Sânge românesc

Mărturisesc că, deși sunt istoric și arhivist, nu am dat propriei genealogii o importanță prea mare: cum în Moldova avem Stare Civilă abia de la 1865, iar registrele mitricale – de botez – au apărut abia după Regulamentele Organice (1832) tot ce am aflat cu certitudine a fost de străbunicul Gheorghe Cîntec de la Cucorăni, Botoșani (1841) și de străbunicul Costache Rășchitor din Valea Lupului, Iași (1867). Am primit gratuit kit-ul de verificare ADN de la MyHeritage (când au fost la arhivele ieșene la cercetare!), dar, sincer, ideea de a vedea un iluzoriu procentaj din câteva din cele 42 de etnicități fondatoare, distribuite pe 2.114 regiuni, pe care le folosesc specialiștii israelieni în analiza fiecărui client nu mi s-a părut nici interesantă, nici revelatoare. Până la urmă, sunt ceea ce sunt și restul nu mai e atât de important. Ei bine, Marius Turda și-a făcut un spectaculos traseu profesional anchetând, critic și comparat, exact ceea ce ar putea părea neesențial pe durata lungă a istoriei: identitatea biologică și reverberațiile ei antropologice, medicale și politice.

Totuși, nu poți înțelege cea mai recentă apariție editorială a profesorului de la Oxford Brooks, În căutarea românului perfect, volum care pleacă de la articolele sale savante care i-au jalonat cercetările anterioare în limbi străine și care, în românește l-au îndemnat la o rescriere inedită, fără câteva repere de istorie intelectuală. Secolul al XIX-lea (care a durat în fapt până la prăbușirea imperiilor din 1918!) a fost numit „secolul naționalităților” pentru că, după Ranke, Herder și Michelet, a fost marcat de un proces profund de cristalizare etnică și de conștientizare națională. Atunci intelectualii au „inventat” (după termenul lui Claude Karnoouh!) națiunile și conștiința națională resemnificând cultura orală în folclor și tot atunci s-au autonomizat științele naturale și sociale, cu precădere biologia, antropologia și psihologia care au intrat într-un vârtej metodologic materialist și mecanicist. În această atmosferă, apare un termen care va face istorie mai ales pe latura sa tragică: rasaⁱ. Acest concept îngloba nu numai o lectură biologică, în acord cu nivelul de dezvoltare al științelor timpului, ci, mai important introducea, grație lui Arthur de Gobineau (în influentul său eseu despre inegalitatea raselor umane), fatidica distincție dintre rasele superioare și cele inferioare. Cartea profesorului Turda este un excurs detaliat despre ravagiile pe care această perspectivă le-a făcut în secolul XX în România modernă. Plasate în contextul ideilor care alcătuiau spiritul vremii în Europa, gândirea și politicile rasiale adoptate după Primul Război Mondial – ca urmare a unui program politic de românizare accelerată și de omogenizare a treimii de populație de alte naționalități pe care România Mare le-a încorporat odată cu Transilvania – au generat nu numai politici publice în educație, ci, mult mai interesant și periculos, după cum arată autorul, au impus o viziune eugenică, de ecarisaj biologic și de igienă nu numai sanitară, ci și genetică. Igienă genetică, începută cu acea antinomie nefastă dintre rasele „superioare” și cele „inferioare”, premisă falsă care a generat o întreagă direcție de cercetare antropologico-medicală ce făcea măsurători ale craniului și analiza grupele de sânge, care căuta statistic ponderea celor cu handicap, a bolnavilor psihici sau cu boli incurabile în ansamblul populației – încercând explicații rasiale pentru acestea –, ducând aceste metodologii mecaniciste până la sugestii de politici de suprimare a cetățenilor care „poluau” puritatea rasială a nației, punând astfel în pericol identitatea națională. De altfel, tema purității rasiale și teama de degenerare a nației, de otrăvire a sângelui prin metisaj, au fost elementele centrale ale mentalului colectiv și, inevitabil, ele au generat reacții politice și administrative. Dacă secolul al XIX-lea a fost dominat de reacțiile rasiale față de evrei – care erau descriși ca fiind o expresie a degenerescenței biologice – de unde, în siajul atmosferei europene și ecourile antisemite românești –, secolul XX a adăugat și alte tensiuni rasiale care afectau imaginar puritatea unei rase albe, superioare, a imaginarilor arieni germanici. Marius Turda face astfel un excurs extrem de detaliat despre cum comunitățile românești impuneau limite și percepții discriminatorii pentru populația romă, considerată antropologic inferioară, purtătoare de boli și tare sociale, „țapul ispășitor” la îndemână pentru resentimente și violență. Deși demonstrațiile profesorului britanic de origine română sunt extrem de laborioase, pe toate palierele acestui exercițiu de memorie, ocultat de istoriografia națională, merită arătate liniile de configurare ale politicilor rasiale ale hitlerismului românesc, ale guvernului Antonescu care legiferează practici discriminatorii și deportări pentru evrei și romi pentru a „feri” corpul social românesc de infestare. Aceste practici eugenice, care propuneau sterilizarea, mergeau până la ideea de a lichida fizic exemplarele „defecte” sau care expulzau, după cum am spus, rasele inferioare care ar fi putut contamina „românul perfect”, exprimau, oricât de șocant ar putea părea, un curent de opinie larg răspândit în mentalul colectiv al anilor ’30 pe care Mișcarea Legionară l-a capitalizat eficient și l-a amplificat dramatic. Recuperarea și analiza fără menajamente a acelor orori este un exercițiu de etică istorică și de analiză identitară critică ce merită a fi subliniat și difuzat. Căci, din nefericire, prăbușirea fascismului românesc nu a dus la eliminarea acestor practici chiar dacă, într-o primă fază, comunismul a translat persecuția rasială în persecuție ideologică, de clasă. Totuși, viziunea eugenistă, de intervenție directă a statului asupra corpului social nu a dispărut. Ea a devenit doar „progresistă”!

Da, politica natalistă și asasinarea în chinuri monstruoase a copiilor cu handicap în centre ferite de ochii lumii sunt parte a politicilor rasiale, nu departe de crime împotriva umanității. Faptul că acest volum analizează politicile eugeniste în toată articularea lor diacronică este un lucru important pentru profesionalizarea discursului stigmatizant de astăzi, rareori fundat științific și obiectiv. Un punct important în această analiză îl reprezintă punerea în context european a practicilor biopolitice și a influenței ideologiilor rasiale care au emulat și pe piața științifică și politică românească. Dar oare a dispărut, aruncat la lada de gunoi a istoriei, mitul superiorității genetice a unui grup față de „străinul” impur și toxic care amenință suveranitatea și stăpânirea ancestrală a băștinașului neaoș? O simplă privire la realitatea tensiunilor interetnice generate de imigranți și la ascensiunea extremelor politice care clamează puritatea rasei și suveranismul restrictiv ne-ar putea explica de ce Ursula von der Leyen l-a chemat pe Marius Turda să consilieze Uniunea Europeană în chestiunile minorităților și excluziunii sociale pe baze rasiale.

„Iară noi, noi epigonii…” contemplăm zbierătele patrioților de profesie finanțați de Moscova, suveraniști doar față de Occident și, în filigran, urmărim aroganța caraghioasă a bucovinenilor nemoldoveni, scârba bănățenilor față de olteni, a ardelenilor față de moldoveni, a moroșenilor față de regățeni, a maghiarilor față de români sau a valahilor de Dâmbovița față de toți ceilalți „dăcât dăn provincie”. Și, să nu uit, toți împotriva țiganilor maneliști! Așa ca să fie clar: singurul român perfect sunt eu, că sângele dacic de la străbunicii țărani din Moldova nu mi-a fost diluat de nimic!

Post scriptum. Ca de obicei, publicitate: Marți, 12 noiembrie, ora 17, la BCU Iași, sala Hasdeu, și miercuri, 13 noiembrie, ora 14, în Aula „George Emil Palade” de la UMF Iași, puteți pune întrebări și lua autografe.

^*Turda, Marius – În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă, Iași: Polirom, 2024, 309p.

ⁱPoate nu ar fi rău de amintit că rasismul este un concept ideologic, Homo Sapiens nefiind decât o singură rasă, cu diverse specii înrudite. Precum rasa maimuțelor care pot fi antropoide sau urangutani, gorile, cimpanzei etc.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naționale, Filiala Iași și scriitor

Publicitate și alte recomandări video