Să fie doza prea mare de comoditate a studenţilor de azi un produs al învăţământului online? Ce spun studenţii? Ce spun profesorii?

La o analiză destul de rapidă şi simplă, am putea spune, cu uşurinţă, că ne-am obişnuit să punem ecranul în braţe la fiecare nemulţumire şi să nu ne mai dezlipim de el. Observăm, între generaţiile actuale de studenţi, cum tehnologia înlocuieşte procesul tradiţional de învăţare.

Astăzi, cărţile nu se mai citesc, ci se ascultă redate de PC. Scrisul de mână este, aproape în totalitate, înlocuit de tastaturile laptop-urilor şi ale telefoanelor de ultimă generaţie care, oricum, par a cântări mai mult decât cărţile.
Dacă ne uităm în trecut, la perioada pandemiei, când totul a fost tehnologizat, vedem cum comoditatea a devenit atât de apreciată, că nici după atâta timp nu ne mai putem desprinde de ea.

Răspunsuri diverse, dar convergente

Nu putem să nu recunoaştem şi să nu punem în evidenţă faptul că efectele negative ale cursurilor online sunt într-un număr mult mai mare decât cele pozitive. La nivel de sănătate mintală, cu atât mai mult, lipsa socializării si a contactului direct cu oamenii sunt cât se poate de vizibile în rândul tinerilor.

Am întrebat studenţi şi profesori care au trecut atât prin învăţământul on-line, cât şi prin cel on-site, ce părere au despre aceste variante, iar răspunsurile sunt următoarele:

– Irinel Mocanu, student în anul III, la Facultatea de Litere, UAIC: „Pentru mine, trecerea de la învăţământul în sistem on-line la cel cu prezenţă fizică a fost motiv de bucurie, deoarece acest mediu era foarte solicitant pentru vedere, privind zilnic atât de mult într-un ecran. Un efect negativ, cu o însemnătate mai mare, pe care am putut să-l identific, a fost lipsa interacţiunii profesor – student. „

– Ovidiu Cătăramă, student în anul IV, la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, TUIASI: „Aş fi de acord dacă s-ar face cursurile online şi laboratoarele/seminarele fizic, deci sistem hibrid. Altfel nu ar mai exista partea practică şi nu ar mai avea acelaşi efect facultatea. Dar şi până în acel punct, nu cred ca majoritatea universităţilor/facultăţilor sunt pregătite pentru un sistem online/hibrid pentru ca mulţi profesori nu se descurcă cu un sistem de acest fel şi nici nu au materialele necesare pentru asta.”

– Ioana Georgiana (FOTO), studentă la Școala Doctorală de Studii Filologice și, în același timp, profesoară la Școala Gimnazială Miron Barnovschi: ”Din postura de profesor, aș menționa că, în primul rând,  perioada aceea de studii online a fost foarte dificilă pentru elevii și studenții din mediile defavorizate. Apoi, am remarcat reminescențe din online pe caietele elevilor. Scriu fără diacritice, nu mai au răbdare la ore. În online este foarte ușor să închizi camera, să spui că nu ai semnal și să faci altceva. 

Înainte, evident că nu citeau, dar acum există o comoditate și mai mare din partea lor. Cel mai mult au fost afectați din punctul de vedere al atenției, dar sunt deficiențe și la nivelul comunicării. Nu mai știu să lucreze în perechi, se ceartă, nu comunică și se enervează foarte repede. Este o mare provocare să fii profesor în preuniversitar după o pandemie. Lupți cu lipsa de atenție și răbdare care s-a acutizat după pandemie. 

Din postura de studentă, am simțit că nu am urmat masterul, că nu am făcut ore sau că nu am avut ore interesante. E greu să fii atent la un monitor sau să dai examen în fața lui. Inclusiv disertația am susținut-o online și mi s-a părut că a fost cel mai prost moment din viața mea.”

– Conf. Dr. Valerică Greavu-Şerban (FOTO), Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, UAIC: „Indubitabil, pandemia a fost un şoc pentru majoritatea dintre noi, dar impactul privaţiunii de libertăţile obişnuite a fost mult mai pregnant în rândul tinerilor şi adolescenţilor. Anul acesta finalizează studiile generaţia de studenţi care a început facultatea on-line. Generaţia care a dat bacalaureatul on-line şi mulţi dintre ei lipsiţi de un banchet de pomină la final de liceu. Mulţi şi-au văzut spulberate visele de a pleca la studii în străinătate şi au preferat să urmeze cursurile unei facultăţi on-line în România, decât în afară. În mod uzual, bobocul ajuns la facultate, poate pentru prima oară plecat de acasă pe un termen mai lung, a fost bulversat şi mai mult de lipsa de comunicare directă cu colegii săi, dar şi de degringolada ce domina organizarea cursurilor şi seminarelor on-line. Mulţi dintre ei nu au înţeles ce se întâmplă până la primele întâlniri de tutoriat, moment în care au văzut băncile facultăţile, colegii, profesori.

Ocupând onorabila poziţie de reprezentant în Consiliul facultăţii, am avut ocazia de a colabora cu Conducerea şi Departamentul Server Reţea a FEAA pentru a reuşi să ne adaptăm şi organizăm foarte rapid soluţiile informatice într-un format unitar, aducând claritate procesului didactic. Dincolo de asta, acel “actor” de pe mica scenă din spatele catedrei, nu şi-a putut manifesta întru totul harul de dascăl din spatele unui monitor rece şi trist. Val după val al pandemiei ne pierdeam speranţa şi interesul faţă de ce avea să urmeze să se întâmple cu pregătirea profesională. Aparenta lejeritate a unor examene on-line, la care aveai atât de aproape motoarele de căutare, a lăsat impresia că nu mai trebuie să înveţi.

Multe din sentimentele de indiferenţă faţă de actul didactic în sine, căutarea unei „ieşiri” din situaţia în care erau, superficialitatea în tratarea examenelor, au rămas mult timp după, fiind oarecum mai des întâlnită la absolvenţii acestei generaţii. Abia întorşi din on-line, mulţi studenţi s-au „bucurat” de apariţia unui ajutor nesperat din partea instrumentelor de AI, pe care l-au „îmbrăţişat” în mare parte „as-is”, în proiecte, referate, lucrări de finalizare a studiilor, „înflorind” de această dată, în mintea lor, sentimentul de inutilitate a învăţământului şi actului didactic în sine.

Văd, zilele acestea, la examene, studenţi cu care poţi dezbate un subiect şi o temă. Mulţi dintre ei sunt cei care altfel ar fi plecat „afară”. Dar văd şi studenţi care nu înţeleg ce îi întreb. Efectiv nu le ajunge la sinapse sensul cuvintelor. Ne bucurăm de primii şi cred că avem datoria morală de a-i trezi pe cei din a doua categorie. Cum? Cu alarma de care se tem toţi, dar pe care unii o amână pentru altă sesiune.” 

Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studențesc” citește AICI

Toate articolele din noua secțiune ZdI “Ziarul Studențesc”, AICI

Publicitate și alte recomandări video