Prof. dr. Ştefan Buţureanu, Maternitatea „Elena Doamna“ Iaşi:

„Infecţiile tractului urinar (vezica urinară, uretra, rinichi) sunt determinate de diferiţi agenţi microscopici, în special bacterii. Cel mai frecvent, infecţiile tractului urinar (de la vezica urinară până la rinichi) se manifestă la nivelul vezicii urinare. Inflamaţia de cauză bacteriană a vezicii urinare sau cistita le este familiară multor femei. Simptomele comune includ eliminarea frecvenţă a unor mici cantităţi de urină, senzaţia permanentă de urinare, disconfort la finalul jetului. Deşi este normal pentru multe femei însărcinate să simtă nevoia de a urină frecvent, nu este normal ca gravida să simtă arsuri la urinare sau, mai grav, să observe sânge în urină. Oricând o gravidă are aceste simptome, trebuie să meargă la medic pentru depistarea unei posibile infecţii urinare. Tratamentul administrat de timpuriu poate preveni răspândirea infecţiei către rinichi. O infecţie netratată a vezicii urinare poate cauza contracţii uterine, ceea ce poate duce la naştere prematură. La femeile însărcinate, riscul de a dezvolta infecţii ale tractului urinar creşte între săptămânile 6 şi 24 de sarcină, în principal din cauza creşterii în dimensiuni a uterului şi a modificărilor hormonale (progesteron), care favorizează staza urinară şi dezvoltarea acestor infecţii.

Simptomele infecţiei urinare

Disconfortul la nivel pelvin sau abdominal inferior, însoţit de durere sau senzaţii de arsură la urinare pot fi simptomele de debut ale infecţiilor urinare. Mai pot apărea: senzaţia imperativă de urinare, deşi cantitativ redusă comparativ cu normalul, senzaţii dese de urinare pe parcursul nopţii, frisoane, transpiraţii, pierderi involuntare de cantităţi mici de urină, modificarea mirosului urinii, modificarea culorii urinii şi a transparenţei sale. La gravidă, toate aceste semne pot fi diminuate, de aceea este necesară o depistare activă a bacteriuriilor asimptomatice printr-un examen sumar de urină efectuat lunar, pe tot parcursul sarcinii.

Cum ştim că infecţia urinară s-a agravat

Apariţia febrei, a durerilor în regiunea lombară, a senzaţiilor de greaţă şi vomă şi prezenţa sângelui sau a puroiului în urină sunt semne că infecţia urinară a ajuns la nivelul rinichilor, fapt de o gravitate deosebită, deoarece creşte riscul de naştere prematură dar şi de greutate mică la naştere, chiar dacă aceasta se produce la termen.

Tratamentul trebuie recomandat de specialist

Trebuie ştiut că această afecţiune diagnosticată la timp şi urmată de un tratament corespunzător şi bine condus nu va afecta în nici un fel fătul în viaţa intrauterină. Din cauza faptului că agenţii cauzatori ai infecţiilor urinare sunt bacteriile, tratamentul va include antibiotice pe o durată de aproximativ 7-10 zile. Pentru iniţierea tratamentului, pacienta trebuie să se adreseze medicului; gravida nu trebuie să înceapă un tratament antibiotic fără a cere sfatul specialistului, deoarece varianta aleasă de ea poate fi incorectă şi poate afecta dezvoltarea normală a fătului. Medicul stabileşte tratamentul optim în raport cu vârsta sarcinii şi perioadele de dezvoltare ale copilului în viaţa uterină, astfel încât acesta să nu aibă cu nimic de suferit în urma tratamentului. În ceea ce priveşte tratamentul naturist, o gravidă poate încerca aşa ceva, dar pe riscul ei. Ca să nu mai spun că supune şi copilul la acest risc. Medicamentele naturiste nu pot înlocui antibioticele.

Ce antibiotice nu sunt indicate în timpul sarcinii

În ceea ce priveşte administrarea de medicamente în timpul sarcinii, acestea sunt împărţite în mai multe categorii, de la cele care sigur nu au nici un efect nociv asupra fătului la cele care sunt cu totul contraindicate. Medicul specialist este cel care poate stabili balanţa între gradul de risc pentru copil şi beneficiul pentru mamă în cazul folosirii unui anumit antibiotic. Antibioticele care nu trebuie administrate în timpul sarcinii sunt: aminoglicozidele (de tip gentamicină), tetraciclina, biseptolul, metronidazolul, cloramfenicolul. În funcţie de antibiograma se pot administra: ampicilina, amoxicilina, unele cefalosporine, oxacilina, eritromicina, claritromicina. Pacientele care au prezentat infecţii urinare recidivante în timpul sarcinii vor fi trimise obligatoriu pentru un examen de specialitate“.

Cum pot fi prevenite infecţiile urinare

- consumă cel puţin 8 pahare de lichide pe zi, de preferat băuturi necarbogazoase;

- urinează ori de câte ori simţi nevoia şi ai grijă să elimini toată cantitatea de urină;

- fii atentă la igiena intimă, ai grijă ca mişcările de curăţare a zonei să pornească dinspre faţa spre spate şi nu invers, utilizează şerveţele intime sau spală zona cu apă călduţă şi săpun moale;

- se recomandă igiena intimă înainte şi după actul sexual precum şi eliminarea urinii atât înainte, cât şi după contact;

- evită produsele destinate igienei intime ce pot produce iritaţie locală, deoarece aceasta poate favoriza dezvoltarea bacteriilor;

- evită dulciurile rafinate, cofeina şi alcoolul;

- poartă lenjerie intimă din bumbac şi schimb-o zilnic;

- nu purta pantaloni strâmţi care prin frecare produc iritaţie locală;

- evita să stai în cadă mai mult de 30 de minute.