Romania intre Mailat si Mungiu

Cazul Mailat a facut valuri in presa italiana si, desigur, in cea romaneasca. Evident ca si in presa altor tari europene cazul a fost bagat in seama. In presa germana, de exemplu, am dat pe net peste un articol in saptaminalul german "jungle world" (nr. 26/2007) semnat de Roland Ibold. Sub titlul "Ab in die Wüste" (Mars in desert, referinta directa la declaratia iresponsabila a ministrului de externe Adrian Cioroianu), autorul argumenteaza teza ca "dezbaterile romanesti privind expulzarile din Italia vizeaza in primul rind discreditarea romilor". Un comentariu cit se poate de tendentios.

Am mai gasit articolul "Triumph der Gemeinschaft" (Triumful comunitatii, in cotidianul "Die Welt" din 22.11.07), semnat de scriitorul romano-american Norman Manea, care contrapune tratarii populist-isterice de catre politicienii italieni a chestiunii imigrantilor din Romania exemplul Spaniei. Referindu-se la faptul ca unii romani din Spania au ajuns sa candideze la alagerile locale de acolo, autorul vede in asta "nu doar un exemplu pentru succesul individual, ci si un triumf pentru comunitate".

Intre timp, lucrurile s-au mai linistit, iar cu ocazia decernarii, simbata trecuta, a Premiului European pentru Film peliculei "4 saptamini, 3 luni si 2 zile" regizorului iesean Cristian Mungiu (care a primit, in plus, si premiul pentru regie!) Romania a avut chiar privilegiul de-a fi prezenta in paginile de foileton/cultura a mai tuturor marilor ziare germane prin ce are mai bun!

"432" in presa germana dupa "Oscarul" mare european

In acelasi "Die Welt" (03.12.07), Hanns-Georg Rodek, care s-a numarat printre cronicarii care au prevazut inca de la vizionarea de la Cannes ca filmul lui Mungiu va primi Palme d’Or, comenteaza decernarea premiilor pe 2007 ale Academiei Europene pentru Film (AEF) in articolul "Warten auf Godard" (Asteptindu-l pe…), la care Jean-Luc Godard – asemenea multor altor premianti! – n-a venit la Berlin sa-si ia in primire premiul pentru opera omnia.

Rodek vede in filmul lui Mungiu "un cistigator de prim rang", considerind ca cei 1800 de membri ai Academiei au facut indeobste alegerile potrivite, atit, de exemplu, prin acordarea premiului pentru cea mai buna actrita lui Helen Mirren (Anamaria Marinca a fost si ea nominalizata!), cit si prin incununarea peliculei "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" in dauna altor cinci filme europene foarte bune. De retinut ca, pentru Rodek, premiul acesta nu este "un premiu de incurajare pentru cine-diaspora Romania, ci o recompensa pentru un eveniment cinematografic cu adevarat hipnotic".

Daniel Kothenschulte ("Frankfurter Rundschau"/FR, 03.12.07) considera ca prin "432-ul lui Mungiu a cistigat probabil cel mai bun film al acestui an cinematografic", el deplingind inca din titlu faptul ca "mai nici un cinematograf nu arata cel mai bun film european" (filmul ruleaza "doar in 16 orase").

Interesant este ca in acelasi numar al FR, cititorilor germani li s-a oferit si o cronica a filmului de-acum multilaureat, semnata de Michael Kohler: "In taina si tacere, Romania a devenit una dintre cele mai interesante tari cinematografice ale Europei. O prima vilva a facut «Moartea domnului Lazarescu» al lui Cristi Puiu, iar acum a luat calea cinemaurilor germane drama de avort a lui Cristian Mungiu (…). Noul film romanesc are in comun inclinatia spre realismul social care se rezuma la strictul necesar si pastreaza intr-un mod usor ironic amintirea trecutului. (…) Mungiu n-are nevoie de activisti de partid sau securisti ca sa ilustreze atmosfera apasatoare. El pur si simplu o urmareste pe Otilia de-a lungul unei zile in care fiecare pas reprezinta o lupta, iar o chestiune oarecare in fond, precum inchirierea unei camere de hotel, devine o chestiune de viata si de moarte".
Concluzia? "De mult n-a mai recurs un regizor de film atit de bine la intensitatea unui documentarism de mare finete estetica. In urma unor lungi repetitii, Mungiu a slefuit textul, ca apoi sa dezvolte impreuna cu briliantul cameraman Oleg Mutu un concept care ofera actorilor cit mai multe libertati si cu toate acestea apare drept ceva genuin filmic".
Si in "Frankfurter Allgemeine Zeitung" (03.12.07), Andreas Kilb scrie ca "pina la urma a cistigat filmul potrivit. «4 luni, 3 saptamini si 2 zile» al lui Cristian Mungiu a primit, dupa Palme d’Or, si premiul AEF, iar regizorul s-a autofelicitat cu o fraza ultra-seaca: «N-o sa-i multumesc acum producatorului, de vreme ce eu imi sint si producator. Asa ni-l imaginam pe un autor de filme de autor".

a fapt divers, "Süddeutsche Zeitung" (SZ, 03.12.07) a reusit performanta ca in articolul dedicat premiilor AEF pe 2007 sa nu pomeneasca in nici un fel faptul ca filmul lui Mungiu a luat premiul cel mare (cit si cel pentru regie!), ci doar ca a fost nominalizat la patru categorii!

Foarte interesant e, mai apoi, ceea ce se spune in cotidianul berlinez "Der Tagesspiegel" (03.12.07), citez: "Prea convinsi erau multi auguri de faptul ca cei 1800 de membri ai Academiei vor vota ingust-patriotic, motiv pentru care sutele de britanici (…), de francezi (…) sau de germani (…) vor trece cu tavalugul peste restul Europei in favoarea propriilor nominalizati. Dar aceasta Academie ii reuneste – in sensul lui Mungiu – pe cei mai buni pe care mereu ii produce cinematografia europeana – iar membrii ei ar fi trebuit sa fie de-a dreptul orbi ca sa treaca cu vederea opera cea mai importanta, cea mai impecabila si cea mai cutremuratoare a anului". Si: "Filmul premiat, care aseaza o tema existentiala ascunsa cu o fascinanta competenta cinematografica intr-o lumina foarte precisa (…), se situeaza chiar deasupra celei mai inalte critici. «Cei mai multi regizori si trei sferturi dintre cei care acum vor lua premii la Berlin, a spus Jean-Luc Godard recent intr-un interviu din «Zeit», folosesc aparatul de filmat doar ca sa existe ei insisi. Ei nu-l folosesc pentru a vedea ceva ce nu poti vedea fara camera.» Filmul lui Mungiu, in schimb, este o piesa didactica deloc vanitoasa despre cit de exact – si economic – poate fi intrebuintata camera ca instrument de cercetare si experimentare".

In fine, Anke Westphal scrie si ea (in "Berliner Zeitung" din aceeasi zi de luni) ca odata cu "432" a fost premiat pe merit "cel mai radical film al anului". De retinut ca ecourile din presa germana nu s-au terminat cu asta, caci a doua zi (04.12.07) a aparut in "Der Tagesspiegel" un interviu cu Cristian Mungiu, realizat de Annett Müller!

Voi retine de aici doar o afirmatie a lui Mungiu. Anume ca "atunci cind filmul se adreseaza sufletului, el va fi inteles nu doar in Romania, ci si oriunde altundeva" (asta vizavi de preferinta spectatorilor, romani si de aiurea, pentru filme marca Hollywood).

Unde dai si unde crapa: este Mungiu patriot?

Dar lucrurile se-mbirliga de cum ne-ntoarcem privirea spre tara: poate mai mult ca o figura de stil, Cristian Patrasconiu titreaza pe blogul sau la "Cotidianul": "Mungiu – presedinte! Mungiu – presedinte!", salutind "Oscarurile" europene luate de regizorul iesean si vazind in "recunoasterea de care s-a bucurat creatia cinematografica a tinarului si exceptionalului regizor roman in acest an, fara precedent, (…) unul din marile momente ale culturii romane".

Iar forumistii – da-i si lupta, dupa motoul: Unde dai si unde crapa!

Zice unul, lucid (nickname): "Hai sa lansez o provocare. Pastez intai ce i-am raspuns lui @CP_away care m-a intrebat ce cred despre regizor: e sau nu patriot?". Deci: "Nici eu, ca si tine, nu am vazut filmul lui Mungiu, astept sa-l vad pe HBO. Dar nu trebuie sa fii psiholog ca sa pricepi ca ioropeanu’ sau americanu’ mediu cand vor vedea foetusul ala aruncat pe podea nu vor zice in sinea lor: ce talentati regizori au romanii! Ci: ce barbari sunt romanii astia! Si acum judeca daca poti patriotismul lui Mungiu. Ce ziceti, dle Patrasconiu, merita sa discutam si acest aspect, mai ales acum? Ma refer la formarea imaginii Romaniei, la stereotipurile «nationale (Dracula, Ceausescu, copiii strazii – acum rromii din Romania, etc). Trebuie sau nu artistul sa se gandeasca si la acest aspect?".

Tare, nu? "Baietii" n-au vazut filmul, dar se-ntreaba daca e sau nu patriot Cristian Mungiu!?

Bine ca mai exista oameni lucizi de-adevaratelea (nu ca lucid), cum ar fi alde skorpion: "Daca 80-90% din filmele americane sint cu crime, tone de singe, miini rasucite, capete zdrobite, impuscaturi din 2 in 2 secunde, tipete si urlete…, sa credem ca asta este America? (…) Concluzia: filmul lui Cristian Mungiu nu este o contrareclama pentru Romania!". Sau Thor: "Cit mai poate impresiona un foetus aruncat la cosul de gunoi, fata de «mineriadele» lui Ilici?".

Cit despre "Mungiu – presedinte": unii au luat in serios lucrul si-au ajuns la concluzia ca mai degraba s-ar potrivi postului sora regizorului, adica Alina Mungiu-Pippidi!

Publicitate și alte recomandări video