anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Roma - scrutin deschis

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Votul din Italia este ultimul reper instituţional pe care trebuie să-l bifeze liderii Uniunii Europene, înainte de debutul oficial al campaniei de reparaţii şi upgradare a sistemului.

În următoarele zile, atenţia factorilor politici din Uniunea Europeană se va îndrepta în primul rând către Italia, unde cetăţenii sunt invitaţi să-şi aleagă cei peste nouă sute de parlamentari, în baza unei legi electorale noi şi contestate. Dat fiind proverbialul cinism al clasei politice peninsulare, nimeni nu se aşteaptă la un prea mare entuziasm civic - iar liderii de la Bruxelles nici nu-şi doresc aşa ceva. Spre exemplu, Silvio Berlusconi e acum un personaj aproape pozitiv, pentru că partidul său, Forza Italia, nu cochetează cu ieşirea din zona euro. Iar dacă blocul său electoral nu va obţine majoritatea absolută - şi e greu de crezut că o va obţine - Il Cavaliere pare dispus să-şi trădeze aliaţii antipatici (anti-euro, anti-migraţie, anti-multe altele) şi să colaboreze cu adversarii - totul pentru a-i ţine pe tuşă pe liderii politic-incorecţi.

Mai mult, la Bruxelles se va strâmba din nas doar preţ de câteva secunde dacă cel chemat să conducă noul guvern va fi tocmai preşedintele Parlamentului European (PE), Antonio Tajani, aşa cum se zvoneşte în ultima vreme. Enunţurile moralizatoare potrivit cărora politicienii de la nivelul UE ar trebui să-şi suspende ambiţiile naţionale şi să se concentreze asupra job-ului de la Bruxelles sunt bune în teorie. În practică, însă, dată fiind cota de risc politic (şi nu numai) a Italiei, nimic nu e mai frumos decât un guvern disciplinat, incluzând şi vreo câţiva tehnocraţi eurofili, în frunte cu Tajani, unul dintre puţinii apropiaţi ai lui Berlusconi despre care puternicii Europei chiar au o părere foarte bună. Trecută e vremea în care fostul rival al lui Tajani din cursa pentru şefia PE - tot un italian, socialistul Gianni Pittella - a fost criticat pentru că şi-a părăsit locul în PE şi s-a întors în ţară, să candideze la parlamentare. Tajani nici măcar nu candidează, dar nu peste mult timp s-ar putea trezi la Palazzo Chigi, în aplauzele Europei.

Dar există, desigur, şi alte variante. Pentru Bruxelles, cele două feţe ale coşmarului poartă numele Matteo Salvini şi Luigi di Maio. Să începem cu ultimul - un candidat oarecum neaşteptat la acest titlu, dat fiind că are treizeci şi unu de ani şi face parte din aripa moderată a Mişcării 5 Stele (M5S), fondată de comedianul Beppe Grillo. Ca şi Berlusconi, Grillo nu poate deveni prim-ministru din motive de bagaj penal - o temă familiară şi în colţul nostru de lume. Multă lume afirmă, însă, că Grillo va fi cel care va conduce indirect guvernul în situaţia (deloc probabilă) în care M5S ar obţine majoritatea, caz în care nu se poate pune preţ pe asigurările lui di Maio că partidul său s-a răzgândit în privinţa organizării unui referendum de ieşire din zona euro. Oficialii de la Bruxelles ştiu foarte bine care sunt riscurile unor referendumuri pe teme de acest gen.

Cea de-a doua figură de coşmar este Matteo Salvini, liderul Ligii Nordului şi aliatul lui Berlusconi - despre care afirmam, mai sus, că ar putea fi trădat fără prea multe remuşcări, dacă interesul o cere. Forza Italia (FI) şi Liga Nordului (LN) au un acord de alianţă care prevede că formaţiunea mai bine situată va da premierul, în caz că blocul lor electoral, care include şi alte două formaţiuni mai mici, va putea forma guvernul. În al doilea rând,  partidul mai bine clasat îşi va putea impune priorităţile în programul de guvernare, fără şicane din partea aliatului. Cât de credibile sunt angajamentele de acest tip în politica italiană este o altă chestiune. Cu alte cuvinte, deşi sondajele de opinie o dau ca improbabilă, nu poate fi exclusă ipoteza în care dreapta obţine majoritatea, iar în fruntea guvernului vine Salvini - un lider politic ce nu are nicio problemă să colaboreze cu Marine Le Pen sau Geert Wilders. Şi, foarte important, un lider pentru care tema anti-euro e în topul preocupărilor politice, chiar dacă nimeni nu ştie dacă din convingere sau din interes.

În ciuda cifrelor din sondaje şi a atmosferei încărcate din interiorul taberei de stânga, nu poate fi neglijată coaliţia de centru-stânga condusă de Matteo Renzi, şeful Partidului Democrat şi fost premier. Autor al uneia dintre cele mai surprinzătoare retrageri din funcţie din istoria recentă a democraţiilor occidentale, Renzi vrea înapoi la Palatul Chigi. E greu de crezut că va reuşi, dar poate spera într-o participare consistentă a formaţiunii sale la o formulă de coaliţie, dacă alegerile nu vor produce o majoritate. Renzi, care acum patru ani era văzut drept speranţa stângii europene, a ajuns pe punctul să se autoexcludă din această mişcare, pe fondul încercărilor de a se apropia de preşedintele Macron, mergând până la formarea unui nou grup politic după 2019. Ex-premierul italian încearcă să capteze o parte din  energia pozitivă pe care (încă) o transmite preşedintele francez, însă, deocamdată, aparatele de măsură din peninsulă nu se mişcă în direcţia dorită.

Votul din Italia este ultimul reper instituţional pe care trebuie să-l bifeze liderii Uniunii Europene, înainte de debutul oficial al campaniei de reparaţii şi upgradare a sistemului. Evident, cu condiţia să nu se opună cumva membrii Partidului Social-Democrat german, chemaţi să aprobe prin vot - tot în ziua de duminică - participarea la noul guvern de mare coaliţie.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.