Rusia atacă simultan România și Republica Moldova

După ce și-a testat metodele de influențare a alegerilor prezidențiale din 2024 din România și Republica Moldova și și-a ajustat strategiile în recentele alegeri parlamentare din Germania, Rusia își intensifică acum atacurile hibride din nou asupra României și Republicii Moldova, vizând atât alegerile prezidențiale repetate de la noi, cât și scrutinul parlamentar de peste Prut din acest an.
Profitând de schimbarea priorităților de la Washington, Kremlinul joacă astăzi cartea destabilizării mai agresiv ca niciodată. Actualele atacuri nu sunt întâmplătoare, ci fac parte dintr-o strategie complexă, aplicată sistematic în regiunea noastră și având un obiectiv clar: erodarea încrederii în instituțiile democratice, divizarea electoratului și promovarea unor candidați obedienți intereselor rusești.

Săptămâna trecută, într-un discurs urmărit la nivel global, președintele francez Emmanuel Macron a avertizat că Rusia lui Vladimir Putin desfășoară operațiuni active de manipulare electorală pentru a submina stabilitatea democratică a României și a Republicii Moldova. Declarațiile sale nu au făcut decât să confirme ceea ce experții în securitate semnalează de ani de zile: Kremlinul folosește războiul informațional ca armă politică, iar Bucureștiul și Chișinăul se află în prima linie a acestui conflict invizibil.

Infiltrarea, propaganda și destabilizarea: „Apa, Hrana și Energia” Moscovei

Nu este o surpriză că Rusia folosește tactici de război hibrid în spațiul ex-sovietic și în Europa de Est. Am văzut această strategie aplicată de-a lungul timpului în Georgia, Ucraina și, cel mai recent, în încercările Moscovei de a manipula alegerile de la noi, din Republica Moldova și din Germania. Interferența se manifestă pe mai multe niveluri: propagandă masivă prin rețele de socializare, susținerea unor candidați favorabili intereselor rusești și utilizarea unor voci aparent neutre pentru a submina stabilitatea politică și provocarea unor crize artificiale.

Un exemplu de manual este modul în care discursul anti-occidental, lansat inițial în Republica Moldova, s-a mutat rapid în România. Tema „rețelei sorosiste” a fost perfecționată peste Prut și exportată acum în spațiul nostru mediatic, acuzând Occidentul că „excluderea candidaților incomozi” este un act dictatorial deliberat. Această tactică nu este întâmplătoare: Rusia a observat că astfel de mesaje prind ușor în societățile polarizate, unde dezamăgirea față de clasa politică este ridicată și ușor de speculat.

Și, dacă tot vorbeam despre discursul oamenilor susținuți de Moscova: anunțul suspendării lui Georgescu din cursa electorală a fost urmat de un mesaj public din partea liderei partidului POT, Ana Maria Gavrilă, transmis tuturor „patrioților”: „Vă rog, nu vă dezamăgiți!”. La prima vedere, luarea la trântă a limbii române ar putea părea doar o greșeală tipică pentru un politician certat cu școala. Doar că, dacă suntem atenți la detalii, „m-am dezamăgit” este o ditamai calchiere lingvistică din rusă. În română, verbul „a se dezamăgi” nu este reflexiv, adică nu are sensul de „a fi dezamăgit de sine însuși”, forma corectă fiind „Sunt dezamăgit de mine însumi” sau „M-am simțit dezamăgit de mine”. În schimb, în limba rusă există expresia «я разочаровался» (ia razociarovalsia), care se traduce literal ca „m-am dezamăgit”. Această „scăpare” lingvistică duce și ea cu gândul la faptul că până și mesajele lui Georgescu și ale susținătorilor săi sunt dictate de un coordonator extern de la Moscova.

Georgescu-Dodon: două piese ale aceleiași strategii

Un aspect esențial al strategiei Moscovei este folosirea unor actori politici locali pentru a amplifica mesajele propagandei rusești, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al lui Călin Georgescu, un personaj susținut frenetic de către rețelele de influență rusești. După ce Biroul Electoral Central din România a invalidat candidatura repetată a lui Georgescu la prezidențiale, Igor Dodon – unul dintre oamenii de bază ai Moscovei la Chișinău – a fost brusc reactivat, mesajele sale denunțând „dictatura globalistă sorosistă” și „manipularea Occidentului”, teme copiate aproape la literă din propaganda Kremlinului.

Mesajele lui Dodon, la fel ca și cele promovate de susținătorii lui Georgescu, urmează aceeași schemă: Occidentul este vinovat pentru toate problemele, iar Rusia este alternativa „suveranistă” care apără identitatea națională. Această tactică este utilizată și în alte țări europene, unde Moscova încearcă să submineze democrațiile prin sprijinirea unor figuri populiste cu discurs antieuropean. Ce este remarcabil în cazul României și al Republicii Moldova este sincronizarea acțiunilor: odată ce un pion este eliminat, un altul este activat pentru a menține continuitatea narativului promovat de către Kremlin.

Violențele de la București, copia fidelă a celor din Chișinău 2009

Un alt aspect ce nu poate fi trecut cu vederea este similitudinea dintre violențele stradale care au urmat scoaterii din cursă a lui Călin Georgescu și evenimentele din aprilie 2009 de la Chișinău, ambele situații purtând amprenta aceluiași tip de operațiuni de destabilizare orchestrate după un scenariu rusesc bine pus la punct.

În cazul Chișinăului, protestele tinerilor proeuropeni au fost deturnate, transformându-se rapid în violențe care au dus la devastarea clădirilor Parlamentului și Președinției. Ulterior, s-a dovedit că grupuri bine organizate s-au infiltrat în mijlocul demonstrațiilor, deturnându-le în favoarea intereselor Moscovei, această metodă fiind apoi repetată în anii următori și în alte contexte politice instabile, cum ar fi Euromaidanul din Kiev.

La noi, la București, după excluderea lui Georgescu am asistat la o rețetă similară: proteste spontane transformate brusc în confruntări violente, cu grupuri organizate care au escaladat situația și au generat haos. Aceste tulburări nu au fost întâmplătoare, ele făcând parte dintr-un mecanism mai amplu de destabilizare, menit să creeze o imagine de criză în România și să slăbească încrederea în autorități, portretizându-le drept „reprezentanți ai dictaturii occidentale”, o narațiune folosită în mod constant pentru a semăna neîncredere și pentru a îndepărta opinia publică de valorile democratice europene.

Pericolul real al influenței rusești

Alegerile din 2025 sunt o țintă majoră pentru Moscova. România și Republica Moldova se află în prima linie a frontului în acest război informațional, iar modul în care societățile noastre vor reacționa va determina gradul de succes (sau insucces) al acestor atacuri hibride. Fără o conștientizare clară a pericolului și fără o reacție fermă din partea autorităților, Kremlinul va continua să își intensifice eforturile de destabilizare, folosind dezinformarea și rețelele sale de influență pentru a slăbi democrațiile din regiune. De aceea, este esențial ca atât la București, cât și la Chișinău, să existe o strategie clară pentru combaterea dezinformării și protejarea proceselor democratice de ingerințele străine.

Publicitate și alte recomandări video