Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
* destinul unei familii de români basarabeni
Într-o zi calmă din toamna lui 2018, bătrâna doamnă Eleonora Popazu, fostă profesoară de mate-fizică, stăruie cu privirea încordată către fotografiile expuse pe o stradă centrală din Târgu Neamţ, despre oameni şi locuri din vremea Războiului Reîntregirii. Dintr-o dată, într-o fotografie de grup cu multe personaje aşezate piramidal, după moda fotografilor de altă dată - subtili arhitecţi ai imaginii - identifică un chip familiar. Fuge într-un suflet acasă, scotoceşte în cufărul cu amintiri, găseşte fotografia tatălui şi se întoarce la locul expoziţiei aniversare. Aşază fotografia din arhiva personală lânga cea de grup, sugrumată de emoţie. Asemănarea este frapantă. E chiar tatăl ei, de care a luat cunoştinţă mai ales din poze vechi, tăinuite de mama. Deşi a păstrat în suflet chipul tatălui, Alexandru Popazu, reîntâlnirea cu acesta, acum în rol de personaj istoric, a copleşit-o. A prins curaj să vorbească despre drama familiei în public. Aşa am aflat şi eu povestea unui erou uitat, într-o emoţionantă întâlnire la o conferinţă de la Târgu Neamţ. Am promis să o revăd şi să evoc o secvenţă neştiută, ca atâtea altele, din tragedia basarabenilor. Am reîntâlnit-o recent pe distinsa profesoară în modestul ei apartament, ascultându-i povestea de viaţă, cercetând documente de familie şi stăruind asupra puţinelor fotografii de familie. În una din acestea, ofiţerul Alexandru Popazu din armata rusă dă mâna cu un confrate român, în primăvara anului 1917, chiar în preajma hotărârii istorice a Sfatului Ţării de la Chişinău, de unire cu România. E chiar clipa în care a ales să se alăture cauzei româneşti. Ce l-a determinat să facă alegerea? Înainte de toate glasul sângelui şi al inimii. Se născuse în anul 1887 în satul Niorcani din ţinutul Sorocăi, unde nimeni nu vorbea altă limbă decât româna, în ciuda celor o sută de ani de stăpânire şi rusificare. În al doilea rând, dezordinea generată de grupurile bolşevice care încercau să ocupe Basarabia. A decis curajos, având în vedere situaţia fluidă de peste Prut, să se alăture României. Aşa a redevenit român cu acte în regulă, înclinând balanţa istoriei. Apoi i-a cunoscut pe fruntaşii români din Basarabia Ion Inculeţ, P. Halippa şi Ion Buzdugan. Nu a dorit să facă politică, pentru a-şi tranzacţiona meritele istorice şi s-a întors la îndeletnicirea lui de învăţător în satul Stoicani - Soroca, s-a căsătorit cu frumoasa învăţătoare Nona, cu care a avut două fiice, a agonisit zece hectare de pământ, şi a clădit o casă frumoasă, demnă de rangul lui profesional, atât de respectat în vechea Românie, văzându-şi de treburile lui, ca un gospodar ce era. Dar istoria a intrat în viaţa lui dureros, în vara anului 1940, când România a cedat umilitor Basarabia, în urma ultimatumului sovietic. Nu au mai avut timp să se refugieze, întrucât trupele sovietice nu au respectat nici măcar termenul celor 72 de ore din nota ultimativă. Kaghebiştii aveau deja pregătite listele cu duşmanii puterii sovietice. Printre primii arestaţi a fost învăţătorul Al. Popazu. A fost chemat la Ciripcău şi deportat, nu se ştie unde. Nu se va mai întoarce niciodată. Doamna Eleonora avea doar 5 ani când tatăl a dispărut definitiv din viaţa ei. Nu şi din memorie, întrucât i-a păstrat amintirea ca pe o icoană dragă.
După 80 de ani, bătrâna doamnă îşi mai aminteşte maşinile negre ale KGB, care arestau noaptea românii „duşmănoşi”, îi executau la marginea satului sau îi deportau. Copiii familiilor pedepsite erau sechestraţi şi mancurtizaţi, adică li se spălau creierele. Peste un an, tot într-o zi de iunie, Armata Româna i-a eliberat de stăpânirea atee bolşevică. Viaţa părea să revină în matcă. Mama şi-a redobândit postul de învăţătoare, iar Eleonora a început şcoala sub atenta ei supraveghere. În martie 1944 avea 9 ani când a pornit în refugiu spre ţară. Trupele sovietice se apropiau ameninţător şi nu au vrut să rişte o deportare. Doamna Nona şi cele două fiice au fugit doar cu o boccea, au stat două zile la Iaşi, după care au plecat la Polovragi, în Gorj, unde au primit găzduire şi post de învăţătoare, trăind mereu cu teama că ar putea fi duse în vreun lagăr sovietic. Doamna Eleonora a urmat cursurile Facultăţii de Matematică-Fizică de la Universitatea din Cluj şi a ajuns profesoară în satul Groşi, din Maramureş, unde l-a avut elev pe regretatul Dumitru Fărcaş. Peste ani, când ilustrul interpret a concertat la Târgu Neamţ, a remarcat-o în sală pe iubita lui profesoară. Au depănat împreună amintiri din anii copilăriei de la Groşi. Despre groşeni şi despre năravurile ori obiceiurile lor, doamna Eleonora a scris cu mult talent şi umor o carte de amintiri.
Astăzi, distinsa profesoară are 85 de ani şi trăieşte singură într-un apartament modest la Târgu Neamţ, înconjurată de amintiri şi icoane. Deşi a făcut diligenţe pe lângă mărimile zilei, nu a obţinut despăgubiri pentru acareturile de la Stoicani. Între timp, a renunţat. Pe meleagurile copilăriei nu a mai revenit, de teama unui şoc. Patria ei din copilărie nu mai există. Dar asta nu o împiedică să-ţi vorbească duios, dar ferm, despre patria ideală, păstrată cu sfinţenie în memoria ei afectivă.
Mihai Dorin este istoric şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |