Exuberant şi generos, Festivalul Internaţional al Educaţiei (FIE) va fi timp de zece zile ambientul în care se va celebra educaţia şi cultura prin arte şi cunoaştere, un spaţiu de înţelegere a valorilor dar, poate unul din cele mai frumoase mesaje pe care doreşte să îl ofere este cel despre creaţie.

Despre creaţie, artă şi viaţă va fi vorba în conferinţa găzduită de spaţiul aristocra-tic al Aulei Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu, joi, 20 iunie, la orele 17,00, loc de întâlnire cu oameni de cultură, artişti, studenţi, profesori, melomani.
Carieră, motivaţie, performanţă, concurenţă, dăruire sunt noţiuni - concepte pe care tinerii le primesc şi le înţeleg cu dezinvoltura vârstei; dar vine un moment al reperelor, al întâlnirilor importante cu cei ce pot deveni modele de viaţă, surse de inspiraţie şi comparaţie. Modelele pot fi, spre exemplu, mezzo-soprana Viorica Cortez, tenorul Călin Brătescu, violonistul  Remus Azoiţei, personalităţi muzicale româneşti cu mentalitate de învingător pe scenele lumii şi pe scena vieţii, prezente la Iaşi în calitate de solişti invitaţi… pe scena de acasă, în concertul CLASIC 300.
Mezzo-soprana. Iubitorii artei lirice cunosc glasul şi portretul de o frumuseţe cuceritoare ale doamnei Viorica Cortez, cea care, la întrebarea “Cum se face că un loc atât de mic (Moldova, n.n.), într-o ţară atât de mică, a dat atâtea genii muzicale?“, a răspuns meditativ: “…poate pentru că suntem o mică insulă latină într-o mare slavă. A trebuit să luptăm ca să supravieţuim şi am fost nevoiţi întotdeauna să ne autodepăşim. Am făcut-o prin cântec, nu prin forţă, şi cu mult simţ al umorului… Unui român nu îi este greu să cânte în franceză, italiană, germană sau engleză. Noi suntem europeni pentru că aşa trebuie să fim.“ (Andrei Codrescu: Omagiul unui poet pentru o cântăreaţă, în Sun Magazine, 14 noiembrie 1982, Baltimore, S.U.A.)
Tenorul. Pe aceeaşi scenă, Călin Brătescu vine încărcat de viaţa, uneori prea complicată, a personajelor din capodopere lirice: Mario Cavaradossi (Tosca de G. Puccini),  Don José (Carmen de G.  Bizet), Faust (Faust  de Ch. Gounod),  Rodolfo (La Bohème de G. Puccini), Pinkerton (Madama Butterfly de G. Puccini), Enzo (La Gioconda de A. Ponchielli), McDuff (Macbeth de G. Verdi), câte personaje, atâtea caractere, într-un singur glas de tenor, Călin Brătescu, la Operele din Bordeaux, Köln, Timişoara, Frankfurt, Toulon, Iaşi, Hamburg, Stuttgart sau Opéra Bastille din Paris.
Crezul său: „Pentru artişti, spiritul este cel care dă naştere viselor, educaţia este cea care ne oferă uneltele pentru a ciopli în brut la început, iar cultura este cea care desăvârşeşte actul artistic prin şlefuirea până la cel mai mic detaliu şi până la cel mai intim simţământ al nostru. Cu alte cuvinte, cultura este casa noastră din planul concretului, în care sălăşluieşte sufletul artistic ...“
Violonistul. „De secole, oraşul Iaşi a fost capitală şi izvorul culturii româneşti. Însă acum, prin admirabila iniţitivă FIE, Iaşul are şi un paşaport cultural cu deschidere europeană, după cum atât de mult merită!“, declară cu generozitate şi respect un maestru al viorii, “un interpret distinct care combină temperament, măiestrie şi eleganţă a execuţiei într-un mod foarte special“ (în Gramophone), Remus Azoiţei.
Prestigiul scenelor de concert Carnagie Hall din New York, Concertgebouw din Amsterdam, Salle Cortot din Paris, Wigmore Hall din Londra (Sunday Express: „a cântat un concert de neuitat în faţa unei săli Wigmore arhipline şi a ridicat publicul în picioare. Iată un muzician excepţional“), Teatro La Fenice Veneţia,  dirijorii, orchestrele cu care cântă, dar şi ipostaza didactică la Royal Academy of Music din Londra, fac prezenţa violonistului Remus Azoiţei un privilegiu pentru cei ce vor să afle şi să înţeleagă frumuseţea vieţii în artă.

Muzicolog dr. Vasilica Stoiciu-Frunză