Rusia olimpică în travesti

Prin toamna care tocmai a trecut, apăruse o știre prin care se susținea că managementul Comitetului Internațional Olimpic recomanda federațiilor de profil să permită sportivilor din Rusia și Belarus participarea la competițiile internaționale, în condiții normale. Adică, de fapt, Rusia să aibă dreptul de a-și trimite sportivii sub drapel propriu, iar la ceremoniile de premiere să li se intoneze imnul național. O asemenea informație a șocat o bună parte dintre urmăritorii fenomenului, însă e greu de spus că ar fi un fake. În perioada aceea, se puneau la cale convorbiri între Donald Trump și Vladimir Putin pentru pacea în Ucraina și așteptările erau mari. De aceea, credem că problema a fost pusă pe agenda boardului de la Lausanne, dar o decizie oficială nu s-a luat. Între timp s-au schimbat multe. Războiul nu s-a încheiat, ba chiar s-a întețit, iar un acord pentru pace este imposibil, în mare parte din cauza pretențiilor teritoriale ale Rusiei. Pe plan sportiv, Jocurile Olimpice de iarnă de la Milano/Cortina d’Ampezzo stau să înceapă.

De aceea, CIO a trebuit să iasă cu deciziile absolut necesare. Și (aproape) proaspătul președinte olimpic, fosta mare înotătoare Kirsty Coventry din Zimbabwe a precizat că nu se schimbă nimic. Sportivii ruși și cei din Belarus pot participa la Jocuri, ba chiar cu anumite derogări pentru cei cărora regulamentele federațiilor nu le permit accesul pe calea normală a calificărilor. Dar numai sub drapelul olimpic, sub titulatura de „echipe independente”, și fără a se auzi la ceremonii imnul țării lui Putin. Cei care sprijină fățiș politica belicoasă a Kremlinului nu sunt acceptați. Iar ideea unor echipe independente de jocuri sportive nu s-a admis, pe motivul că regulamentul olimpic permite alcătuirea doar a unor echipe reprezentând comitete olimpice naționale. Mrs Coventry mai precizează că decizia rămâne valabilă chiar dacă între timp se face pace în Ucraina, lucru aproape imposibil până pe 6 februarie, data începerii olimpiadei hibernale.

Decizia este cât se poate normală, fiind singura care poate împăca argumentele sportive cu cele politice. Primele susțin independența sportului față de factorul politic, principiu care nu s-a respectat întotdeauna în istoria olimpică. A se vedea primele ediții de după conflagrațiile mondiale, boicotul JO de la Moscova 1980 (generat de agresiunea sovietică în Afganistan), dar și replica absurdă din 1984 etc. Pe de altă parte, Jocurile Olimpice sunt concepute și percepute ca o competiție sub egida păcii și, din acest motiv, Rusia cotropitoare n-are dreptul de a o pângări. Ideea „sportivilor independenți” se dovedește a fi compromisul ideal.

Jocurile Olimpice desfășurate acum doi ani la Paris au dovedit însă că nici acest compromis nu a adus mișcării sportive de la Moscova, gloria de odinioară. Cu toate derogările amintite, reprezentarea Rusiei a fost palidă. Unii n-au fost primiți din cauza orientării, iar altora le-a fost arătat ciomagul chiar de la propria stăpânire. A ajuns de pomină aprecierea președintei Federației Ruse de Gimnastică, Irina Viner (apropiată de „țarul” Vladimir Vladimirovici) care a spus în 2024 că cei care merg la Paris sunt „o adunătură de vagabonzi”! Pe de altă parte, absența acestor sportivi ruși din circuitul competițional nu poate să nu lase urme, iar urmele acestea vor fi vizibile mulți ani, de-acum înainte! În sport, MRGA pare a fi o fata morgană!

În cele din urmă, decizia CIO este una judicioasă și unica posibilă. E drept, multă lume se întreabă, poate judicios: dar Israelul ce caută la Jocuri, ba chiar ce caută SUA? Numai că răspunsurile la aceste întrebări sunt complexe și nu fac obiectul unui comentariu sportiv. Iar până la Jocurile de Vară de la Los Angeles mai sunt încă doi ani, iar cum va arăta atunci lumea (inclusiv cea a sportului) este aproape imposibil de întrezărit.

Publicitate și alte recomandări video