România, mai mică decât Bulgaria? De ce nu mai facem copii? Știți că există proiecții care arată că vom ajunge la 8 milioane de locuitori?

În 1977, se pare că fără nicio legătură cu devastatorul cutremur de atunci, Nicolae Ceaușescu decide că natalitatea în România nu crește suficient de repede odată cu Decretul 770 din 1966, de interzicere a avortului și restricții la contracepție, și va implementa o nouă măsură de încurajare: alocații de 200 lei pentru mamele cu cel puțin 5 copii, 350 lei pentru 7-9 copii și 500 lei pentru minim 10 copii. Sume mărișoare, mai ales la țară, pentru acele vremuri.

Ca să avem o privire mai de ansamblu, să amintim că acum natalitatea în România este de circa 7 la mie (7 nașteri/an la 1.000 de locuitori), și că acum sporul natural (natalitate – mortalitate) este unul net negativ de ani buni. Ei bine, înainte de decretul din 1966 (interzicerea avortului) România avea o natalitate de 14-15 la mie, adică dublu față de acum. Imediat după Decretul 770, în România natalitatea ajunsese la valoarea record de peste 27 la mie. Dar, până în 1977, a tot scăzut încet și constant, ajungând din nou la 14-15 la mie. Prea puțin, au considerat autoritățile comuniste, și au suplimentat încurajarea și cu recompense financiare, nu numai punitiv, prin interzicerea avortului și taxarea celibatului.

Măsuri dureroase într-o țară în care principala preocupare era atunci asigurarea hranei zilnice, și care au creat drame îngrozitoare după care s-au făcut și filme. Cu toate acestea, măsurile au dus la un record ce s-a resimțit pozitiv în statistici: România intra în anul 1990 cu o populație record istoric: peste 23.200.000 locuitori. De atunci, an de an, cifra scade dramatic.

Unde vom ajunge?

Iată, o analiză de acum doi ani realizată de ONU privind modul în care vor evolua demografic mai multe state, printre care și țara noastră, arăta că până în anul 2100 populația României ar putea scădea până la 8 milioane de locuitori, dacă rata natalității nu crește. Și chiar nu vedem motive să crească: nimeni, nicio oficialitate, nu face absolut nimic încurajator. Practic, vom ajunge o țară de dimensiunile Israelului, Bulgariei sau Ungariei, ca populație. Din nefericire, problemele care ne pândesc odată cu acest declin nu sunt nicidecum că vom „egala” Israelul și la dimensiuni economice. Ba, dimpotrivă: problemele structurale aduse de acest declin vor agrava iremediabil economia României.

Iată un grafic relevant, care arată cu cât a scăzut natalitatea în ultimii ani (1998-2023) în Europa, pe țări! România are o cădere absolut dramatică.

Ce probleme majore implică toate acestea?

În primul rând, bugetul de pensii, oricum o mare problemă deja și acum, pe pierderi uriașe, va deveni o problemă și mai împovărătoare, chiar copleșitoare. Pentru a plăti pensiile actuale, statul aduce sume uriașe din alte părți, din alte domenii, din împrumuturi. Lucrurile vor fi în mod cert și mai rele, de-a dreptul dramatice, peste numai 10-20 de ani, atunci când generația așa-numită a „decrețeilor”, cea a boom-ului demografic din anii ’66-’80, va începe să îngroașe rândurile pensionarilor. Sunt analize riguroase ale economiștilor care spun că vom face efectiv implozie dacă vom continua să nu facem nimic.

Cum se va descurca statul român însă peste 20-30 de ani, când, în plus, generațiile ce se nasc în acești ani, generații mult subțiate de natalitatea în scădere dramatică, vor trebui să fie cele ce cotizează la fondul de pensii, fiind în floarea vârstei, populația activă a țării? Și care vor fi prea puțini pentru a acoperi nevoia de pensii a celorlalți deveniți între timp mult prea mulți.

O problemă majoră va fi, pe lângă toate acestea, scăderea forței de muncă, adăugată la o creștere imensă a nevoii de asistență socială pentru vârstnici. La toate acestea se vor adăuga sate depopulate total, inclusiv orașe mici sau medii depopulate. De asemenea, mai puțini copii va însemna școli mai puține, cadre didactice mai puține etc. Lucruri care, așa cum remarca recent și sociologul Barbu Mateescu, vor schimba total în cele din urmă și ponderea meseriilor în societate.

Urmărind de ani buni discursul public, ca jurnalist nu doar ca spectator neutru, stai și te întrebi dacă este cineva conștient în rândul guvernanților de aceste drame care efectiv ne bat cu putere la ușă. Și care ne pot efectiv transforma într-un stat nesustenabil. O spunem cu toată convingerea: nu am văzut pe nimeni, în ultimii 10 sau chiar 20 de ani, îngrijorat serios de acest aspect.

Măsuri de încurajare a natalității? Să fim serioși: vorbiți cu familii tinere, și întrebați-i de ce tot amână să facă copii, mulți până când nu-i mai pot face din cauza anilor. Acesta e, de peste 30 de ani, programul României de încurajare a natalității. Da, e un spectru tot mai palpabil: o Românie irelevantă, cu numai 8 milioane de locuitori. Dar, evident, sunt alte urgențe acum…

Publicitate și alte recomandări video