Desi presedintele Constantinescu a afirmat, la recenta reuniune din Slovacia, ca la nivelul coalitiei guvernamentale unicul conflict este cel dintre o reforma rapida si una foarte rapida, realitatea ultimelor noua luni dovedeste mai curind ca ritmul reformei in România a variat intre lent si foarte lent, comenteaza "Financial Times" in numarul de marti.
Totusi, presedintele Constantinescu are dreptate sa remarce ca diferendele nu provin din abordari diferite asupra reformei economice; ele au la origine rivalitati persoanle intre politicieni, care au ajuns sa depaseasca in ultima vreme cadrul acordului politic de baza intre partidele coalitiei.
Liderii Partidului Democrat au sugerat ca ar putea sustine guvernul in Parlament; dar, dupa cum s-a exprimat un diplomat occidental, "chiar cind guvernul era presupus ca solid, s-a dovedit suficient de dificila trecerea reformei prin Parlament; acum, acest lucru devine aproape imposibil".
Disputa privind impartirea posturilor in guvern si in administratia publica a contribuit la intirzierea adoptarii anumitor masuri reformiste de baza, de la restructurarea industriei petrolului si pina la redistribuirea terenurilor agricole. Unul din motivele disputei a fost adinc inradacinatul clientelism al politicii românesti, ai carei reprezentanti actioneaza in numele unor grupuri cu interese economice opuse. Dar cea mai importanta cauza a crizei din prezent o constituie, in opinia autorului articolului din "Financial Times", ostilitatea derivata din trecut. Desi parti importante din programele lor politice sint atit de asemanatoare, cele doua partide rivale – PNTCD si PD – au origini total diferite, atit de diferite, incit au dus, in trecutul apropiat, la conflicte violente.
PNTCD, fidel traditiei sale interbelice, pledeaza pentru restituirea terenurilor agricole catre fostii proprietari, actiune dezavuata de PD. Traditia disidentei comuniste, impartasita de o parte din membrii PNTCD, a dat nastere Aliantei Civice – formatiunea care l-a propulsat pe presedintele Constantinescu – ale carei insistente in directia deschiderii dosarelor Securitatii si a excluderii din viata politica a fostilor membri si informatori ai acesteia au intimpinat, de asemenea, opozitia PD.
Conducerea PD, desi adepta a economiei de piata, isi are ascendenta in membri mai tineri ai fostei elite comuniste. Dupa 1989, multi si-au inceput propriile afaceri, folosind ca suport vechile retele economice. Liderul PD, Petre Roman, a fost initial un apropiat al fostului presedinte Iliescu, devenit prim-ministru intre 1990 si 1991. Astfel incit politicienii PD, de pe pozitii de tehnocrati progresisti, ii considera pe taranisti paseisti, romantici, neexperimentati si incompetenti, in timp ce taranistii vad in PD o grupare de fosti aparatcici comunisti corupti, care au sarit din barca dictaturii Ceausescu in ultimul moment.
Articolul din "Financial Times" se incheie cu opinia pesimista a filozofului H.R.Patapievici, potrivit careia, in ciuda acordului intre cele doua partide asupra importantei reformei economice, exista putine sanse de reconciliere. Nici alegerile anticipate nu ar putea duce, dupa Patapievici, la formarea guvernului de catre un singur partid puternic; in loc de aceasta, ar urma o alta coalitie, in cadrul careia din nou partidele ar intra in conflict, iar reforma ar fi din nou blocata.

Publicitate și alte recomandări video