Cunoastem cu totii sintagmele. De cite ori n-am auzit invocindu-se "litera legii" ori "spiritul legii"? Sau ambele. Dupa caz. Dupa caz, in Romania se invoca judecarea unei spete ba "in litera legii", ba "in spiritul" ei. In functie, bineinteles, de avantajul pe care-l da optiunea.
De la derbyul Rapid-Steaua de joia trecuta incoace, scena fotbalistica romaneasca a cunoscut o efervescenta aparte in materie. Initial, cind parea foarte clar ca "litera legii" (a regulamentelor care "organizeaza" desfasurarea meciurilor de campionat si arbitrarea acestora) este de partea Stelei, cei pina una alta pagubiti, rapidistii, adica, au invocat de zor, in frunte cu fost-nefostul patron George Copos, "spiritul fotbalului", "spiritul jocului", spiritul regulamentului, al legii, deci. Ca meciurile trebuie cistigate pe teren si nu la masa verde. Ca arbitrul Adrian Deaconu a gresit, nu trebuia sa opreasca meciul etc. etc. Moralmente, desigur, rapidistii au dreptatea de partea lor si suficiente motive sa se creada nedreptatiti de aplicarea regulamentului "in litera legii", mai ales ca Rapidul avea 1:0 in momentul intreruperii unei partide pe care, cel putin pina-n momentul respectiv, a dominat-o.
Presa sportiva, dar ce vorbesc, toata mass-media a vuit zile-n sir. Chestiunea a tinut prim-planul si-a ajuns pina si la Cotroceni, din moment ce, ca un facut, taman acum si-a gasit presedintele Traian Basescu sa decoreze zeci de fosti si actuali fotbalisti, fosti si actuali antrenori, fosti si actuali arbitri. In cazul celor din urma, nu stiu, de fapt, daca au fost mai multi. Unul, insa, a fost sigur premiat: Adrian Deaconu, arbitrul primului derby intrerupt din Romania. "Pentru merite in combaterea violentei pe stadioanele din Romania", lui Deaconu i-a fost conferit Ordinul Meritul Sportiv Clasa a III-a. In speech-ul sau, presedintele Romaniei a punctat indeosebi curajul arbitrului de-a fi luat decizia intreruperii meciului.
Evident, asta mai lipsea, daca mai lipsise ceva din povestea de scandal ale carei ingrediente sint, printre altele, dincolo de timpenia citorva microbisti, mizele enorme: locul doi din Liga I (care duce-n preliminariile pentru Liga Campionilor) sau chiar cistigarea campionatului (locul intii ducind echipa cistigatoare direct in grupele Ligii Campionilor, la oala mare cu bani multi – aproximativ 10 milioane de euro).
Si-au urmat speculatiile: amestec in campionat de catre presedentie (cu atit mai mult cu cit Basescu e cunoscut ca fan Steaua!), acuzindu-se si in privinta lui un fel de antepronuntare (cum a servit-o si Mircea Sandu, presedintele Federatiei Romane de Fotbal), ba s-a vorbit chiar de campanie electorala (din partea Cotroceniului). In privinta ultimei suspiciuni, as nuanta: poate ca decorarea atitor oameni ai fotbalului poate trece si drept un gest cu iz electoral, dar daca interpretam astfel lucrurile bune, n-ar mai fi loc de ele decit in ani neelectorali? Sa ne calmam, Basescu personal nu-i in campanie electorala (prezidentialele vor fi abia la anul), iar cazul Nicolae Dobrin – si al atitor alti mari fotbalisti trecuti in vremea din urma in nefiinta – arata faptul ca – cel putin pentru fostele glorii ale fotbalului – e bine ca astfel de decorari sa vina mai degraba mai devreme decit mai tirziu! Iar in privinta decorarii arbitrului Adrian Deaconu, merita macar retinuta interpretarea data de Maria Andries de la Gazeta sporturilor (27.03.08), care in editorialul "Da, curaj" aduce argumente credibile pentru "decorarea cetateanului Deaconu" (deci nu in primul rind a arbitrului!), concluzionind ca acesta "s-a comportat ca un tip normal" – asta intr-o tara in care "normalitatea (…) este exceptia". Iar decorarea acestuia numai electorala nu poate fi, de vreme ce evidentierea prezidentiala a "calaului" Rapidului e departe de vreo unanima apreciere, Basescu riscind, la rindul sau, sa piarda voturi multe (ale fanilor rapidisti, ale clujenilor ceferisti etc.).
Bun. Dupa acest excurs, hai sa ne-ntoarcem la "litera si spiritul legii": miercuri, Comisia de Disciplina a FRF urma sa transeze chestiunea, deznodamintul parind, inevitabil, adjudecarea de catre Steaua a celor trei puncte puse in joc prin scor de forfait (3:0). Ti-ai gasit! Rapidul si l-a luat pe Gheorghe Florea, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, ca avocat si rezultatele n-au intirziat sa apara: hodoronc-tronc, au fost descoperite de aparatorii clubului din Giulesti niscaiva "exceptii de procedura", respectiv "de regulament". De exemplu, "procedura de oprire a meciului a fost o eroare de arbitraj" (conform Gsp)! Ceea ce, daca se va confirma, echivaleaza, nu-i asa, cu o lovitura de teatru!
Ehei, cu ajutorul exceptiilor de constitutionalitate au scapat (cel putin pentru moment) destui grei avuti in vizor de DNA; iata ca acum Romania se-mbogateste si cu alte exceptii salvatoare! Dar, halt si scuze, o fi avind George Copos problemele sale cu DNA-ul, dar cel putin in cauza de fata chiar nu se face sa fac trimiteri la alde Adrian Nastase si alti impricinati. Ceea ce merita subliniat, insa, este faptul ca Rapidul a reusit sa scape de spiritul legii (al regulamentului) obsesiv invocat, pentru ca a prins de picior… o litera a legii (a regulamentului)! Caci, il citeaza aceeasi Gazeta pe fostul arbitru international Ioan Craciunescu, "poti opri un joc imediat, daca ai fost lovit. Daca doar se arunca obiecte, il poti intrerupe numai dupa ce anunti 3 minute. Deaconu n-a oprit imediat jocul dupa ce a primit bricheta in cap, ci a decis sa reia partida". Pe care a oprit-o abia dupa ce s-a aruncat din nou o bricheta in teren, care nu l-a lovit, dar l-a determinat sa fluiere finalul meciului – fara sa mai arate cele trei minute obligatorii. Ceea ce, repet, reprezinta o incalcare nu a spiritului regulamentului, ci a literii sale…
Si uite asa, cercul s-a inchis. Rapidistii au pornit la lupta cu spiritul in brate, ca in momentul in care sa descopere o litera favorabila lor sa abandoneze spiritul si sa-mbratiseze litera. Este, firesc, dreptul lor. Miza-i (prea) mare. Dar ramine aceasta senzatie ca-s toti o apa si-un pamint si ca la fel ar fi procedat mai toate (ca sa nu generalizez chiar de tot) cluburile: s-ar fi sucit de la spirit la litera si inapoi, dupa caz si interes.
Nu stim cum se va termina povestea. Un lucru e clar: Romania sufera in materie de justitie in general si pentru ca tribunalele si judecatorii plutesc care "in spiritul legii", care "in litera" ei, neexistind o baza unitara de-a judeca spete similare, ca sa nu zic identice (vezi taxa auto). Cu aceeasi speta, te poti trezi ca judecatoarea Cutare te achita aplicind legea "in spiritul" ei, iar daca nimeresti la judecatorul Ixulescu, esti condamnat in conformitate cu "litera legii". Ca la ruleta. Asta, desigur, numai daca n-ai bani de-un avocat bun. Ce zic, unul exceptional. Adica unul care gaseste cit ai clipi vreo exceptie, acolo…
Publicitate și alte recomandări video