anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

România îngenunchiată

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Aproape ciclic, România crapă exact acolo unde corupţia şi domnia bunului plac îşi fac veacul. Nu e un blestem cu repetiţie, aşa cum cred misticii noştri patriotarzi, gata oricând să pună necazurile pe seama ocultei internaţionale, ci un adevăr întristător care dezvăluie viciile ascunse de ochii lumii ale unei societăţi întârziate cu premeditare. 

E suficient să suprapui harta României sărace şi fataliste peste cea a corupţiei, ca să constaţi un calc perfect. Dacă la aceste ingrediente adăugăm politicianismul de extracţie pesedintă, adică fratele geamăn al corupţiei nepedepsite avem explicaţia netrucată a realităţii întristătoare a unei Românii aproape eşuate, pe care doar legăturile cu UE şi reacţia aproape miraculoasă a societăţii civile în ultimii ani o mai ţin pe linia de plutire.

Invit cititorii să reflecteze la datele plauzibile ale unui scenariu: România ar fi eliminată din UE ca incompatibilă cu standardele ei şi incapabilă să se autoguverneze democratic. În cel mai scurt timp, ţara, văduvită de aliaţii ei naturali, ar fi ciopârţită de acele state din proximitate sponsorizate de Moscova. Modelul societal al clanurilor mafiote s-ar împământeni instantaneu. Justiţia ar deveni o jucărie în mâinile lor. Tinerii educaţi ar părăsi imediat România. Iar ca scenariul să fie şi mai credibil, invit cititorii să îşi imagineze cum ar arăta România sub conducerea clanurilor din două dintre judeţele fanion ale mafiei: Teleorman şi Olt. Acestea şi alte câteva, confine, precum Doljul, Mehedinţiul, Constanţa, dar şi Neamţul, Vrancea ori Vasluiul, ca să nu nesocotim şi rolul Moldovei în istoria recentă, asigură rezerva de cadre prepetuu reciclate ale PSD. Iată o listă scurtă a personajelor funeste ale anti-României de sorginte pesedintă, care pune sub semnul întrebării viitorul ţării: "martirul" Liviu Dragnea, de dragul căruia câţiva indivizi guralivi şi agresivi îi clamează numele pe caldarâmul de la Cotroceni; tractoristul Paul Stănescu şi complicii lui de la Olt - Florin Iordache (să-i mai reamintim faptele de vitejie?) şi Darius Vâlcov; după care vin la rând Viorica Vasilica, nimeni alta decât proasta satului ce se vrea… în fruntea statului, femeia aceea sechestrată la Guvern de către tiranul Dragnea (n-am făcut decât să reproduc spiritul autodenunţului său); eternul şi fascinantul Oprişan de la Vrancea, stăpânul absolut şi nestingherit de nimeni al unui ţinut străvechi din Ţara de Jos; maimuţa de la Vaslui, adică locul unde nu se întâmplă nimic fără ştirea PSD; Ionel Arsene de la Neamţ, şmecherul acela cu figură de hoţ de buzunare care-şi face mendrele într-un judeţ pătat de corupţie şi scandaluri cât Ceahlăul. Nu lipsesc de pe harta României îngenunchiate mafioţii de la Constanţa, Ploieşti ori Giurgiu.

România profund viciată a mai crăpat în ultimele decenii, ba la Mineriade, ba cu prilejul scandalului iscat de super coruptul Adrian Năstase, ba în jurul clanurilor de la Neamţ, Prahova ori Constanţa, ba la tragedia de la Colectiv. S-a făcut multă publicitate, instituţiile statului şi-au luat angajamente uitate în aceeaşi secundă, s-a mai decapitat câte un personaj, şi cam atât. Apoi ţara a intrat în "normalitate" convinsă că lucrurile merg pe un făgaş mai bun. Sistematic a ieşit la iveală complicitatea dintre politicieni, poliţie şi justiţia obedientă. Acest triunghi al Bermudelor a făcut să curgă fluvii de cerneală. Guvernele vin şi pleacă, din când în când câte un judecător dă sentinţe corecte; mai nou câte un poliţist curajos dezvăluie cloaca în care se complac oamenii care au menirea să ne protejeze; câte un ziarist demn, precum Emilia Şercan, ridică plapuma de pe viermuiala de la Academia de Poliţie, acolo unde majoritatea profesorilor corupţi şi plagiatori dovediţi, adică hoţi, continuă să acorde altor corupţi subordonaţi titluri de doctor. Dar România nu se încurcă în aceste nimicuri. Ea merge înainte, semeaţă, pentru uzul patrioţilor mahmuri care cred neclintit în virtuţile moştenite de la strămoţii traco-daco-geto-romani. Da, Caragiale ar mai scrie o duzină de capodopere dacă s-ar reîntrupa în anii noştri, iar Eminescu ar fi din nou trimis la casa de nebuni.

Patrioţii de profesie vor spune că exagerez, că ţara are resurse nebănuite, că tot ce ni se întâmplă rău face parte dintr-un scenariu scris de alţii, că oricum ne revigorăm noi, prin recursul la nu ştiu ce energii miraculoase. Da, ni se face greaţă de patrioţii de profesie, la fel ca şi de politicienii de strânsură, poliţiştii corupţi şi incompetenţi, ori toţi cei care populează fără folos instituţiile statului în temeiul pilelor, al cumătriilor şi a amantlâcurilor. Şi pentru că sunt nu doar ticăloşi, dar şi proşti, orice reformă a statului este nu doar inutilă, dar şi periculoasă. Răul trebuie tăiat din rădăcini, fără amânare. România are nevoie de o viziune, nu de reformatori, întrucât ideea de reformă s-a demonetizat iremediabil. România trebuie lăsată în gestiunea unei alte generaţii, fără legături cu trecutul ticălos. Altfel vom plânge pe ruinele ei.

Deloc întâmplător, România a crăpat la Caracal. Dezvăluirile aduc la lumina zilei proporţiile eşecului statului român. Nu altfel au stat lucrurile în anul fatidic 1940, atunci când ţara s-a prăbuşit în doar trei luni. Am învăţat ceva din lecţia dramatică a acelui an? Se pare că nimic.

Iată încă un scenariu: în actuala stare de spirit din ţară, cu o clasă politică iresponsabilă în mare parte, cu instituţii corupte, cu o armată prost echipată, cu o populaţie timorată şi sărăcită, România s-ar prăbuşi în cel mai scurt timp, sub o ameninţare străină. Ne salvează aliaţii? Ce aliaţi îşi pun în joc interesele şi onoarea pentru un stat profund vicios? Pentru că statul român nu mai funcţionează decât pentru a perpetua clanurile mafiote. În ultimii doi ani şi jumătate, sub administraţia PSD-ALDE, statul român a devenit o jucărie în mâinile mafiei. Instituţiile nu cooperează, întrucât frica, laşitatea şi corupţia le-au îngenunchiat. Tragedia de la Caracal a scos la iveală proporţiile înspăimântătoare ale politicii de gaşcă, ale incompetenţei şi prostiei. Nimic mai clar pentru orice minte limpede din această ţară. Timpul lamentaţiilor a trecut. Timpul reformelor trucate şi inevitabil eşuate s-a scurs. A venit timpul să salvăm statul român de la un eşec anunţat de bătaia de joc la adresa sa din ultimele decenii.

În ultimul secol am cunoscut patru mari căderi: la 1916, când cu invadarea ţării. Ne-a salvat atunci credinţa, inteligenţa, norocul şi Coroana. La 1940 ne-au învins împrejurările internaţionale, dar şi lipsa noastră de prevedere, laşitatea şi politicianismul. Între anii 1944-1947 comunismul s-a instalat relativ uşor, nu doar sub greutatea ocupaţiei sovietice, dar şi a bolilor noastre cronice. Şi nimeni nu ne-a mai salvat. La 1989 eram obosiţi şi secătuiţi de o dictatură primitivă şi perversă. A fost suficient ca un grup de pucişti să pună la cale o lovitură de stat abilă, ca să-i urmăm ca o turmă. Sângele martirilor nu se uscase, iar oamenii lui Ion Iliescu puneau la cale un scenariu neo-bolşevic. Ne-a salvat instinctul nostru de conservare, perspicacitatea tinerilor şi sprijinul Europei civilizate. Dar nimeni nu poate salva la infinit România de păcatele ei nemărturisite, care ies la iveală negreşit, în urma unor fisuri deloc întâmplătoare. Aşa cum s-a întâmplat la Caracal.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moscova taie punţile

Lucian DÎRDALA

Moscova taie punţile

Câtă vreme nu este decisiv învinsă pe câmpul de luptă, iar acest scenariu este greu de imaginat într-un război purtat doar cu Ucraina (fie ea şi înarmată de Occident), Rusia nu va negocia asupra „teritoriului naţional”. Ideea că angrenarea Rusiei într-un război de uzură, lipsit de victorii şi generator de costuri umane şi materiale, ar conduce la înmuierea Kremlinului în materie de teritorii era problematică dintru început - acum, ea nici nu mai poate fi luată în calcul.

opinii

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

Viitorul memoriei

Bogdan ILIESCU

Viitorul memoriei

„Nothing is ever really lost to us as long as we remember it.” (Nimic nu e complet pierdut câtă vreme ni-l putem aminti.) L.M. Montgomery

Bogdan Bârleanu - poftire la un ospăţ al spiritului şi inefabilului

Grigore ILISEI

Bogdan Bârleanu - poftire la un ospăţ al spiritului şi inefabilului

Bogdan Bârleanu trăieşte timpul deplin al slujirii artei. Sigur, nu-i ceva nou în existenţa sa de artist. Rostirea în limbajul plasticii a fost şi este, în chipul cel mai firesc, raţiunea sa de a fi. Dar acum, mai mult poate decât oricând, viaţa lui Bogdan Bârleanu curge în albia picturii. 

pulspulspuls

Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Spun surse din târg, care stau cu urechea lipită de caldarâmuri rezidenţiale şi ascultă cu atenţie vuietul pieţei imobiliare, că este jale mare printre developerii din târg şi că unii dintre ei sunt pe marginea prăpastiei în timp ce alţii sunt pe tobogan la vale chiuind ca Pintea haiducul care se aruncă de pe stânci. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.