Ca urmare pe data de 14 Aprilie m-am vaccinat cu prima doză, iar în data de 28 Aprilie mi-am administrat a doua doză de vaccin”, a scris prof. Virgil Păunescu pe Facebook.  El şi echipa sa au găsit similitudini între imunoterapiile pentru tratarea cancerului şi obţinerea vaccinurilor pentru bolile infecţioase.

„În luna Ianuarie a acestui an, am luat hotărârea de a ne implica în dezvoltarea unui vaccin anti-Covid-19. Ca medic imunolog, aveam în vedere, înca din perioada respectivă, posibilitatea ca epidemia din China să se transforme într-o pandemie cu consecinţe medicale şi economice deosebit de grave, atât pentru România cât şi la nivel mondial. La centrul OncoGen din Timişoara, dispunem de un colectiv de circa 60 de cercetători foarte bine pregătiţi, cu experienţă în zona de cercetare- dezvoltare în imunoterapii, respectiv vaccinuri. Dispunem de asemenea şi de aparatură performantă la cel mai înalt nivel.

Atunci când epidemia a izbucnit în China, colectivul nostru lucra de aproximativ 4 ani la un tratament avansat în imunoterapia în cancer (un tratament extrem de recent dezvoltat în SUA), mai exact la vaccinurile personalizate în cancer.

Aşa că am beneficiat de un bagaj de cunoştinţe precum şi de o experienţă foarte vastă şi am fost în poziţia de a putea pregăti ,,design-ul” pentru producerea unui vaccin împotriva Covid-19 într-un timp foarte scurt. La jumătatea lunii Ianuarie aveam deja designul vaccinului.

Am anunţat această realizare pe toate căile. Şi, având în vedere miza şi potenţialul extraordinar pentru populaţia din România şi din Europa, a tehnologiei publicate de noi, mă aşteptam ca dialogul cu autorităţile române să decurgă bine.

NU am fost contactaţi nici până în ziua de astăzi de autorităţile competente ale statului român. Asta în condiţiile în care Uniunea Europeană a alocat României circa 1,5 miliarde de Euro pentru combaterea epidemiei din ţara noastră. Din aceşti bani, 0 au fost alocaţi cercetării româneşti, şi desigur, 0 pentru dezvoltarea vaccinului de la OncoGen, deşi este singurul centru din ţară care are în testare un vaccin- lucru confirmat şi de prezenţa noastră pe lista OrganizaţiaMondială a Sănătăţii (OMS).

Lista publicată în data de 4 Aprilie de OMS, pe care este prezent şi centrul nostru, este în totalitate compusă din liga mare a cercetării mondiale în domeniul vaccinologiei, de institute şi companii recunoscute în toată lumea pentru performanţa în cercetarea medicală de vârf.

Menţionez că centrul OncoGen este un institut ridicat din fonduri europene, un institut de stat, aflat în structura Spitalului Judeţean din Timişoara.Autorităţile române, nu aveau doar capacitatea, aveau şi obligaţia de a susţine cercetătorii acestei ţări (aşa cum, de altfel, fiecare ţară din vest îşi susţine proprii cercetători) în aşa fel încât să ne atingem cât mai repede obiectivul: dezvoltarea şi producerea unui vaccin anti-Covid-19 în România.

Cu toate acestea nu am primit nici măcar un telefon de la autorităţile competente în domeniu, deşi suntem singurii care s-au angajat in competiţia mondială pentru dezvoltarea unui vaccin cu implicaţii medicale, sociale, economice şi ştiinţifice uriaşe.

Am reuşit cu mare greutate, (după un efort pe care puţini dintre dumneavoastră îl veţi cunoaşte), pricinuită de lipsa acută a resurselor financiare să facem o serie de paşi în cercetarea preclinică, adică în laborator, mai întâi sintetizând vaccinul şi apoi testând acest vaccin pe celule umane ale sistemului imun.

Rezultate testelor preclinice au fost foarte încurajatoare. Aşa cum mă şi aşteptam. 

Când toate resursele noastre s-au epuizat (repet banii au fost foarte puţini şi primiţi din sponsorizări) am realizat că riscăm să intrăm într-un blocaj total.

Mi-am dat seama atunci -în calitate de şef de proiect şi investigator principal că pentru a continua cercetările şi a nu rămâne prea mult în urma celorlalte centre şi companii care trecuseră deja la studiile clinice de fază I (vaccinarea unui număr limitat de voluntari)- că trebuie să iau o hotărâre neobişnuită pentru a continua cercetările.

Am decis să-mi administrez eu primul vaccinul dezvoltat la OncoGen, să fiu eu primul voluntar.

Ca urmare pe data de 14 Aprilie m-am vaccinat cu prima doză, iar în data de 28 Aprilie mi-am administrat a doua doză de vaccin.

Am recurs la această acţiune perfect legală din două motive principale:

1. În calitate de investigator principal al acestui proiect şi profesor de imunologie sunt mult mai în măsură decât orice alt voluntar folosit în alte studii clinice, să identific efectele, simptomele şi mai ales nuanţele cele mai subtile ale vaccinării asupra sănătăţii mele. 

În toată această perioadă mi-am monitorizat evoluţia parametrilor biologici şi modificările induse de vaccin, iar rezultatele obţinute în urma acestui experiment au fost deosebit de interesante şi sunt foarte utile continuării cercetărilor noastre. 

2. În prezent colectivul OncoGen pregăteşte documentaţia pentru Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) în vederea aprobării începerii studiilor clinice.

Informaţia obţinută din propria experienţă de vaccinare va fi inclusă în această documentaţie şi o consider în mod deosebit utilă pentru ANM în accelerarea procesului de aprobare a studiilor clinice.

Între timp cred că devine tot mai evident că autorităţile române competente au obligaţia de a acorda măcar o minimă atenţie cercetărilor şi cercetătorilor acestei ţări, mai ales în condiţiile în care Uniunea Europeană a alocat României circa 1,5 Miliarde de Euro doar pentru combaterea epidemiei în ţara noastră. Din aceşti bani 0 au fost alocaţi dezvoltării vaccinului de la OncoGen, deşi este singurul centru din ţară care are în testare un vaccin.

În condiţiile în care singura metoda de a opri această pandemie şi dezastrul economic pe care l-a creat, rămâne vaccinarea, noi cercetătorii de la OncoGen, am făcut tot ceea ce era omeneşte posibil şi chiar mai mult pentru oprirea acestei calamităţi.

Suntem membrii UE, beneficiem de pe urma UE şi avem obligaţia, ca cercetători, să contribuim la eforturile europene de dezvoltare a unui vaccin împotriva Covid-19, iar statul român are obligaţia să îşi susţină cercetătorii. Atât poate România din punct de vedere intelectual, să ne recomande să ne spălăm pe mâini şi să stăm în casă în timp ce economia nostră se prăbuşeşte? Asta e contribuţia României la eforturile UE? „, este mesajul scris pe Facebook de prof. Virgil Păunescu.