Să facem produse noi din costume de strigoi

* Astfel, costumele de drăcușori cu coarne, bărbi și copite au fost deja reambalate în cutii cu inscripția „Costume capră datini românești de iarnă” sau „Deghizare ren Moș Crăciun” (costumele de Moș Crăciun s-au făcut din uniformele roșii ale unor supereroi îndrăgiți, plus pachete de vată hidrofilă). Mănușile de monstru cu gheare lungi și ascuțite se pot achiziționa acum sub denumirea de „Scărpinătoare școlari râie”, iar măturile din setul de vrăjitoare se află la raionul cu produse de curățenie și întreținere, alături de fărașe și perii. Costumațiile de fantomă albe, lungi până în pământ, au fost puse în vânzare drept „Halat personal sanitar”, iar studenții mediciniști pot cumpăra din aceleași magazine și seturile didactice „Sistemul osos”, care, înainte de Halloween, au purtat numele de „Costum schelet”. Nu trebuie să uităm nici produsul „Costum mort viu”, care îl făcea pe purtător să semene cu un personaj principal din filmele cu zombi, vândut acum sub numele de „Costum mort mort”, perfect pentru înhumări. Trusa „Ucenicul Vrăjitor”, destinată copiilor care vor să devină vrăjitori ca Harry Potter și conținând o oală magică, baghetă, eprubete și săculeți cu prafuri ciudate, a fost transformată printr-o singură literă modificată cu markerul în „Ucenicul Prăjitor”, pentru cei mici care vor să devină bucătari. Seturile de colți de vampir se vând drept proteze dentare…

* Halloween a trecut, dar unele întrebări rămân, în special după ce am văzut costume de mort mai normale decât ce se poartă pe la ocazii și mai decente decât multe costume de mire din comerț. O fi vorba despre acea alegorie „moarte-nuntă” despre care am învățat și la școală? Asemănările dintre evenimente sunt multe: răposatul și mirele sunt îmbrăcați la fel (poate că diferă tălpile pantofilor, plus că mortul n-are floare în piept și e liniștit, că n-a băut cu băieții), treabă valabilă și în cazul invitaților, că doar la asemenea ocazii se pune cravată.

* Asemănările continuă: la nuntă și la treaba cealaltă e câte un personaj principal, în centrul atenției: mireasa sau răposatul! Mirele se pune mai puțin, fiind mai mult cu foștii colegi și cu nașul sau la fumat etc. De-aia e „Valsul Miresei” și nu „Dansul Ginerelui”; poate că ar trebui să existe și un „Vals al Răposatului”, dar pesemne că, din decență, decedatul e lăsat în pace, că destul a mai dansat el pe la nunți.

* Ambele ocazii din viața omului (și moartea face parte din viață) au legătură cu serviciul de Evidența Populației, unde se eliberează certificate, apoi cu preotul, și se termină într-un local, la cheful de nuntă / parastas. Acolo ar fi diferențe, deși bănuim că formațiile de local au și un repertoriu de veșnică pomenire, antrenant, cu hituri gen „Du-l, du-l, c-a trăit destul!” și piesa „Deschide, gropare, mormântul!”.

* Alte diferențe vin din meniu, dar nu de substanță: tortul miresei (nu al mirelui, care e mai puțin obișnuit cu dulciurile; există, în schimb, vinul mirelui), etajat, cu frișcă, e înlocuit de un desert mai sănătos, bio, fără etaje, dar cu bombonele frumos colorate. Mai e diferența dintre lumânări: două, împodobite, albe și mari ca niște pari, la nuntă, în timp ce, pe partea cealaltă, se utilizează multe, galbene și mai subțiri. Am văzut, totuși, și mire adormit cu lumânarea de nuntă pe piept… În fine, la cum se schimbă trendurile, bănuim că, în curând, vor ajunge la modă înmormântările cu dar, iar la cele mai tinerești va fi răpit mortul, în loc de mireasă.

Publicitate și alte recomandări video