Să ne creștem antreprenorii ca pe copiii proprii

O naţiune fără copii este una pierdută. Moare încet, dar sigur. Nu are nicio speranţă. La fel, dacă în me­diul de afaceri nu apar tineri care să preia și să ri­dice ideile, să le pună în practică, să le proiecteze să fie mai eficiente și mai stabile faţă de preceden­tele, atunci toată munca părinţilor este sortită dis­pariţiei. În viaţa de zi cu zi, afacerile se împletesc cu activitatea cotidiană, sunt un tot, sunt un mecanism care asigură hrana, hainele, încălţămintea, serviciile de sănătate, educaţie, cultură sau timpul liber. Afacerile sau antreprenoriatul sunt văzute nu de pu­ţine ori într-un sens peiorativ, iar exponenţii lor sunt caricaturizaţi ca oameni fără inimă, suflet, care sug sângele poporului. Nu o dată, politicienii aflaţi la pu­tere sau cei care vânează puterea au îndreptat toată artileria grea către antreprenori și i-au pus într-o lu­mină proastă în faţa propriului electorat. Desigur, doar ca să crească ei și să fure munca întreprinză­torilor pentru ei și pentru câteva firimituri aruncate poporului.

De la rolul esenţial al antreprenorilor în asigurarea hranei și până la imaginea de vampiri, zugrăvită mai ales de „filosofi” de orientare comunistă și politi­cieni fără scrupule, este cale lungă. Ideea este că, fără antreprenori și mai ales antreprenori tineri, me­sele noastre ar fi mult mai goale, hainele mult mai puţine, iar părul mult mai ciufulit. În spatele fiecărei pâini, conserve sau al unei coafuri impecabile se ascunde un antreprenor mai mic sau mai mare, mai bogat sau mai sărac, mai priceput sau mai neprice­put, mai tânăr sau mai în vârstă. Ce îi mână pe ei în luptă?

De ce se trezesc în fiecare dimineaţă și își riscă pro­priii bani, își pun la bătaie timpul liber, energia și nu de puţine ori își neglijează familia? Adam Smith, considerat a fi părintele economiei moderne, spu­nea în celebra lui carte „Avuţia Naţiunilor” că nu sunt mânaţi de grija pentru consumator, ci de inte­resul propriu. Aspiraţia către profit este ca o „mână invizibilă” care-i face să producă bunuri de calitate la preţuri competitive pentru a câștiga clienţi.

Această concurenţă asigură că resursele sunt alo­cate eficient pentru a satisface cererea consumatorilor. La începutul secolului trecut, economistul austriac Joseph Schumpeter a teoretizat conceptul de distrugere creativă. Conform economistului, con­stant, vechile structuri economice sunt înlocuite de către altele mai performante, cu randamente mai mari și sustenabile din punctul de vedere al resurselor cheltuite.

Cum s-a născut distrugerea creativă

Trei economiști, francezul Philippe Aghion, ameri­canul de origine israeliană Joel Mokyr și canadianulPeter Howitt, au dezvoltat în jurul conceptului de distrugere creativă un model matematic. Ei explică astfel procesul de „distrugere creativă” și modul în care apariţia pe piaţă a unui produs nou și de cali­tate elimină companiile care vând mărfuri mai vechi. Cei trei au fost recompensaţi în 2025 cu Premiul Nobel pentru economie.

Dincolo de ecuaţii matematice, dincolo de cuvinte meșteșugite și filosofii elaborate, vedem că, de la Smith, Schumpeter până la Aghion, Mokyr și Ho­witt, rolul antreprenorilor în ecosistemul economic este unul esenţial, iar rolul tinerilor este primordial, ei având tocmai rolul de a aduce inovaţia în faţă, de a experimenta, de a se juca cu concepte neîntâlnite și, până la urmă, de a-și asuma riscuri pe care, odată cu înaintarea în vârstă, mai toţi le evită.

Persoanele trecute de o anumită vârstă, undeva peste 40-45 de ani, calculează și se raportează la riscuri în moduri diferite faţă de oamenii sub 40 de ani. Uneori, ideile inovatoare au nevoie de un gram de nebunie ca să prindă viaţă. Un bărbat sau o femeie de peste 75-80 de ani cu greu va accepta ideea unei călătorii în jurul lumii, mai ales dacă vor­bim despre locuri total necunoscute. Ca să funcţio­neze, tot acest angrenaj are nevoie de o colaborare între generaţii.

Copiii sunt extraordinar de importanţi pentru con­tinuitatea unei naţii. În același timp, părinţii au un rol esenţial în ghidarea noilor generaţii. Este o simbioză. La fel este și în afaceri. Tinerii au nevoie de banii și cunoștinţele celor mai în vârstă, iar cei din urmă, de optimismul, exuberanţa și energia celor dintâi.

Când motorul va fi pornit, distrugerea creatoare va face ca banii să se învârtă din ce în ce mai repede, iar participanţii la acest angrenaj vor fi recompen­saţi cu salarii, impozite și taxe, dividende și câștiguri antreprenoriale. Consumatorul va fi cel care va da verdictul final. El aprobă sau nu produsul și vali­dează sau nu antreprenorul. Așadar, grija pentru creșterea și dezvoltarea întreprinzătorilor revine în­tregii societăţi, societate care trebuie să fie con­știentă de importanţa și rolul lor și să-i educe ca pe propriile progenituri.

Acest material a fost publicat initial în revista „Business under 40”, editată de „Ziarul de Iași” în cadrul evenimentului „Gala Antreprenorilor de Succes”.

Publicitate și alte recomandări video