De ce nu mai fac tinerii din Iași și din România copii? O incitantă analiză cu trei sociologi ieșeni

România, asemenea altor state europene, se confruntă cu o scădere semnificativă a numărului de nașteri, fenomen cu implicații profunde asupra structurii demografice, economice și culturale. În lipsa unor politici publice coerente, efectele pe termen lung pot deveni greu de gestionat: îmbătrânirea populației, presiunea pe sistemul social și redefinirea identității culturale.

• Citește și: ANALIZĂ ZDI – Cum distruge stilul de viață viitorul țării? De ce scade natalitatea și cum ne afectează: opinii ale specialiștilor ieșeni

Pentru a înțelege mai bine consecințele acestui fenomen, dar și posibilele soluții, am stat de vorbă cu prof. dr. Nicu Gavriluță, de la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași, cu asist. dr. Vicențiu Gabor, de la Facultatea de Geografie și Geologie, precum și cu conf. dr. Ciprian Iftimoaei, director executiv adjunct al Direcției Județene de Statistică (DJS) Iași.

Natalitatea în declin – un fenomen global

Scăderea natalității nu mai este o problemă locală sau regională, ci un fenomen global care afectează atât țările dezvoltate, cât și pe cele în curs de dezvoltare. România nu face excepție, pentru că, potrivit sociologului Vicențiu Gabor, se confruntă cu „instabilitate economică, migrația masivă a forței de muncă și schimbările sociale care au redus presiunea de a avea copii la o vârstă tânără”. Acest declin al natalității este, însă, vizibil și în alte colțuri ale lumii.

Asist. dr. Vicențiu Gabor, de la Facultatea de Geografie și Geologie

„China, după decenii de politici restrictive privind natalitatea și o urbanizare accelerată, se confruntă acum cu un declin al populației, ceea ce a dus la pierderea statutului de cea mai populată țară în favoarea Indiei”, a adăugat acesta.

• Citește și: România fără copii, țară fără viitor | Adesea, problema e la bărbați, nu la femei. Cât de greu este pentru cuplurile de peste 35 de ani să facă un copil

Ciprian Iftimoaei a adus în discuție conceptul celor două tranziții demografice, explicând că România – ca parte a lumii dezvoltate – parcurge faza a doua a acestui proces.

Conf. dr. Ciprian Iftimoaei, director executiv adjunct al Direcției Județene de Statistică (DJS) Iași

„Amânarea căsătoriei, preferința pentru uniunile consensuale în detrimentul familiei, scăderea natalității și fertilității sunt consecințe ale celei de-a doua tranziții demografice. Prima fază a tranziției demografice explică trecerea societăților de la un regim demografic tradițional (cu natalitate și mortalitate ridicate) la unul modern (cu natalitate și mortalitate scăzute). Această fază a caracterizat trecerea de la societățile preindustriale la cele industriale, când s-a intrat în modernitate”, a explicat Ciprian Iftimoaei.

Conform acestuia, a doua tranziție demografică, teoretizată în anii 1980, descrie schimbările demografice din societățile dezvoltate după încheierea primei tranziții. Aceasta se manifestă prin scăderea fertilității sub nivelul de înlocuire, amânarea căsătoriei și a primei nașteri, creșterea numărului concubinajelor și divorțurilor, precum și îmbătrânirea populației. România se confruntă și ea cu aceste fenomene, aliniindu-se trendurilor din țările dezvoltate.

„Este o tendință globală”

Fenomenul nu este doar unul statistic sau economic, ci și cultural, după cum atrage atenția Nicu Gavriluță.

„Este o tendință globală. De regulă, în țările dezvoltate, unde calitatea vieții este una ridicată și nivelul de trai este peste medie, oamenii devin mai comozi și mai dăruiți activității lor profesionale, preferând să trăiască cu soțul/soția, cu partenerul, fără copii, fără multe obligații. Se întâmplă așa ceva în țările vest europene și nord europene, acolo unde secularizarea e mai puternică, familiile sunt constituite mult mai târziu, vârsta de căsătorie trece de 30 de ani, au unul-doi copii sau deloc”, a precizat Nicu Gavriluță.

Prof. dr. Nicu Gavriluță, de la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași

• Citește și: România fără copii, țară fără viitor | Cum ajută statul român familiile care vor să facă copii și ce se mai poate face în plus. „Majoritatea cuplurilor vor doar un copil, e și o problemă de mentalitate”

El remarcă faptul că în acest vid demografic intervin familiile migranților, în special cele musulmane, care păstrează un model tradițional, cu multe nașteri și căsătorii timpurii.

„Din perspectivă religioasă pot să spun că sporul de natalitate cel mai ridicat în creștinism nu mai este în Statele Unite sau în Europa, ci în America de Sud și în Africa. Acolo este polul de creștere al creștinismului, acolo sunt familii tinere care au mai mulți copii. La un moment dat, eu cred că se va reveni, pentru că se ajunge în situația de blocaj. Noile generații nu mai sunt în măsură să le înlocuiască pe cele vechi și, atunci, apar pericole mult mai diverse”, a completat sociologul.

Ce se va întâmpla cu noi?

Scăderea constantă a natalității din România nu mai este doar o problemă statistică, ci un fenomen cu efecte vizibile asupra întregii societăți. Specialiștii atrag atenția că, în lipsa unor măsuri coerente și durabile, țara va resimți tot mai tare efectele îmbătrânirii populației, a migrației și a deficitului de forță de muncă.

„Pe termen lung, societatea va deveni din ce în ce mai îmbătrânită”, a avertizat Vicențiu Gabor. Acesta atrage atenția că presiunea va fi resimțită mai ales în sistemele de pensii, sănătate și servicii sociale, care vor fi nevoite să susțină un număr tot mai mare de vârstnici. În paralel, scăderea forței de muncă va obliga statele, inclusiv România, „să atragă lucrători din alte regiuni ale lumii”, ceea ce va duce la „o diversificare culturală și economică semnificativă, dar și la schimbări sociale importante, care ar putea modifica structura societății așa cum o cunoaștem astăzi.

„Conceptul de cultură română se va remodela, așa cum se întâmplă din punct de vedere cultural în statele din vestul Europei”, a precizat sociologul.

• Citește și: România fără copii, țară fără viitor | În satele din Iași încă se mai nasc mulți copii. Din păcate, mulți în familii cu probleme și de la mame minore. „Totul se rezumă la sărăcie”

Ciprian Iftimoaei susține că declinul demografic este „ferm și de lungă durată”, iar proiecțiile demografice indică o scădere a populației României la circa 16 milioane în următorii 10 ani, „din cauza migrației externe, scăderii natalității și fertilității”.

„Principala consecință este îmbătrânirea populației, care înseamnă creșterea ponderii persoanelor vârstnice în totalul populației, în detrimentul copiilor, tinerilor și adulților. Iar de aici decurg alte consecințe: lipsa forței de muncă, îmbătrânirea forței de muncă existente, creșterea costurilor sociale cu persoanele vârstnice, scăderea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, reorientarea serviciilor de protecție și asistență socială către nevoile persoanelor vârstnice”, a punctat Ciprian Iftimoaei.

Pe lângă dimensiunea economică, schimbarea demografică aduce și implicații culturale și identitare. Nicu Gavriluță, atrage atenția că, în absența înlocuirii naturale a generațiilor, „alții vor veni în locul nostru”, referindu-se la posibila creștere a migrației în România. În opinia sa, este probabil ca decidenții politici să recurgă, în viitor, la politici de atragere a familiilor tinere din alte țări.

„Avem etnia romă care, din punctul acesta de vedere, este una prolifică. Ei au mai mulți copii decât avem noi, iar în timp se poate schimba demografia culturală, etnică a României. Eu cred că se va conștientiza la un moment dat acest «îngheț demografic», acest pericol nuclear legat de natalitate și de înlocuirea generațiilor”, a declarat acesta.

• Citește și: „România fără copii, țară fără viitor” | Sociologii ieșeni analizează: de ce amână tinerii întemeierea unei familii? „Astăzi, copiii nu se mai cresc doar cu lapte cu mămăligă, fasole păstăi și compot de chisăliță”

Susținerea tinerilor, cheia redresării natalității

Tendința de scădere a natalității și de amânare a întemeierii unei familii poate fi inversată prin politici publice bine fundamentate, care să sprijine tinerii și familiile tinere în mod real, potrivit sociologilor ieșeni.

„Este demonstrat că, atunci când veniturile sunt suficiente pentru a asigura un trai decent și când locurile de muncă permit un echilibru între viața profesională și cea personală, tinerii sunt mai dispuși să aibă copii”, a subliniat Vicențiu Gabor.

Acesta a oferit exemplul Franței, țară care a implementat stimulente financiare și beneficii de stat, precum concedii parentale plătite, subvenții pentru creșe și educație, și deducerea cheltuielilor legate de copii.

• Citește și: România fără copii, țară fără viitor | Andreea și Dragoș au trăit timp de trei ani cu speranța că vor avea un copil. Cum s-a încheiat lupta pentru a deveni părinți

Însă, sociologul Vicențiu Gabor subliniază că „încurajarea tinerilor să aibă copii mai devreme sau într-un număr mai mare necesită o abordare complexă și bine fundamentată în politici publice”, fără a crea presiuni sociale. El atrage atenția că pe lângă sprijinul financiar, politicile ar trebui să țină cont și de nevoile culturale și sociale ale noii generații, incluzând acces la locuințe, stabilitate economică și condiții de muncă flexibile.

„Politicele publice ar trebui să garanteze condiții economice stabile, care să le permită tinerilor să își întemeieze o familie fără teama de instabilitate financiară. Aici pot interveni măsuri precum acordarea unor stimulente financiare (subvenții pentru educația copiilor, deducerea cheltuielilor de întreținere a acestora) și îmbunătățirea accesului la locuințe accesibile tinerelor familii. Alt lucru important, flexibilitatea programului de muncă și posibilitatea de a lucra de acasă sunt elemente importante pentru a încuraja părinții să își împartă timpul între carieră și viața personală”, a declarat acesta.

Nici 6-7 copii, dar nici numai unul

În acest context marcat de scăderea constantă a natalității, specialiștii atrag atenția asupra necesității de a regăsi un echilibru în ceea ce privește numărul de copii într-o familie. Nici extremele – familii fără copii sau cu foarte mulți – nu sunt soluții sustenabile pe termen lung.

„Extremele trebuie lăsate deoparte, nu sunt bune. Nici zero copii, dar nici 8-9 copii. Nu îi poți impune omului, dar un copil sau doi ar trebui să aibă orice familie, e firesc”, a afirmat Nicu Gavriluță.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Acesta crede că în viitor, pe fondul unei crize demografice tot mai vizibile, tendința de a avea unul sau doi copii ar putea reveni în mod natural. În opinia sa, dorința de împlinire personală prin copii și nepoți este una umană, iar exemplele istorice arată că familiile numeroase au reușit, adesea, să facă față unor condiții grele, crescând și educând copiii cu succes.

„Se întâmplă astăzi, în multe locuri ale lumii, să avem de-a face cu anumite revigorări ale natalității, mai ales în zonele puțin dezvoltate ale lumii”, a adăugat Nicu Gavriluță.

Publicitate și alte recomandări video