite, tot mai amplu şi tot mai adânc, într-o direcţie total neplăcută pentru puterile autoritare.

A părut posibil, o vreme, ca Moscova şi Beijingul să adere din vârful buzelor la un sistem de interacţiuni în care importanţa teritoriului, a moştenirilor şi traumelor de natură teritorială, să pară a fi în declin. Epoca globalizării, cu nenumăratele reţele de tot felul întinse pe întreaga suprafaţă a Terrei, părea a fi plină de promisiuni pentru viitor. Dar, poate şi pentru că s-au simţit perdante (Rusia) sau îngrădite (China), puterile revizioniste nu s-au mulţumit cu proiecte de reorganizare a acestor reţele, de la cea financiară la cea menită să combată schimbarea climatică. Ele s-au întors la tema centrală a „vechii” politici internaţionale, teritoriul, şi-au configurat poziţii inflexibile şi, în fine, le-au reamintit celorlalţi că aspiraţiile teritoriale justifică recursul la violenţă. Este ceea ce face, astăzi, Moscova în estul Europei, şi ameninţă să facă Beijingul, în estul Asiei.

O altă observaţie are de a face cu existenţa armamentului atomic - cu lumea nucleară. (Acest text este scris, de altfel, în ziua în care comemorăm 77 de ani de la bombardarea oraşului Nagasaki.) Timp de mai multe decenii, mai ales după atingerea stadiului „distrugerii reciproce asigurate” în competiţia SUA-URSS, detestatele arsenale de acest tip au încurajat precauţia, de ambele părţi, pe fondul unei înţelegeri clare a modului în care un conflict local ar degenera cvasiautomat înspre o catastrofă globală. Astăzi, indiferent dacă vorbim de relaţia SUA - Rusia sau de cea între SUA şi China, toată lumea are scenarii de victorie, în caz de război, chiar şi în ipoteza în care s-ar ajunge la o folosire limitată a armamentelor nucleare.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce câştigă extrema dreaptă

Pavel LUCESCU

De ce câştigă extrema dreaptă

Tot mai mulţi din aşa-zisa lume civilizată strigă tot mai strident că vor o schimbare. Deocamdată nici ei nu ştiu cum şi către ce. Dar, ca de atâtea ori în istorie, se vor găsi mereu politicieni care vor ştii să călărească valul şi să ne vândă cu succes o nouă rundă de iluzii.

opinii

Cu ochii larg închişi

Alexandru CĂLINESCU

Cu ochii larg închişi

Unele evenimente din ultima vreme, mai ales aşa-zisele „referendumuri” organizate de ruşi în terioriile ocupate, m-au făcut să-mi reamintesc de un text pe care l-am publicat în urmă cu nouăsprezece ani. Îl reiau aici, în ideea că el va arăta, o dată în plus, că liderul de la Kremlin este, în tot ce face, de o nesmintită şi sinistră consecvenţă.

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

George PLEȘU

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

Săptămâna trecută a fost lansată, fără prea mare tam-tam mediatic, dar cu reacţii bune în online, platforma orasulcreatorilor.com. În spatele ei sunt oameni din echipa care a realizat logo-ul Iaşului, care de data aceasta au invitat pentru consultări mai largi o serie de tineri implicaţi în industriile creative locale, în timp ce site-ul era încă în perioada de teste.

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

pulspulspuls

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Iată, dacă mai era nevoie, stimaţi telespectatori, dovada că şi în politichie este valabilă vorba aia că aşchia nu sare departe de trunchi şi unde altundeva puteam vedea mai bine o asemenea confirmare decât în familia fostului deputat Rachetă Patriot, hahalera universitară care a făcut de râs oraşul în ţară şi nu numai cu iniţiativa legii privind pensiile speciale, dar mai ales prin nenumăratele declaraţii şovine, patriotarde şi pompoase de tip vadimist. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.