Să ne obișnuim fără Simona

Nu fără Halepoaica, Halepa, cum o botează unii, nu fără machidoanca sau mai rău „albaneza”, nici măcar fără Halep, numele ei adevărat. Trebuie să ne obișnuim fără Simona. Pe numele mic, fiindcă timp de șase ani și ceva fata asta micuță din Constanța ne-a făcut să visăm că tenisul românesc a renăscut după marele reper Ilie Năstase. Din păcate, trebuie să ne obișnuim fără ea fiindcă cariera i se apropie de un inexorabil final. Și asta din cauza absenței timp de doi ani din tenisul mare, generată de o sentință în mare parte nedreaptă, dar inevitabilă în condițiile toleranței zero lansate de americani în perioada de după Lance Amstrong. Nume mari din tenis susțin că o absență prea îndelungată din circuit poate, în foarte mare proporție, pune punct unei cariere. Firește, sunt și excepții, dar predicțiile negative sunt întărite de cei 32 de ani ai Simonei. Dar și de perioada prea lungă de așteptare a unor verdicte.

Când s-a emis decizia Tribunalului Arbitral Sportiv de la Lausanne, care radia o mare parte din suspendarea tenismenei și o arunca în circuit, Simona jubila și își făcea planuri optimiste și îndrăznețe. Optimismul ei era contagios în rândul numeroșilor fani care i-au rămas. Care va să zică, joacă Roland Garros și tot sezonul de zgură pe bază de wild-carduri (cine nu i-ar da wild-card unei câștigătoare de Roland Garros sau Wimbledon?), se cere în echipa de BJK Cup a României (cine poate s-o refuze?), condiție sine qua non pentru participarea la Jocurile Olimpice, și mai cu un card de pe ici pe colo, mai cu naționala României, se ajunge la Tokyo. Chiar dacă nu mai este capabilă să câștige open-ul francez, chiar dacă nu este pregătită pentru intrarea în forță în circuit, fiindcă numai „în forță” se poate remonta deficitul de ranking și chiar de pregătire. Cum „care pregătire”? Păi nu spunea chiar ea că s-a antrenat tot timpul suspendării, ba chiar a postat și filmulețe cu această activitate? S-a dus la Miami, la primul turneu mare de după revenire. A întâlnit o jucătoare de Top 10, dar într-o descensiune puternică, i-a luat un set în care o reamintea pe Simona cea dinainte, apoi a pierdut. Mai grav decât înfrângerea în fața Paulei Badosa, a fost șirul de accidentări. S-a înscris la Charleston, la Rouen, la Madrid, dar n-a participat, din cauza accidentărilor (e drept) , creând animozități. La Roma nici n-a fost invitată ratând chiar și partida cu Ucraina din BJK Cup. Ceea ce a pus barieră pentru Jocurile de la Paris. Conducătorii FRT sperau la un wild-cald olimpic, care se dau marilor jucători rămași fără puncte dintr-un motiv sau altul, iar revenirea Simonei, exceptând mica experiență din Florida, se tot amână. Ilie Năstase, fostul mare tenisman român, a găsit cauza problemelor medicale ale Simonei: antrenamentele excesive generate de dorința arderii etapelor. Ceea ce Simona realizează, neîndoielnic, în momentul de față,

O declarație în profundă cunoștință de cauză vine de la Octavian Morariu, membru al Comitetului Internațional Olimpic și fost președinte al COSR. Simona nu poate primi wild pentru Jocurile Olimpice. Prima condiție pentru asemenea onoare este să fii imaculat. Faptul că substanțele blestemate ți-au ajuns în corp fără voie, nu contează. Este fundamentul dur al toleranței zero, uneori nedrept, dar perfect justificat. A doua lovitură vine de la Roland Garros, organizatorii French Open neavând nicio intenție de a acorda vreo favoare campioanei din 2017. Ei, de altfel, acordă prea puține wild-carduri pentru străini, preferă să ajute tinerii din Hexagon, iar antecedentele chimice sunt și acolo bariere de netrecut.

După asemenea lovituri succesive, este greu de crezut că Simona Halep va avea tăria de a o lua de la capăt. La următoarea olimpiadă va avea 36 de ani și ea nu este chiar Serena Williams. Cât despre Billie-Jean King Cup, Horia Tecău și George Cosac vor s-o folosească în toamnă la turneul final de la Sevilla. Se presupunem că Simona, „eliberată” de obsesiile pariziene, va reuși să-și facă rutina la turneele la care va participa, dar nimeni nu știe în ce formă fizică, sportivă sau psihică va fi în noiembrie. Nu se știe dacă ar putea reuși mai mult decât Jaqueline Cristian și Ana Bogdan, care au realizat victoria cu Ucraina și calificarea. Deci totul conduce la o ieșire lentă de pe scenă a jucătoarei Simona Halep, chiar dacă vom mai asista la unele flash-uri de orgoliu.

Dacă ar trebui să rămânem cu ceva de la „fenomenul Halep” din deceniul trecut, ar fi cele două turnee de Grand Slam câștigate (Roland Garros 2017 și Wimbledon 2019), celelalte 22 de victorii în circuitul WTA, și cele 64 de săptămâni (mai bine de un an) petrecute în fruntea ierarhiei mondiale. Și să nu uităm prezența României în semifinalele BJK Cup din 2019, la care Simona și-a adus o contribuție covârșitoare. Nu cele două forfaituri (ambele justificate), nu frica de virusul Zika, pe care a resimțit-o și marele Djokovic, ambii refuzând să vină la Olimpiada de la Rio de Janeiro 2016.

Acum tragem speranțe la Jaqueline și Ana, și la cele care neîndoielnic le vor urma. Mai ales fiindcă sunt semne încurajatoare!

Publicitate și alte recomandări video