S-a întâmplat de Halloween

* Doamna învățătoare Ionela Sâmbure, ajutată de profesoara de engleză Marcela Carapace, a organizat la școală serbare de Halloween. Mai bine zis, i s-a sugerat să organizeze: „Vezi tu, duduie, s-a nimerit să fie așa. Pe de-o parte, avem bostani, vezi și tu cum e treaba. Pe de alta, e sărbătoarea asta, tot cu bostani. Deci, se potrivește! Deși, dacă ar fi fost cu mărțișoare, cu Ziua Îndrăgostiților sau ceva cu flori de tei, la fel te-aș fi rugat: fă ceva cu bostanii, că nu mai suport! Asta e o rugăminte, cum mă vei ruga și tu, în curând, să semnez pentru lemne de încălzit sălile de clasă!” i-a spus doamnei cadru didactic primarul Tălâmbă.

* În ziua de serbare toți copiii din toate clasele s-au prezentat la școală deghizați în bostani, purtând pe cap bostani găuriți și ținând în mâini bostănei. Decorurile fuseseră făcute din, evident, bostani, cortina improvizată era portocalie, iar serbarea a avut drept element central tot bostanul. S-au recitat poezii („Bostănașul șchiop”, „Bostănaș cu vrejul creț”, „Bostanul pe uliță”), s-au spus povești („Prâslea cel voinic și bostanii de aur”, „Albă ca Zăpada și cei 7 bostani mici” etc.), s-a cântat mult („Vulpe, tu mi-ai furat bostanul”, „Un bostănaș se legăna pe o pânză de păianjen”, „O lume minunată, în care vei găsi numai bostani”) etc. La final, toți participanții din toate clasele au meșterit felinare din bostani, câte o sută de fiecare copil…

* Felinarele din bostani conținând lămpi cu leduri, lanterne de buzunar, instalații de pom sau becuri cu dulie și cablu legate la priză luminau, frumos aranjate de-a lungul uliței mari, care lega Primăria de bufetul comunal. Noaptea se vedea frumos, părea un mare bulevard dintr-un mare oraș al lumii. Pe la două dimineața, deasupra localității s-a auzit un huruit apropiindu-se tot mai mult, apoi o bușitură…

* Din fericire, marele avion de pasageri aterizat pe ulița confundată de piloți cu o mare pistă de aterizare (cea de pe aeroportul londonez Heathrow) a rulat cu bine și s-a oprit cu botul în vitrina bufetului, spărgând doar un geam mic. Toți pasagerii, teferi, au coborât din aparat și au privit în jur, apoi au exclamat în limbi de mare circulație „Wow! Great! Wunderbar! Une merveille! Fuseishutsu! Hanayaka!”. Erau străini, membri ai influentului club internațional „Prietenii Bostanilor”, și colindau lumea întreagă doar ca să fotografieze exemplarele cele mai reușite, pentru colecțiile lor private. Un univers mirific se deschidea în fața lor!

* Avionul n-a mai putut fi ridicat de la sol și a rămas acolo, la Consumatori, spre deosebire de pasageri, care au plecat în zilele următoare, luând cu ei întreaga producție de bostani, pe care au plătit sume impresionate în euro, dolari, yeni etc. Tot în zilele următoare, din marele aparat de zbor n-a mai rămas nimic: casele și magaziile au, acum, acoperișuri noi, din tablă desprinsă de pe fuselaj și aripi, fotoliile largi de la Business Class au ajuns la Consiliul Local, pe cele mici, de la economic, stau și se simt minunat consumatorii de la local, din cele patru motoare s-au făcut căzănele pentru rachiu (fiindcă nu mai există bostani, localnicii s-au întors la tradiționalul rachiu din ce se găsește), iar trenul de aterizare a fost montat la șareta edilului, încât oficialul să poată trece prin troiene de la serviciu la bufet…

Publicitate și alte recomandări video