
Războaiele se poartă și online; de asta s-au convins și românii încă de când cu pandemia și tâmpeniile de pe Facebook, WhatsApp ori TikTok, despre vaccinuri care transformă oamenii în vârcolaci cu solzi ori despre microcipuri care te conectează la telefon. Nu mai amintim aici panarama de la prezidențiale. Toate astea au fost ticluite pe la Moscova și vărsate pe Internet, anume să bage zâzanie în populație, știindu-se că sunt mulți tănănăi care pun botul. Luptele continuă: unii curăță spațiul virtual de știrile false, în vreme ce alții încearcă să distrugă; stăm acum de vorbă cu unul dintre hackerii ruși care au încercat să saboteze electronic România:
– Ca să nu vă știe nimeni aveți username-ul durak_mudak_gopnik, nu-i așa?
– Ca să nu afle colegii cum mă cheamă și să mă pună să le dau vodcă de onomastică.
– E război și am înțeles că sunteți plătiți ca să distrugeți cât mai multe pe Internet, nu?
– Bliat! La noi dintotdeauna se plătește mai bine distrusul decât fabricatul. Eu primesc pentru un site distrus de două ori cât se plătește cuiva să facă unul nou.
– Și cu România noastră ce aveți? De ce atacați servere de la noi?
– Gavno! Eu sunt mai nou aici, așa că am acceptat ce au refuzat angajații mai vechi. Șefii cei mari și-au ales primii ce să atace, după aia s-a mers în ordine, după vechime…
– Sunteți mulți acolo, la firma sau la centrul ăla de hackerit, al vostru, sau ce-o mai fi?
– Mulți, dar buni! Și împărțiți pe categorii! Eu am fost promovat din funcția de făcător de știri false Facebook anti-vaccin pentru Europa, cum eram în 2020, din subsol, la primul etaj: m-au avansat creator comentarii anti-europene, coleg cu cei de la discursuri anti-NATO, iar acum două luni m-au avansat hacker categoria a patra, secția pentru România. Cu carte de muncă!
– Colegii dumneavoastră de secție ce lucrează acum?
– Lucrează de zor să-și deviruseze calculatoarele după atacurile cibernetice, bliat!
– Ce vreți să spuneți?
– Au intrat pe niște servere guvernamentale de la voi și s-au umplut de viruși ca de păduchi, că ieșeau prin mouse și printre butoanele tastaturii, așa spunea bietul Vanea Vladimirovici.
– O fi fost servere cu protecție specială, ca în filmele de superacțiune, așa bănuiesc.
– Protecție? Gavno! Iob tvoi mati de protecție! Ce să protejeze? Fișierele cu manele și pozele cu devuște despuiate?
– Totuși, eu sunt convins că toate astea au fost, de fapt, niște capcane, ca să atragă hackerii și să-i păcălească, să-i viruseze. Înseamnă că erau informații importante, eu așa zic.
– Bliat! Fișierul cu programul de redresare economică avea .mp3-uri de petrecere la 128 kbps, iar în cel cu propunerile de achiziții de armament erau poze cu pisici și farfurii cu mâncare. Nu mai zic de câteva mii de meme și imagini cu „Bună dimineața la cafeluță!”.
– Cât ne-ați hackerit serverele noastre din România ce ați reușit să distrugeți, până la urmă?
– Gavno! Eu am reușit să-mi distrug tastatura, am izbit cu ea virușii care mișunau pe birou, că îmi ieșiseră prin mufele USB. Colegii mei și-au distrus hardurile, SSD-urile, le-au luat foc și sursele… Pe site-urile voastre guvernamentale ce să mai distrug? Păreau gata distruse de când am intrat pe ele! Chiar am corectat niște dezacorduri și niște date scrise greșit…
– De fapt, ce ați căutat pe serverele noastre când ați atacat România? V-ați temut de puterea noastră militară, hai, recunoașteți!
– Bliat! Am căutat ceva mult mai important decât piatra filosofală sau elixirul tinereții. Am căutat secretul supraviețuirii veșnice, cum se descurcă românii fără industrie, fără producție, fără mai nimic, doar cu supermarketuri și farmacii care se tot înmulțesc și sunt mereu pline de clienți. Și, mai ales, cum se descurcă unii toată viața pe caiet, pe datorie!
Idei de sezon: Programul „Rabla” pentru cadouri!
Pornind de la ideea că, de fapt, intenția contează, managerul magazinului „Cadoul ca cadoul, intenția contează” comercializează scrisori de intenție, să le cumpere bărbații pentru femeile iubite, înainte de Valentine’s Day, Dragobete, 1 și 8 Martie. Acestea sunt imprimate cu texte nostime, iar bărbații trebuie doar să se iscălească; dintre ele amintim „Am vrut să-ți cumpăr drept cadou / Bijuterii și un mantou, / Însă așa a fost să fie: / Eu banii i-am lăsat la berărie!”. De obicei, femeile iubite nu sunt chiar satisfăcute de dar, dar (aveți aici o inspirată figură de stil pe care elevii o pot utiliza la școală, când îi pune doamna de română să dea exemple de omonime) faptul a fost deja consumat, la fel ca produsele pe care au dat banii bărbații iubiți.
Proprietarul altui magazin, numit „Dar din dar”, a lansat Programul „Rabla” pentru daruri: bărbatul care vrea cadou nou pentru femeia iubită beneficiază de reducere dacă aduce unul vechi! Mii de cetățeni au dat năvală în prăvălie, încărcați de darurile făcute doamnelor în anii trecuți: „Am rochia pe care i-am oferit-o mai demult, că tot nu mai încape în ea; sper să iau la schimb una XXXL!”, spune un domn.
Publicitate și alte recomandări video