Rolul băncilor centrale
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 28.07.2021

Rolul băncilor centrale

GALERIE
Alin_Andries2
  • Alin_Andries2
- +

Băncile centrale sunt rezultatul unui îndelungat proces de evoluţie istorică, cristalizându-se organizatoric şi funcţional odată cu apariţia structurilor naţionale care le‑au creat. 

Din punct de vedere istoric, băncile centrale au apărut mai târziu decât băncile comerciale, fie prin transformarea unei bănci comerciale, care a condus la modificarea obiectivelor acesteia, fie ca instituţii nou create, cu un mandat clar şi atribuţii specifice. În cadrul acestui proces de delimitare a operaţiunilor între cele două tipuri de bănci s-a ţinut seama de concentrarea emisiunii de monedă la nivelul băncii centrale, care în timp a început să deţină monopolul asupra operaţiunilor de emisiune. Sistemele bancare contemporane sunt structurate, de regulă, pe două niveluri, specifice economiei de piaţă. Astfel, pe primul nivel se situează banca centrală, iar pe cel de-al doilea sunt băncile comerciale. Această structură o regăsim, începând cu anii ’90, şi în cazul sistemului bancar românesc, în fruntea căruia se află Banca Naţională a României, ca „bancă a băncilor”.

Banca centrală este autoritatea însărcinată cu conceperea şi aplicarea politicii monetare, valutare şi de credit, cu reglementarea şi supravegherea prudenţială a sistemului financiar-bancar şi a sistemului de plăţi, având drept obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor şi a stabilităţii financiare, pentru cel din urmă obiectiv existând numeroase dispute şi controverse la nivel politic şi în mediul academic. Ea reprezintă în cadrul sistemului economic acea formă organizatoric-instituţională care acţionează ca autoritate monetară a statului, având o gamă largă de atribuţii în domeniul supravegherii şi influenţării evoluţiei proceselor financiar-monetare şi dispunând de monopolul emisiunii de monedă primară (centrală).

Băncile centrale ca bănci de emisiune îndeplinesc mai multe funcţii, care se găsesc într-un sistem de interdependenţe şi intercorelări continue. Economistul Stanley Fischer1 consideră că principalele funcţii ale băncilor centrale sunt: funcţia de emisiune; asigură implementarea politicilor monetare prin controlul asupra creditului şi a masei monetare şi prin stabilirea ratei dobânzii de piaţă; răspunde de determinarea cursului de schimb al monedei naţionale şi gestionează rezerva valutară; deţine rezervele băncilor comerciale; asigură gestionarea sistemului de plăţi; asigură supravegherea băncilor şi a celorlalte instituţii financiare; este împrumutător de ultimă instanţă; şi administrează fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Având în vedere rolul şi funcţiile pe care le îndeplineşte în cadrul sistemului, banca centrală este considerată „placa turnantă a sistemului bancar”.

Băncile centrale moderne îşi derulează activitatea pe baza unui mandat de asigurare a stabilităţii monetare, acţionând în acest sens ca agenţi mandataţi de societate. Asumarea acestui mandat derivă din specificarea în mod explicit sau implicit, în cadrul statutului, a băncilor centrale. O cerinţă instituţională şi operaţională esenţială pentru asigurarea capacităţii băncii centrale de a urmări acest mandat presupune existenţa unei solide independenţe, de jure şi de facto, a acesteia, care îi asigură folosirea celor mai adecvate instrumente specifice, în raport cu ingerinţele politice ale autorităţii executive.

Începând cu anii ’90 au apărut dezbateri mai intense atât în plan ştiinţific, cât şi în planul practic, cu privire la multiplele faţete ale independenţei băncii centrale, ca urmare a dezvoltării unor factori globali şi regionali. În contextul crizei financiare globale din 2007, menţinerea independenţei băncii centrale a fost pusă sub semnul întrebării. Această dezbatere a fost provocată de un mediu caracterizat printr-o inflaţie scăzută, de o utilizare agresivă a măsurilor monetare neconvenţionale de către băncile centrale şi de un număr crescut de responsabilităţi ale băncii centrale. Noua gamă de competenţe în domeniile supravegherii prudenţiale, stabilităţii financiare şi politicii macroprudenţiale poate impune băncii centrale să se coordoneze cu guvernul şi alte instituţii de reglementare şi creşte provocarea păstrării independenţei băncii centrale. Studiile de specialitate au reliefat faptul că un nivel ridicat al independenţei băncii centrale este asociat cu un nivel scăzut al inflaţiei şi al riscului sistemic, atât în economiile emergente, cât şi în cele dezvoltate2.

1 Fischer, S., 1995, Modern Approaches to Central Banking, Working Paper no. 5064, National Bureau of Economic Research.

2 Andrieş A.M., Podpiera A., Sprincean N., 2020, Central Bank Independence and Systemic Risk, BOFIT Discussion Papers 13/2020

 

Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ultimul val

Cătălin ONOFREI

Ultimul val

Câţi oameni au înţelepciunea de a se îndoi de lucrurile în care cred cu atâta tărie?

Filmuletul zilei

opinii

Tokyo – motivul nostalgiei

Victor BEJAN

Tokyo – motivul nostalgiei

Trăgând cu ochiul, prin televizor, către Jocurile Olimpice de la Tokyo, nu se poate să nu mă ducă memoria și la lumea sportului nostru bahluian „oropsât”, vorba lui Creangă.

Măştile lui Adrian Marino (II)

Florin CÎNTIC

Măştile lui Adrian Marino (II)

În preambulul centenarului de la naştere (5 septembrie) aş cere îngăduinţa ca să amorsez dezbaterea reluând acest text, în trei părţi, scris în 2015, la un deceniu de la moartea cărturarului. E o discuţie care se cuvine făcută fără patimă, dar şi fără parti pris-uri, pentru a descrie şi devoala măştile succesive care se întrevăd sub chipul sever, aulic, al ieşeanului apostat.

...Şi parfumul de tei în Copou

Radu PĂRPĂUȚĂ

...Şi parfumul de tei în Copou

Se întâlneau în jurul Universităţii. Se plimbau, ţinându-se de mână, pe dealul Copoului şi pe străzile din jur: până la Biblioteca Eminescu şi luând-o apoi câteva sute de metri spre Păcurari, până-n parcul Copou spre liceul Negruzzi sau prin încrengătura de uliţe repezi din sus de liceu, pe partea cealaltă până ieşeau în Sărărie - în acest din urmă loc chiar nu-i întâlnea nimeni cunoscut. Când se întâlneau cu vreun profesor de-al lor, le era ruşine şi îşi desprindeau repede mâinile, deşi - îşi dădeau seama - profesorul sau profesoara zâmbeau când îi vedeau. Lui i s-a părut că a văzut o dată un fel de înduioşare în ochii unei profesoare la vederea lor.

pulspulspuls

Iaca secretul dosarului surpriză care a adus un vice nou la Roznovanu!

PULS

Iaca secretul dosarului surpriză care a adus un vice nou la Roznovanu!

Vă povesteam ieri aicea la rubricuţă, stimaţi telespectatori, despre cum s-a făcut şi s-a dres încât noul vice dat afară din USR, junele Ciorăpel, avea deja dosarul făcut, la cheie, ca să conteste în instanţă decizia partidului de a-l exclude, contestaţie fără de care omul ar fi rămas fără mandat şi, evident, ciuciu vice dup’aia. 

Caricatura zilei

Propunere de nou sport olimpic

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.