Echipa de fotbal Politehnica Iaşi reia în scurt timp drumul spre reconectarea la prima ligă, unde clubul din Copou pretinde că îşi are locul. Deşi politica municipală în domeniul sportului nu este, în general de lăudat, în acest an fotbalul face excepţie, având la dispoziţie un buget record pentru eşalonul secund, de care ar fi fericite şi destule echipe din Superliga. S-a considerat sezonul precedent, sub comanda lui Costel Enache, unul de acumulări urmând ca în acesta să se atace frontal promovarea şi pe baza faptului că eşalonul este sărăcăcios în echipe cu pretenţii, acum e momentul promovării deşi anul electoral este 2024. Echipa este pe locul II, la doar două puncte de CSA Steaua, care nu are drept de promovare şi egală cu Oţelul Galaţi, unde experienţa lui Dorinel Munteanu poate ajuta formaţia dunăreană să sară peste etape incipiente. Restul contează prea puţin, „viesparul” din Şoseaua Ştefan cel Mare bâzâie mai mult spre o nouă ratare, deşi Dinamo are o poziţie bună, cel puţin matematic, de a ataca intrarea în play-off. În plus trei ultimele etape ale sezonului regulat oferă un program lejer ieşenilor, cu adversari de la locul 12 în jos.

Sezonul de acumulări amintit ar fi trebuit să ofere măcar un schelet pe care să se poate bizui echipa în anul promovării, dar n-a fost deloc aşa. Claudiu Niculescu a fost nevoit să reia construcţia de la capăt, ceea ce n-a reuşit decât în mică măsură, astfel fiind adus în Copou un tehnician de forţă, Leo Grozavu, bun prieten cu preşedintele Cornel Şfaiţer.

Iată că spre finalul anului, a explodat problema unor datorii neonorate la timp, boală cronică în Copou care putea să taie finanţarea clubului de la bugetul local. Conducerea executivă a clubului, cu tot amatorismul ei, n-avea cum să nu ştie de aceste probleme, dar tot a temporizat, probabil cu speranţa secretă că „rezolvă nea Cornel”. Asta deşi Şfaiţer a considerat de la bun început că problema datoriilor vechi nu este a sa, ci a managerilor de baştină, Cojocaru şi Briaur. Acesta a fost unul dintre motivele care au întârziat demararea transferurilor, deşi „băieţii” lucrau intens la rezilierea contractelor celor indezirabili. În cele din urmă, duşul rece (ce poate fi mai dureros decât să cazi din grădinile Edenului în cazanele cu smoală?) s-a rezolvat tot prin mâna lui Cornel Şfaiţer la care clubul din Copou mai are datorii.

Prin urmare, s-a umblat din nou la transferuri, în condiţiile în care tinerii de pepinieră vizaţi şi jucătorii în probe au cam decepţionat în testul cu echipa din Rădăuţi. Mulţi au stâmbat din nas la apariţia croatului de 37 (!) de ani Katanec, într-o zonă (centrul apărării) în care sunt probleme serioase, ba chiar şi la ultimele două achiziţii. Discuţiile frecvente sunt pe temele „Ce ne trebuie nouă al treilea vârf al Rapidului” sau „dacă era bun Itu ăla rămânea la Cluj”. Şi încă cu împrumut...

Referitor la al treilea vârf din Giuleşti, este adevărat că Dugandzic sau chiar Luckassen ar fi fost lovituri mai tari pentru Poli, dar nu trebuie uitat că suntem în Liga a doua şi luăm ce ne permitem. Şi luăm cu împrumut, fiindcă nu le miroase bine jucătorilor care au fost în vestiare mai selecte să stea prea mult în eşalonul secund. De altfel, este foarte probabil ca Jakub Vojtus să rămână în Copou, dacă Poli promovează. Lucru şi mai clar în cazul lui Itu în care probabilitatea devine certitudine prevăzută în contract. În aceleaşi circumstanţe: dacă se promovează.

În opinia personală, aducerea lui Cătălin Itu este un transfer foarte reuşit. Tânăr de 23 de ani, înalt, talentat şi bun constructor la mijlocul terenului, acolo unde Roman şi Cristea au cam dezamăgit la Poli, jucătorul născut la Dej ar putea să-şi vindece frustrările din grădina lui Dan Petrescu, iar conducătorii clubului, chiar visează să facă o afacere bună cu el, dacă va fi păstrat şi la toamnă, evident în cazul promovării.

În concluzie, prea multe se leagă de această promovare, care nu poate fi ratată. În ochii şi inimile suporterilor, o ratare a accesului în Superligă este o tragedie, iar intrarea doar pe locurile de baraj o dramă. Iar în privinţa manageriatului, definirea unor astfel de eventualităţi stă într-un singur cuvânt: INCOMPETENŢĂ. Totuşi, ultimele mişcări de trupe în Copou arată bine şi se speră că nu se va ajunge la aşa ceva.