anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Sacrificarea rituală a unchiului (prin alianţă)

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Din diferite motive, unii dintre vârstnicii care îl secondează pe Kim Jong-un ar putea să dispară din poze, în viitorul apropiat.

Nu prea mai auzim, astăzi, de „ţara dimineţilor liniştite”. Din când în când, această sintagmă e folosită în reportajele de călătorie sau în materialele de promovare turistică a Coreei de Sud. Înainte de 1989, ne amintim, Sudul nu putea avea dimineţi liniştite, din cauza imperialiştilor. Ele se concentrau, toate, în Nordul comunist.

Rar, foarte rar, îşi găsesc drum către mass media internaţionale informaţii despre modul în care trăiesc oamenii obişnuiţi drama nord-coreeană. Pe reţelele de socializare au circulat, în ultima vreme, câteva fotografii ce ilustrează decalajul între propagandă şi realitate. Tot în acea perioadă a apărut, în presa internaţională, un text ce sintetizează impresiile unui occidental recent întors dintr-o călătorie pe tărâmul lui Kim Jong-un: un articol emoţionant despre oameni politicoşi şi primitori ce trăiesc în vremuri întunecate.

Dimineţile nord-coreenilor nu pot fi decât tulburi, într-o ţară în care voluntarismul tânărului conducător a ajuns la cote extreme, iar opresiunea şi lipsurile condiţionează existenţa de zi cu zi. Ele pot deveni în orice moment tulburi pentru membrii grupului restrâns asociat exerciţiului puterii, un statut ce implică riscuri extraordinare. E compromisul pe care trebuie să-l facă cel care doreşte privilegiile unei poziţii de conducere, în despotismul nord-coreean.

Recenta eliminare a lui Jang Song-thaek, unchiul actualului conducător, a surprins prin caracterul ei public. Imaginile cu oamenii în uniformă care îl scot pe Jang din şedinţă s-au dorit, probabil, un avertisment pentru cei ce s-ar putea gândi să conteste sau să submineze conducerea tânărului Kim. Decizia de a oferi represiunea spre consum public, mai ales că era vorba de unchiul prin alianţă al „dragului conducător”, pare inspirată din reţetele de exercitare a terorii pe care le enumeră Machiavelli (fără, însă, a le cauţiona). Iar principele de la Phenian mai preia, deliberat sau nu, o temă-cheie din Principele secretarului florentin: violenţa inexplicabilă transmite supuşilor un mesaj mai puternic decât cea motivată. Puţini sunt cei ce îşi închipuie că unchiul a complotat împotriva nepotului: el a trebuit eliminat pur şi simplu pentru că era cine era, nu pentru că făcuse ceva.

Elementul vizual multiplică întotdeauna impactul. Probabil că imaginile epurării lui Jang sunt şi vor rămâne mai puternice decât veştile ulterioare (altfel, deloc surprinzătoare) despre proces şi execuţie. Iar retuşarea fotografiilor echivalează cu rescrierea istoriei, în maniera descrisă de George Orwell în al său 1984. Eliminarea răului, reuşită graţie vigilenţei tânărului conducător, are efecte nu doar pentru viitor, ci şi pentru trecut. Dispărând din fotografii, Jang nu a existat niciodată, din punct de vedere politic: răul nu poate fi în interiorul Partidului şi în apropierea lui Kim, pentru că Partidul şi Kim nu greşesc. Răul nu poate veni decât din exterior, centrul este întotdeauna imaculat.

Şi cum soţia trădătorului, Kim Kyong-hui, descinde din familia domnitoare, ea nu poate fi în neregulă. Fiică a lui Kim Ir Sen, fondatorul regimului, soră a lui Kim Jong-il şi mătuşă a actualului conducător, era imposibil ca ea să fie implicată în ceva rău. Prin urmare, conducerea partidului a dorit să asigure întreaga lume că aşa este, aducând-o în atenţia opiniei publice.

Kim Kyong-hui a fost numită într-o importantă comisie - cel puţin în viziunea observatorilor avizaţi ai regimului nord-coreean. Este vorba, ironie a sorţii, de comisia însărcinată cu organizarea funeraliilor unui venerabil activist de rang înalt, decedat acum câteva zile (de moarte bună). Prezenţa ei pe această listă vine să tempereze speculaţiile potrivit cărora tânărul Kim doreşte să aducă o serie de inovaţii în politica de la Phenian, trecând la represalii şi împotriva rudelor sale de sânge.

Principiul dinastic impune menţinerea reputaţiei de bun comunist a tuturor membrilor familiei. Cine ştie, poate că mătuşa conducătorului a pus fidelitatea faţă de revoluţie înaintea celei faţă de propriul soţ, demascând activităţile contrarevoluţionare ale acestuia.

Dimineţile ce vin nu vor fi, însă, liniştite pentru niciunul dintre membrii elitei guvernamentale de la Phenian, în primul rând pentru cei care l-au asistat pe Kim Jong-un în evoluţia sa politică. Dinamica internă a partidelor comuniste din Europa şi Asia ne sugerează că sacrificarea rituală a liderilor generaţiei mai vechi este o practică uzuală. Unchiul prin alianţă s-a dovedit, până la urmă, persoana cea mai vulnerabilă, însă ar fi cazul să ne uităm cu atenţie la exponenţii generaţiei vârstnice care îl secondează, în fotografiile oficiale, pe Kim Jong-un. S-ar putea ca, din diferite motive, unii dintre ei să nu mai figureze în aceleaşi poze, la anul sau peste cinci ani. Transferul de putere s-a încheiat demult, ar fi cazul să se termine şi cu atitudinile părinteşti-condescendente: Kim Jong-un este, de acum, un lider matur şi experimentat.  

 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.