S-a întâmplat duminică la FIE
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

S-a întâmplat duminică la FIE

GALERIE
opera film festival 3 - andrea bocelli
  • opera film festival 3 - andrea bocelli
- +

Festivalul de Carte și Autori pentru Copii și Adolescenți:

O aventură aventuroasă
FIE Iași, 16 iunie - Trupa „Măștile vesele” a urcat azi, 16 iunie, de la ora 13.00, pe una din scenele micuțe din curtea Palatului Copiilor. Prichindeii, coordonați de Ana Hegyi-Purice, au avut „O aventură aventuroasă”, o adaptare după piesa „Radu cel isteț”, de Ion Gheorghe Arcudeanu. Piticii s-au împărțit în două grupe, una de cercetași ce au intrat în inima pădurii, și una de animăluțe mici, ce țin la liniștea naturii. Vulpea șireată, Șarpele colorat, Cioara cântăreață și Bursucul leneș au cerut imediat ajutorul stăpânului pădurii, Mistrețul cel pus pe ceartă, pentru a scăpa de micii exploratori gălăgioși. Aceștia din urmă au fost însă mai isteți și au păcălit animalele morocănoase însă, inimoși fiind, le-au eliberat la final și au devenit cu toții prieteni.
La câteva minute după terminarea reprezentației susținute de „Măștile vesele”, trupă a Palatului Copiilor, de la ora 13.40, s-a jucat „Tout droit aux etoiles”, o piesă în limba franceză prezentată de trupa „Apos” de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Spectacolul regizat de Mira-Maria Cucinschi și Emilia Rogozan a dezvăluit o lume dincolo de spațiu și timp, de tristețe și griji cotidiene. Adaptare după Peter Pan, piesa ne-a învățat să nu spunem niciodată „la revedere” pentru că acest salut înseamnă despărțire, iar plecarea atrage după sine uitarea.
În a doua parte a zilei, tot la Palatul Copiilor, între orele 16.10-16.30, a avut loc spectacolul de teatru „Cenușăreasa”, susținut de trupa „Fapte”, între 16.40-17.10, a fost „Alegere de împărat”, susținut de trupa „So trupa” , ambele de la Palatul Copiilor din Iași, iar între orele 17.20-17.50, a fost prezentat spectacolul „Piatra din casă”, susținut de trupa Veronik de la Școala Gimnazială „Veronica Micle” din Iași.
Andrei MIHAI


Festivalul de Arte Vizuale

Vernisaj Gala Atelier 35
FIE Iași, 16 iunie - Piața Unirii din Iași este, în aceste zile, un mare atelier de pictură. La vernisajul expoziției Gala Atelier 35, de duminică, 16 iunie, spectatorii nu au știut dacă să își ascundă privirile în umbra cortului cu picturi sau dacă să îi pândească pe artiști cum gâdilă pânzele sub arșița de vară. Așezați pe bănci sau pe scena construită pentru șevaletele lor, pictorii au putut să simtă curiozitatea celor care și-au făcut drum prin centrul orașului.
Trecătorii s-au adunat, la început sfioși, să îi asculte pe criticul de artă Petru Bejan și pe artistul Felix Aftene dezvelind secretele tablourilor care alcătuiesc expoziția. „În această galerie din Piața Unirii cred că am avut mai mulți vizitatori decât la celelalte expoziții Atelier 35, organizate de Uniunea Artiștilor Plastici. Gala Atelier 35 înseamnă că sunt artiști de până în 35 de ani care au fost premiați la ultimele expoziții”, a explicat Felix Aftene, președintele Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași
Publicul parcă că se temea să se apropie de lucrări, formând un zid la intrarea în cort. Câțiva de „ce se întâmplă aici?” și o mulțime de ochi curioși ascunși fie sub bucle de copil, fie sub ochelari de soare, au spart ecoul microfonului. Odată ce expoziția a fost deschisă, pe podea pașii se încâlceau în toate direcțiile, iar privirile alergau de la un tablou la altul și se fugăreau printre sculpturi. Doar câțiva trecători au zăbovit la fiecare operă de artă, încercând parcă să ghicească dincolo de culori, unii cu mâinile împreunate la spate, iar alții arătând cu degetul mic înspre pânze.
În mijloc, câteva mănunchiuri de priviri ignorau forfota din jur, iar afară, zumzetele nu-și mai găseau ecoul în suflul orașului. Ciorchinele de oameni atrăgea din ce în ce mai mulți curioși, chiar și numai pentru a-și da cu părerea din prag, fără ca măcar să își scalde ochii în culorile deopotrivă pastelate și reci. Câțiva pictori s-au întors la șevaletele dezgolite trecătorilor. Degeaba încerca unul dintre ei să usuce portretul în acuarelă, fluturând coala de hârtie, căci biciuirile vântului pornit de nicăieri împrăștiau tot ce le stătea în cale. Din boxele agățate de scena pictorilor, vocea Patriciei Kaas ne făcea cunoștință cu „Mademoiselle Chante Le Blues”, pe care o vom asculta în câteva zile, când ne vom hrăni simțurile cu frumusețe la concertul acesteia.
Cătălina DOBROVICEANU
 

Fringe:

"Sex therapy" sau discuții fără perdea
FIE Iași, 16 iunie - Festivalul Internațional al Educației, FIE, a adus Fringe-ul la Iași, pe străzi și în cafenele. Duminică, 16 iunie, au avut loc piesele de teatru, spectacolele și reprezentațiile: "Acasă", "Chutney", "Un toast cu Diavolul", "Sfârșit, work in progress", "Magicianul invizibil", "Deseori neobservat", "Elevator" și "Sex therapy".
Neconvențional și dezinvolt, acest teatru atipic a lăsat publicul gură cască duminică în Kiddo Cafe, când, de la ora 18.00, într-o atmosferă intimă, dr. Karla ne-a ținut o lecție de Sex therapy. Inspirată dintr-un caz real, piesa realizată după textul "Salome" de Charles Mee, regizată de Radu Horghidan și interpretată de Oana Gabriela Drăghici, membri ai echipei de Teatru Tabu din București, a pus în discuție tabuurile publicului român, care are o ușoară reticență în a-și exprima părerile privind intimitatea sa.
Grecia. Cireșe. Rochii. Așa i-aș fi răspuns Karlei, când ne-a pus să ne gândim la trei lucruri care ne plac. Însă tot ea mi-a luat-o înainte și ne-a mărturisit, fără vreo tresărire, că-i place sexul. "Sexul violent și cel slab, deopotrivă", căci, de la 17 ani, de când și-a început viața sexuală, a avut parte de tot felul de partide, care mai vulcanice, care mai domoale. "Fac sex de fiecare dată când mă doare capul. Am făcut și sex în grup. Eram cinci, două fete și trei băieți. Voi ați încercat?" Un moment de liniște s-a lăsat în sală și, după câteva momente de cugetare, dintre cei 20 de spectatori, doar doi ne-au spus, cum s-au pierdut prin așternuturi alături de prieteni și colegi, fără jena de a doua zi.
Karla poartă o fustă lungă și o bluză închisă la gât. Simplă și decentă, după cum ai spune la prima vedere, fata tot insistă să ne șocheze. "Eu sunt prostituată. Voi ce părere aveți despre prostituate?", la care Diana răspunde aproape în șoaptă că aceste fete sunt condamnabile pentru că-și bat joc de trupul lor.
Ca să trecem din registrul deocheat, la unul accesibil unor oameni care se văd prima dată, vorbim despre iubire, dacă am simțit-o vreodată, ce este ea sau când am descoperit-o. "Te iubește când te citează" a fost una dintre replicile amuzante, dar un alt răspuns dat, de data aceasta, de Răzvan, ne-a fascinat pe toți. Pentru el, iubire e ceea ce a făcut un amic care a îndrăznit "să realizeze lucruri nebunești și a coborât pe o sfoară de la etajul 10, la etajul șapte, să lase la o fereastră un trandafir, la prima oră a dimineții".
Iulia CIUHU

Să FIE conferințe

Dr. Raed Arafat, despre paradoxul amânării în medicina de urgență
FIE Iași, 16 iunie – Cea de-a doua conferință motivațională din seria celor șapte întâlniri propuse publicului ieșean în cadrul Festivalului Internațional al Educației l-a adus pe scena Aulei din Biblioteca Centrală Universitară (BCU) pe dr. Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Sănătății. Sub semnele de întrebare lansate în titlul „Unde am fost, unde suntem și unde vrem să ajungem în medicina de urgență”, acesta a vorbit publicului, printre care s-au numărat profesori universitari, medici, studenți ai Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, despre cum a ajuns sistemul medical de urgență românesc  să beneficieze de ceea ce astăzi cunoaștem drept Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD).
„De ce este atât de greu să faci ceva despre care știi că este un lucru bun?”, ne-a întrebat dr. Raed Arafat. Mulți dintre tinerii care-au umplut Aula BCU n-au știut în ce amintiri să răscolească pentru a-i răspunde. Însă cel care-a adus în România modelul SMURD s-a gândit, în tot acest răstimp, la tot ce a stat în drumul spre înființarea lui și, mai ales, convingerea celor de bunăvoința cărora depindea acest lucru că el reprezintă un pas înainte. Studentul Arafat, căci în mintea lui a răsărit convingerea că există loc de schimbare, l-a avut alături pe profesorul său de chirurgie, Aurel Kaufmann, de la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. „El m-a numit președintele cercului științific studențesc din Cluj și mi-a spus că eu voi ține cursul final al propriilor mei colegi. Și tot el m-a avertizat, în anul al III-lea, că «numele tău este Arafat și e deosebit de important ce faci»”, și-a amintit medicul.
Salvare fără atingere
Sub amenințarea prejudecăților și-a îndoielilor prefăcute în piedici. Așa a început „proiectul scoțian al SMURD-ului” și a continuat astfel chiar și după apariția lui. Modelul inițial al serviciului gândit de dr. Arafat era menit să ducă, cât mai repede posibil, un sprijin medical lângă bolnav sau rănit. La începutul anilor ’90, după ce se specializase în anesteziologie la Târgu Mureș, medicul a ajutat la crearea unui prototip al serviciului mobil de urgență. „Era o ambulanță dotată minimal, cu care ajungeam în 4 – 6 minute la pacient. Am fost dus și la poliție cu acuzația că, de fapt, mașina și defibrilatorul au fost furate și nu donate din străinătate.” Prima mașină de Terapie Intensivă a venit din Germania, printr-o donație înlesnită de prieteniile medicului legate în timpul stagiilor de voluntariat în medicina de urgență. „Aveam, atunci, pentru prima dată, posibilitatea să facem tot ce se putea. Îmi amintesc de familia unui bolnav, un pacient care a făcut stop cardiac. El a murit, însă după încercările noastre de a-l resuscita rapid, într-o mașină dotată pentru așa ceva, familia mi-a mulțumit”, a povestit dr. Arafat. Însă o anumită doză de neîncredere s-a perpetuat. „Nu atingeți nici un pacient până nu îl vede un specialist, pentru că sunteți cetățean străin”, i se spunea.
Astăzi, dr. Raed Arafat ne-a întrebat ce-am fi făcut. În condițiile în care parteneriatul dorit cu Crucea Roșie a căzut la scurt timp după ce președintele la nivel național al organizației de atunci l-a refuzat, iar directorul Direcției Sanitare Române era împotriva demersurilor dr. Arafat, acesta a încercat legarea serviciului medical de urgență de pompieri, după o inițiativă a Serviciului de Pompieri din Scoția. Apoi a venit nevoia unei unități de primire urgențe, care a apărut la Târgu Mureș în 2012, la opt ani după primele încercări. „90% din oameni ar fi renunțat din 1991. Dar așa România n-ar fi cunoscut sistemul de descarcerare în 1993 și s-ar fi continuat metoda veche, când, în cazul unui accident, mașina cu tot cu victime era ridicată și dusă la un centru special în care se făcea descarcerarea.”
Dr. Raed Arafat a povestit parcursul lucrurilor care au construit actualul SMURD ca pe o biografie. După mai bine de o oră în care am înțeles, așa cum spune și titlul conferinței, unde a fost și unde este România în ceea ce privește medicina de urgență, am ajuns la concluzia proverbului pe care ni l-a strecurat, în discuții, invitatul. Când vrei să faci o schimbare reală, în medicină mai mult decât oriunde „ e mai bine să ceri iertare pentru un lucru decât să ceri permisiunea de-al face”.
Anca TOMA

Raed Arafat: Problema majoră a sistemului medical rămâne cea a finanțării
FIE Iași, 16 iunie – La ora 16:00, pe Esplanada Teatrului Național „Vasile Alecsandri” a avut loc o întâlnire informală a reprezentanților presei cu dr. Raed Rafat, secretar de stat în Ministerul Sănătății. Întâlnirea a precedat conferința motivațională „Unde am fost, unde suntem și unde vrem să ajungem în medicina de urgență” pe care acesta a susținut-o, în cadrul FIE, începând cu ora 17:00 la Biblioteca Centrală Universitară.
Câteva dintre declarații:
Ce își propune conferința „Unde am fost, unde suntem și unde vrem să ajungem în medicina de urgență”?
Conferința din cadrul Festivalului Internațional al Educației privește un drum, unde am fost în 1990 și unde suntem în 2013 și unde mergem mai departe. E o prezentare puțin atipică, despre obstacolele care-au apărut în tot acest drum. Din punctul meu de vedere, ceea ce s-a întâmplat în Iași, pe lângă acest festival de mare importanță pentru dezvoltarea educației în România, la conferința româno-iordaniană la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași ne-a dus pe noi toți cu cel puțin un pas înainte. Cei care au plecat din România și-acum se întorc pentru a participa la aceste evenimente au devenit, cu acest prilej, oaspeți distinși. Toată această colaborare cu Universitatea de Medicină n-a făcut decât să aducă valoare în plus peste tot ceea ce s-a făcut pentru acest festival.
Conferința își propune să demonstreze că s-au depășit foarte multe obstacole ca să se ajungă aici în medicina de urgență. De la faptul că a trebuit să construim o unitate de primire urgențe integrată în străinătate și să o aducem aici, în România, la formarea primelor echipaje de prim ajutor care nu aveau, inițial, o lege la bază și puteai oricând să fie considerate ilegale. Planurile de viitor constau în felul în care eu și mulți alții din sistemul medical vedem lucrurile pe mai departe, și-anume medicina de urgență ca un sistem integrat. Unele aspecte sunt începute, cum este cel al telemedicinei, dar dorința noastră este aceea de a vedea lucrurile împlinite pe plan național. De asemenea, îmbunătățirea relației între medicina primară și cea ambulatorie de specialitate este o chestiune pe care o urmărim.
Care credeți că este cea mai gravă problemă pe care o are acum sistemul medical?
Problema majoră a sistemului medical din România cred că rămâne cea a finanțării, pentru că stăm cel mai prost la nivelul Uniunii Europene. Trebuie atrase fonduri. Trebuie rezolvată infrastructura. Iașul e unul din exemplele majore, alături de Cluj-Napoca, unde consider că sistemul suferă mult de incoerența din infrastructură. Există la Iași un spital județean de urgență la funcționează în nu-știu-câte clădiri. Sunt clinici rupte de spital în clădirile lor, deci până nu se face o clădire unitară, care să pună totul la un loc în favoarea pacientului, nu se va putea trece mai departe. Pacientul care ajunge în stare critică la spital trebuie să aibă toate resursele lângă el. Specialiștii trebuie să vină la bolnav și să i se decidă intrarea sau nu la terapie intensivă sau în altă parte.
Deci nu am greși dacă am spun că felul în care sunt organizate sau mai curând dezorganizate lucrurile afectează pacienții?
Eu voi parafraza un coleg american care a făcut un audit acum câțiva ani la Iași și care, văzând cum funcționează lucrurile, a spus «Pentru a trata un pacient în stare gravă, cu mai multe leziuni, aici e nevoie să-l tai și să duci fiecare bucată într-o bucată a Iașului».
 
 

Serile FIE:

Literatura descusută în aer liber
FIE Iași, 16 iunie - În cea de-a treia discuție din cadrul Serilor FIE, care au loc în parteneriat cu Ziarul de Iași, pe Bulevardul Ștefan cel Mare, începând cu ora 20.30, moderatorii George Onofrei și Adrian Pădurariu nu și-au propus să îi descoase pe cei doi invitați, Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Române din Iași și prozatorul Florin Lăzărescu, ci au dorit să nuanțeze modul în care cultura se revarsă asupra capitalei Moldovei. Ceea ce văd în seara asta la Festivalul Internațional al Educației (FIE) îmi aduce aminte de atmosfera festivalurilor occidentale”, a spus scriitorul Dan Lungu, completat de Florin Lăzărescu care a zugrăvit Iașul “într-o continuitate din secolul XIX, existând public interesat de cultură și artiști care trebuie valorificați. Putem spune că FIE are această datorie.
De asemenea, imaginea conturată de aceștia a fost una aflată la polul opus în comparație cu cea de acum 20 de ani, “oamenii fiind obișnuiți să iasă în stradă, să se bucure și să renunțe la ideile conservatoare din acea perioadă încremenită.” Astfel, înconjurat de oameni dornici de cultură și scriitori, Iașul este acum privit ca al doilea oraș din țară după București în materie de cititori și cumpărători de cărți.Literatura există doar în măsura în care este citită, iar un om fără cultură este ca o zebră fără dungi”, a adăugat Dan Lungu.
Pentru că literatura respiră în egală măsura prin porii autorilor și ai cititorilor, cei doi scriitori au subliniat importanța unei apropieri de public, povestind întâmplări ale căror personaje principale au fost cititori internaționali. “Acum cîțiva ani la un târg de carte dintr-un orășel din Franța am fost abordat de o doamnă care mi-a spus că are în gazdă o studentă din România și că astfel a găsit cartea mea, lăsată pe un colț din bucătărie. Mi-a spus că a citit-o până la capăt din curiozitate și stând cu ea de vorbă câteva clipe, am observat că ideile ei conțin nuanțe pe care nu le-am întâlnit la criticii români de exemplu. În orice caz, este plăcut să știi că scrii pentru cineva”, a spus Florin Lăzărescu. Cei doi scriitori ieșeni au mai punctat că “atunci când scrii trebuie să crezi în ceea ce faci, să nu scrii din dorința de a te îmbogăți sau pentru faimă, pentru că ai greșit din start.  
Dan Lungu este fondatorul grupului literar Club 8, scriitor și director al Muzeului Literaturii Române, iar Florin Lăzărescu este prozator și scenarist ieșean.
Mădălina OLARIU
 

Opera Film Festival

Andrea Bocelli și un miez de New York în inima Iașului
FIE Iași, 16 iunie - Opera Film Festival a continuat duminică seară cu proiecția unui concert extraordinat Andrea Bocelli în New York, un colaj de piese care-au făcut din Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt un alt fel de Central Park. Uneori domol și angelic, alteori furtunos și sobru, glasul tenorului Andrea Bocelli a umplut de spectatori locurile din spațiul amenajat de pe pietonalul Ștefan cel Mare. Cea de-a treia seară de operă în aer liber a respirat o nestatornicie flămândă de muzică, una pe care publicul a ascultat-o, așa cum a cântat-o și Bocelli, cu ochii închiși.
Am fost înveliți în aer cald de iunie și-ntr-un mănăstiresc parfum de mir și tămâie. Ca-ntr-o binecuvântare, alături de ecoul acelui unic „Ave Maria” pornit din glasul tenorului s-a așezat o liniște oftată. Ieșenii au strâns rândurile iar și iar vreme de aproape două ceasuri, încercând să ajungă mai aproape de-o iluzie. Pentru că proiecția artistului și-a invitaților din concertul de acum doi ani în aer liber în metropola americană a fost atât de caldă, de colorată, iar Orchestra Filarmonică din New York a vibrat atât de aproape de noi sub bagheta maestrului Alan Gilbert încât i-am crezut, pe toți, mai mult decât vedenii. Am simțit Iașul umplându-și plâmânii cu aer înainte de refrenul aeriei „Libiamo ne' lieti calici” și l-am lăsat să explodeze în refrenul înflorit cu viori. L-am alintat și cu câte-o pocnitură galeșă de degete, în timp ce Tony Bennett și Andrea Bocelli interpretau, în fața noastră și a celor 75.000 de spectatori de pe ecran, un elegant și nemuritor „New York, New York”.
Spectacolul „One Night in Central Park” e o reinterpretare a unor piese clasice, a unor coloane sonore care stau surprinzător de bine decantate pe sufletul ieșenilor. N-a plouat, ne-a trecut doar pe deasupra creștetelor o bufniță care s-a rătăcit apoi printre frunzele copacilor de pe Esplanada Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, în timp ce ascultam „rugăciunea” din glasul lui Celine Dion. Unii s-au transformat în dirijori de aer, alții au fotografiat iluzia concertului, iar locurile n-au fost nici o clipă îndeajuns. Nici măcar la final, unul care ne-a lăsat cu mâinile împreunate timid. Încâlciți în îmbrățișările ale artiștilor de pe scenă, am așteptat, din clipă în clipă, ca atunci când se va saluta din nou orașul, cînd se vor arunca mulțumiri în loc de petale de flori, să se rostească „Iași” în loc de „New York”. Poate-ar fi trebuit să îndrăznim să aplaudăm. Și-atunci ne-am fi trezit „într-un oraș care nu doarme niciodată”.
Anca TOMA

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Digitalizarea lui Chirica: 2 milioane de euro, din 6,7 miliarde disponibile

Cosmin PAȘCA

Digitalizarea lui Chirica: 2 milioane de euro, din 6,7 miliarde disponibile

Undeva la graniţa UE, într-un oraş în care vacile încă mai pasc prin cartiere înalţate de nicăieri, frustrările birocratice ale Berlinului sunt privite cu amuzament de edilul-şef, ca fapt divers, nicidecum ca priorităţi. În acest oraş marginal, primarul crede că digitalizarea înseamnă să baţi obrazul cu degetul unor jurnalişti care nu scriu după dictare.

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Eschive

Codrin Liviu CUȚITARU

Eschive

„A venit nenorocita asta de pandemie, şcoala a trecut on-line, iar eu nu m-am mai putut eschiva. Am fentat o vreme sistemul cu lozinca defecţiunilor tehnice, dar nu mi-a mers mult. Studenţii au început să mă caute insistent şi am fost nevoit să-mi închid toate canalele de comunicare. Am dispărut pur şi simplu. Ca atare, a apărut deunăzi zvonul că profesorul Şmen ar fi decedat. Am alergat îngrozit la decanat, la rectorat, la serviciile de personal, pentru a le semnala că informaţia era aberantă. Sunt viu, pentru numele lui Dumnezeu!”

Economisirea în timpul pandemiei

Alin ANDRIEȘ

Economisirea în timpul pandemiei

Indiferent de comportamentul de consum şi de economisire pe care îl aveam înainte (super-economisitor sau mare cheltuitor), pandemia a avut un impact major asupra noastră şi a reprezentat un moment critic care va influenţa pe termen lung modul în care ne vom gestiona finanţele personale.

Saboţii lui Claude (III)

Florin CÎNTIC

Saboţii lui Claude (III)

Editura Sedcom Libris din Iaşi a publicat recent un volum de memorii1 semnat de Claude Karnoouh, cu ocazia unei frumoase aniversări a acestuia. Şi cartea, şi autorul merită din plin atenţia noastră.

pulspulspuls

Să râdem sau să plângem cu Chirica? Noi am dat cu basca de pământ

Să râdem sau să plângem cu Chirica? Noi am dat cu basca de pământ

Un amic de-al amicului Archibald Tănase ne-a tras de mânecă ieri pe la amiaz’ să ne întrebe dacă am văzut postarea aia nervoasă şi cleioasă la adresa noastră scrisă de dom’ premare Chirica. 

Caricatura zilei

Dezmembrări rovere Marte

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.