Să îl simţi pe „A”

Trupul ei firav, care parcă a căpătat consistenţă imediat deasupra hârtiei, se joacă cu lumina în mişcări dintre cele mai neaşteptate: când bruşte, vrând parcă să scape dintr-o inevitabilă prinsoare invizibilă, fie în arcuri largi ca de patinator fără griji singur pe un lac îngheţat de undeva din povesti. Îşi continuă mişcările aproape neîncetat. Se opreşte doar din când în când înţepenită mijlocul aerului ca şi cum ar fi văzut o nălucă. Şi de multe ori îşi reîncepe dansul cu şi mai multă dezinvoltură, cu şi mai multă energie. Şi chiar în timp ce vârful ei aşterne un fir aproape neîntrerupt, albastru, sângele ei străveziu se urcă prin mână până la micile celule cenuşii pe care le coase precum acul fermecat al zânelor care pregătesc următoarea ţinută a unei feţe împărăteşti. Aţa ei neîntreruptă leagă cu însufleţire neuroni de toate seminţiile şi îi îmbată cu apă vie şi îi prinde în dansul ei căruia li se abandonează fără rest. Amintiri se formează cu entuziasm şi cu hotărâre, informaţiile noi şi vechi se prind într-un lanţ pe care nimic nu îl poate desface şi întregi fâşii se umplu de lucruri noi asemenea unui câmp fertil sub o ploaie caldă şi generoasă de vară.

Aţi zice că am povestit până acum despre muzica unui balet sau poate altă poveste din vremuri când lumile se îngânau şi oamenii erau dispuşi la magie. De fapt este doar povestea scrisului de mână. În bucuria simplă a clănţănitului din butoane ne îndepărtam tot mai mult de unul din marile daruri istorice ale creierului nostru: scrisul de mână. Şi până la urmă, a fost una din marile victorii ale evoluţiei. A pus bazele memoriei umanităţii. A fost venerat şi adus la nivel de artă în aproape orice cultură (poate mai mult în unele, d.ex. japoneza, decât în altele). Este, încă, elementul cheie al oricărei şcoli, alături de citit. Odată devenit universal, adică răspândit la aproape toţi indivizii, a devenit o carte de vizită profund personală.

Imagine generată de autor cu ajutorul Bing AI image generator

Şi cel mai rău le facem copiilor noştri, pe care îi privăm de unul din instrumentele cele mai naturale care îi ajută să îşi dezvolte creierul şi abilităţile lui. Ştiam asta mai demult, cumva intuitiv, dar acum avem şi date ştiinţifice care să ne confirme intuiţia. Scrisul de mână, în comparaţie cu scrisul la maşină, are ca rezultat modele mai complexe de conectivitate a creierului, îmbunătăţind învăţarea şi memoria. Un studiu recent* a folosit date EEG de la 36 de studenţi pentru a compara activitatea creierului în timp ce au scris de mână şi la maşină. Scrisul de mână, fie pe un ecran tactil, fie cu creion şi hârtie tradiţională, a activat regiuni extinse ale creierului, vitale pentru memorie şi învăţare. Când scriem de mână ne simţim cuvintele cu corpul, ni le însuşim şi zone întregi din creier îşi vorbesc şi se întregesc. Nu vă privaţi copiii de cel mai simplu, dar şi puternic, pe lângă muzică, instrument pe care îl au să îşi „crească” creierul.

*Studiul va apărea in curând in Frontiers in Psychology

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi

Publicitate și alte recomandări video