Suntem specialişti în propuneri, dar cu aplicabilitatea lor stăm catastrofal. Nu cu mult timp în urmă, se vehicula ideea ca supermarketurile cu o suprafaţă mai mare de 1500 mp să fie închise de sâmbătă orele 14,00 şi până luni dimineaţa. Motivaţia propunerii era aceea că s-ar stimula cumpărarea produselor româneşti din pieţele agroalimentare.

Eu susţin că un oraş modern nu ar trebui să aibă tarabe. Din nefericire astăzi pe o bună parte dintre aceste tarabe stă expusă mica agoniseală în materie de produse agroalimentare a celor cu mâinile crăpate, care nu au cum să-şi valorifice altfel munca. 

Chiar credeţi că un om care trăieşte bine-mersi, merge din sadism sau din avariţie stupidă să îngheţe o iarnă întreagă pe marginea drumului pentru a vinde ciorapi croşetaţi ori hrean? Cert este că oamenii nu reuşesc să supravieţuiască. Pensiile şi salariile sunt mizerabile. Sărmanii oameni nu sunt lăsaţi nici să moară, dar nici să trăiască nu pot. E un motiv pentru care nu îmi place să mă târguiesc în piaţă.

Unii dintre noi au învăţat să se târguiască doar aşa, fiindcă ştiu că pot obţine o reducere. Însă leul ăla care ţi se lasă la preţ, poate nu contează pentru tine, cel care cumperi. Însă pe cel care stă în frig şi vinde, fiecare leu îl motivează. El calculează totul în pâine, în supravieţuire, nu în economii şi câştiguri.

Şi toate acestea se întâmplă în contextul în care averile bogaţilor de peste noapte cresc ca  aluatul pe cuptor. La conturile incredibile ale unora se tot adaugă şi adaugă. Lor le cresc veniturile, vilele, parcurile auto. În schimb, săracii sunt tot mai săraci, iar administraţiile publice tot cu aceştia se răfuiesc prin pieţe. Ele, administraţiile publice, au preocupări de-a dreptul academice. Fie închid unele pieţe, fie majorează chiriile, ori vâneză vânzătorii de morcovi, ouă ori hrean de pe la marginea pieţelor. Dar şi-au pus problema că acei amărâţi vând acolo pentru că nu au posibilitatea să închirieze o tarabă? E umilitor!

Ca să avem un oraş european, fără tarabe pe marginea drumului, ar trebui să avem şi un nivel de trai european. Nu cred şi niciodată nu voi crede că o bătrână care vinde ciorapi croşetaţi, o face din plăcere, în timp ce frigiderul ei e plin şi ratele la bancă plătite. Din nefericire, cei ce se erijează în apărătorii celor mulţi şi necăjiţi sunt mult prea sus cocoţaţi pentru a auzi strigătul de disperare al majorităţii.

Ing.dr.ec Traian Dobre