Caută 
Șase povești de groază – „Viețașii” Iașului, o galerie de personaje care-ți face părul măciucă
6 MIN
Închisoarea pe viață este cea mai dură pedeapsă care poate fi aplicată în România. Până în 1989, Codul Penal prevedea pentru infracțiuni comise în vreme de pace și pedeapsa cu moartea. Aceasta a fost abrogată însă imediat după execuția soților Ceaușescu, fiind înlocuită cu închisoarea pe viață. Infracțiunile pentru care legea prevede aplicarea ei sunt însă foarte puține, iar cazurile în care se ajunge efectiv la o astfel de condamnare sunt rarisime. La Iași, pot fi numărate pe degete.
Codul Penal prevede, în partea sa specială, închisoarea pe viață pentru o serie de infracțiuni contra umanității sau comise în timp de război, precum genocidul, înalta trădare, atentatul care pune în pericol securitatea națională sau părăsirea câmpului de luptă. În cazul infracțiunilor „obișnuite”, omorul calificat în circumstanțe agravante, pentru care a și fost condamnat Ahmed Sami el-Bourkadi, ucigașul celor doi tineri din Moara de Vânt, este singura faptă pentru care se prevede această pedeapsă. Ea mai poate fi aplicată în cazul concursului de infracțiuni, atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin contopirea lor se ajunge la o condamnare de cel puțin 40 de ani, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile comise pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea pe 20 de ani sau mai mare. Pedeapsa nu poate fi aplicată minorilor și nici inculpaților care au împlinit 65 de ani până la pronunțarea hotărârii de condamnare. În cazul vârstnicilor, pedeapsa maximă este de 30 de ani de închisoare.
Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Existența unei limite concrete este menită să garanteze caracterul educativ al pedepsei
Ca în majoritatea sistemelor de drept din statele democratice, închisoarea pe viață nu se aplică în România pe un termen nedefinit. Durata nedeterminată are doar un caracter teoretic. Sistemul nostru penal prevede un maxim general de 30 de ani de detenție. Chiar condamnat „pe viață”, un deținut nu va petrece mai mult timp după gratii în cadrul unei singure condamnări. Existența unei limite concrete este menită să garanteze caracterul educativ al pedepsei. Dacă ar ști că nu mai are nicio șansă de a ieși vreodată din închisoare, nimic nu l-ar mai putea împiedica pe un deținut să continue comiterea de infracțiuni grave și după gratii.
Chiar și în cazul închisorii pe viață, legea prevede posibilitatea liberării condiționate, considerându-se că orice persoană se poate îndrepta. Aceasta poate fi solicitată însă doar după 20 de ani de detenție efectiv executați, dacă deținutul a avut o conduită bună și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Durata de 20 de ani reprezintă practic maximul special al pedepsei pentru omorul calificat. Dacă se ajunge la liberarea condiționată, aceasta se face în condițiile supravegherii de către Serviciul de Probațiune pe o perioadă de 10 ani. Pentru infracțiuni „obișnuite”, termenul de supraveghere este de maxim patru ani.
La Iași, pedeapsa maximă este una foarte rară. Cazul Totoi
Persoanele condamnate la închisoarea pe viață sunt încarcerate obligatoriu în regim de maximă siguranță. Acest regim presupune cazarea în celule individuale, măsuri stricte de pază, supraveghere și escortare. Ele prestează muncă și desfășoară activități educative, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență moral-religioasă în grupuri mici, în spații clar delimitate din penitenciar, sub supraveghere continuă. Doar după minim 6 ani și 6 luni de detenție în regim de maximă siguranță, deținutul poate cere ușurarea regimului de detenție, solicitare aprobată de o comisie specială. De asemenea, regimul de maximă siguranță nu se mai aplică deținuților care au împlinit vârsta de 65 de ani.
Situațiile în care magistrații ieșeni aplică pedeapsa închisorii pe viață sunt deosebit de rare. În medie, se ajunge la o astfel de condamnare cam o dată pe an. După intrarea în vigoare a noului Cod Penal, în 2014, primul condamnat la închisoarea pe viață la Iași a fost Ionel Maxim Totoi, pe atunci în vârstă de 27 de ani. Acesta a fost condamnat după ce l-a ucis în bătaie pe unul dintre copiii concubinei sale, în vârstă de doar 4 ani. Motivul agresiunii a fost aberant: copilul nu stătuse locului atunci când Totoi voise să-l tundă. Bătut cu sălbăticie și lovit cu picioarele în cap până ce craniul s-a crăpat, copilul a murit după cinci zile de agonie. Totoi nu și-a recunoscut fapta, afirmând că băiețelul fusese ucis de mama sa, dar a căzut testul poligraf.
Studentul care și-a ucis colegul în Copou și a dat foc camerei
La sfârșitul lui 2018, pedeapsa închisorii pe viață a fost pronunțată de judecătorii ieșeni și în cazul lui Aurelian Giosan, un tânăr din Roman. Student la Universitatea „A.I. Cuza”, acesta și-a atacat colegii de cameră într-o noapte, pe când aceștia dormeau, pentru a-i jefui. Lovit de zeci de ori cu cuțitul, unul dintre tineri a murit. Al doilea, rănit grav, s-a prefăcut mort. După atac, Giosan a stropit paturile celor doi cu spirt și le-a incendiat. Totuși, studentul rănit a reușit să supraviețuiască. Nici Giosan nu și-a recunoscut fapta, afirmând că crima ar fi fost comisă de un basarabean pe care cei doi stundeți l-ar fi „tras în piept” la un joc de cărți.
În 2020, Răzvan Butuc a fost condamnat la închisoarea pe viață, după ce s-a recunoscut vinovat de un dublu asasinat. El își atacase în propriul apartament doi vecini de bloc, mamă și fiu. Pe fiu l-a înjunghiat, iar pe mamă a sugrumat-o. A revenit la locul crimei a doua zi, pentru a lua telefoanele mobile ale victimelor, un încărcător și un pachet de țigări Ashima. Timp de încă 12 zile, Butuc a revenit zilnic în apartament, pentru a fura diverse lucruri. Cadavrele au fost descoperite de vecini, atunci când mirosul devenise insuportabil.
Doi concubini care și-au torturat fetița
Chiar dacă judecătorii nu au folosit expresia „închisoare pe viață”, în aceeași categorie intră și condamnarea pronunțată în cazul lui Ionuț Răusanu și Mădălina Pristăviță. În 2021, cei doi concubini au torturat-o pe fetița de nici doi ani a Mădălinei Pristăviță timp de cinci luni. Fetiţa a fost bătută în mod repetat, izbită cu capul de gresie şi muşcată de Ionuţ Răusanu ori introdusă în maşina de spălat aflată în funcţiune sau într-o ladă frigorică de către propria sa mamă. Fetiţa era maltratată în prezenţa celor doi copii ai lui Răusanu, ca „exemplu”. O bună parte dintre chinurile la care Pristăviţă şi Răusanu au supus-o pe fetiţă au fost înregistrate de aceştia pe telefon, anchetatorii găsind ulterior zeci de filmuleţe şi fotografii. În cele din urmă, Sophia a murit. Magistrații Tribunalului i-au condamnat pe ambii inculpați la câte 30 de ani de închisoare, maximul permis de lege. De fapt, în cazul lui Răusanu, multiplele condamnări pentru acuzațiile aduse de procurori au totalizat 68 de ani de închisoare, iar în cazul Mădălinei Pristăviță, 39 de ani. În apel, femeia a obținut o reducere substanțială a pedepsei, până la 15 ani și 4 luni de detenție. Pedeapsa lui Răusanu a rămas tot de 30 de ani de detenție.
Ultima condamnare la închisoarea pe viață a fost pronunțată de magistrații Tribunalului în cazul lui Ahmed Sami el-Bourkadi. Aceasta nu este însă definitivă, ea urmând probabil să fie contestată în apel.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
