Structura alegorică a scenariului ia ca punct de plecare ”Capra cu trei iezi”, rescriind-o în cheie contemporană. Personajele sunt aduse mai aproape de subiectele abordate: mama capră, nevoită să-şi ofere serviciile de ”badanta” la Roma (Mihaela Teleoacă), iedul mijlociu, transformându-se în capră, descoperind avantajele noului statut de femeie întreţinută în casa italianului în vârstă (Valentina Zaharia), iar iedul cel mic, renunţând la visurile de a participa la olimpiadă, asumându-şi o viaţă comună în România (Silvana Negruţiu). Actriţele au roluri multiple, individualizându-se prin compoziţii provocatoare şi solicitante, care necesită folosirea tuturor resurselor şi a abilităţilor sau făcând să vibreze la unison lamentarea corului mamelor.

Catinca Drăgănescu îşi face simţită prezenţa în spectacol prin mijloacele regizorale puternice la care recurge: îmbinarea storytelling-ului şi a dramatizării propriu-zise, succedându-se la mică distanţă, construind alegoria ca umbrelă pentru teme delicate, interpretarea emoţională, la care se adaugă sincronizarea vocală sau coregrafică a celor trei actriţe, generând un comic amar. Coloana sonoră vie se află în disonanţă intenţionată cu subiectul extrem de grav pentru România actuală sau cu jocul dedicat al celor trei. Astfel că problemele intervin surprinzător, realizând un colaj între momentele teatrale jucate şi cele redate prin storytelling pe ritmuri pop, de muzică clasică sau rock. În acest mod, regizoarea îşi creează propriul context, contrastând cu aşteptările, iar orice altă asociere despre cum se aude, simte sau vede spectacolul devine superfluă.

Interpretarea participativă a celor trei partenere de scenă se îmbină cu imersiuni în universul spectatorului, adresarea directă implicându-l în lumea spectacolului. Actriţele se pliază cu dezinvoltură şi talent nu numai pe rolurile principale, ci şi pe cele secundare ori pe simplele intervenţii din scenă pentru recrearea contextului sonor (de exemplu, plânsetul bebeluşului în timp ce iedul mijlociu se străduieşte să îşi construiască şi vândă imaginea pe internet). Din când în când, prezenţa auditivă a lupului emerge din cântecul mamei capră, unde termenul ”bani” s-a inserat în mod abuziv, sau chiar din sporovăiala sau behăitul celor două capre ducând o viaţă decentă în Italia, semnificând o viaţă ameninţată de prezenţa constantă a răului care poate lua diverse forme, de la sacrificarea armoniei familiale pentru bani la vinderea de sine cu acelaşi scop.

Printr-o incursiune video în lumea satelor din judeţul Vaslui şi interviuri cu soţi, bunici şi copii rămaşi în ţară, viaţa unor oameni foarte apropiaţi de natură şi instincte, decişi să se adapteze la mediul social nefavorabil, ni se dezvăluie. Dintre animalele domestice întâlnite, capra atrage atenţia regizoarei-dramaturg prin capacitatea de adaptare la mediu. Supranumită ”vaca omului sărac”, capra poate creşte chiar şi în condiţii ostile, este vioaie şi extrem de interesată de tot ceea ce se întâmplă în jurul ei, având capacitatea de a utiliza tot ceea ce se găseşte în jurul ei. Este rumegătoare, iar dacă nu are unde paşte se poate hrăni şi cu furaje. Laptele de capră este foarte căutat pentru conţinutul bogat în vitamine şi minerale, reprezentând 2% din producţia mondială de lapte. Până la vârsta de patru luni, iezii primesc acelaşi tip de hrană. Apoi, crescătorul trebuie să selecteze iezii şi să-i separe în două grupe: iezii crescuţi pentru carne ce urmează a fi sacrificaţi şi iezii opriţi pentru creştere. Enunţuri comune, de manual sau enciclopedie ajung să facă parte din scenariu şi ascund/ revelează problematica gravă. Metafora care stă la baza spectacolului e una neobişnuită, atrăgând atenţia asupra unei situaţii aparte. Cum îi alege destinul pe aceşti oameni nevoiţi să plece în străinătate şi să se sacrifice pentru o viaţă decentă?

Expusă la intemperii sociale şi confruntată cu o migraţie externă masivă, România nu oferă un viitor satisfăcător cetăţenilor ei. Conform estimărilor statistice, la fiecare 5 minute şi 27 de secunde un român alege să emigreze. În prezent, peste 2,5 milioane de români trăiesc în afara teritoriului ţării. Din cauza condiţiilor de trai nesatisfăcătoare, aceştia sunt forţaţi să îşi caute locuri de muncă în străinătate, departe de familie. Cele mai expuse sunt mediul rural şi mediul urban sărac. Migraţia externă afectează populaţia tânără între 18 şi 24 de ani. Dar şi populaţia cu vârste cuprinse între 22 şi 35 de ani, provenind din clasa de mijloc, absolvenţi de studii superioare. La limita dintre documentare şi ficţionalizare, Rovegan aduce destinele acestor oameni reduşi la cifre şi statistici în lumina reflectoarelor, căutând să găsească punctele lor comune cu vieţile celor din sala de spectacol.

(Rovegan, text şi regie: Catinca Drăgănescu, distribuţia: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia, muzica: Alexei Turcan, video şi documentare: Alexandra Dinca, Vlad Bîrdu, Ionuţ Popescu, coproducţie Asociaţia Arena şi Centrul de Teatru Educaţional Replika, spectacol prezentat în cadrul Go West. Platformă de teatru şi dezbatere, un proiect cofinanţat de AFCN, Teatru Fix, 11 aprilie 2017) 

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de artă (membru AICT)