Decizia readuce în discuție o problemă importantă pentru firme și contribuabili: ce se întâmplă atunci când statul ține ani de zile bani care nu îi aparțin? Până acum, în multe situații, restituirea sumei principale și acordarea dobânzii fiscale erau considerate suficiente. Instanța a arătat însă că, într-un context în care inflația a redus valoarea banilor, această compensație poate fi incompletă.

• Citește și: ANAF Iași bagă și mai tare mâna în conturile bancare ale datornicilor. A golit conturile rău-platnicilor de sute de milioane de lei anul trecut 

Potrivit unui comunicat de presă Băncilă, Diaconu și Asociații, dacă ANAF a impus nelegal o creanță fiscală sau a întârziat restituirea unei sume certe datorate contribuabilului, simpla plată a dobânzii fiscale nu acoperă întotdeauna prejudiciul real. Actualizarea cu rata inflației are rolul de a păstra valoarea reală a banilor și de a pune contribuabilul în situația în care s-ar fi aflat dacă suma i-ar fi fost restituită la timp.

De ce nu mai ajunge doar dobânda fiscală?

Miza acestei decizii este una foarte practică. În prezent, dobânda fiscală acordată contribuabilului este de 7,3% pe an. În același timp, în perioadele de inflație ridicată din ultimii ani, valoarea reală a banilor s-a erodat, ceea ce înseamnă că sumele recuperate după un litigiu lung pot valora mai puțin decât la momentul la care trebuiau restituite.

Cu alte cuvinte, contribuabilul poate câștiga procesul cu Fiscul, dar să piardă o parte din bani în termeni reali, din cauza trecerii timpului și a scăderii puterii de cumpărare. De aici și importanța actualizării cu rata inflației, separată de dobânda fiscală.

Instanța a confirmat, în esență, că prejudiciul nu poate fi redus doar la dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală. Dobânda compensează întârzierea, în timp ce actualizarea cu inflația conservă valoarea economică a creanței.

Statul cere mult când are de încasat, dar plătește puțin când trebuie să dea bani înapoi

Una dintre cele mai sensibile probleme scoase la iveală de acest tip de litigii este dezechilibrul dintre stat și contribuabil.

Atunci când contribuabilul are de plată sume către buget, accesoriile curg automat și riguros. În anumite situații, prin cumularea dobânzilor și penalităților, accesoriile datorate statului pot ajunge la 36,5% pe an.

• Citește și: Cazul dispariției suspecte a jumătate de milion de lei din contul unei firme ieșene. Expert: Escrocii nu forțează ușa. Le-o deschizi tu

În schimb, atunci când statul trebuie să restituie bani contribuabilului, despăgubirea este limitată, de regulă, la dobânda fiscală de 7,3% pe an. Acest dezechilibru devine și mai vizibil în perioade de inflație ridicată, când contribuabilul rămâne fără o parte din valoarea reală a banilor pe care îi recuperează după ani de procese sau întârzieri administrative.

Ce înseamnă toate acestea, concret, pentru firme și contribuabili?

Semnificația acestei soluții depășește cazul concret în care a fost obținută. Potrivit comunicatului de presă, decizia poate fi importantă pentru companiile și contribuabilii care au contestat decizii de impunere considerate nelegale, au așteptat ani de zile restituirea unor sume de la ANAF, au avut TVA de recuperat sau au avut de încasat taxe vamale, accize, contribuții sociale, impozite ori taxe locale restituite cu întârziere.

• Citește și: Cu câți bani au împrumutat ieșenii statul român anul trecut? Bacăul, județ mai mic, a cumpărat mai multe titluri de stat ca Iașul 

Cine ar putea cere astfel de sume?

Potrivit interpretării susținute în urma acestei soluții, astfel de cereri ar putea fi formulate și în alte cazuri similare, atunci când statul a restituit cu întârziere sume datorate contribuabililor.

Publicitate și alte recomandări video