Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Sateliţi

GALERIE
Neculai Seghedin
  • Neculai Seghedin
- +

Cuvântul satelit a intrat, de multă vreme, în limbajul şi în cultura de masă. Se vorbeşte de oraşe satelitpersonaje satelitpartide satelit etc., oricum, entităţi care au o libertate limitată, fiind legate puternic de o autoritate supremă. În prezent există câteva mii de sateliţi, nu toţi activi şi foarte puţini vizibili.

Este vorba despre sateliţii artificiali ai Pământului, care au fost prefiguraţi în 1945 de către un operator pe staţiile radar ale RAF – Royal Air Force (Forţele Aeriene Britanice), ulterior absolvent de matematică-fizică al King's College London în 1948, devenind apoi unul dintre cei mai mari autori de literatură science-fiction ai lumii, este vorba de Sir Arthur Charles Clarke (1917-2008), cel care va realiza, în 1968, împreună cu regizorul american Stanley Kubrick tulburătorul film Odiseea Spaţială 2001, în care HAL (Heuristically programmed ALgorithmic computer – computer algoritmic programateuristic), calculatorul de bord al unei nave spaţiale, îi ucide pe toţi membrii echipajului, în afară de unul, care reuşeşte să scape şi să dezactiveze maşinăria comandată de inteligenţa artificială. De fapt, Arthur C. Clarke, în lucrarea pe care a publicat-o în 1945 în revista Wireless World, avea în vedere sateliţii geostaţionari, utilizaţi ca relee de telecomunicaţii (motiv pentru care aceşti sateliţi sunt amplasaţi pe orbita Clarke), idee ce nu era tocmai nouă, aceasta fiind descrisă în lucrarea din 1923 a lui Hermann Oberth (1894-1989) Die Rakete zu den Planetenräumen (Racheta în spaţiul interplanetar) şi în cartea din 1928 a lui Herman Potočnik (1892-1929) (scrisă sub pseudonimul Hermann Noordung) Das Problem der Befahrung des Weltraums - der Raketen-Motor (Problema călătoriei spaţiale – Motorul rachetei). Tot la sateliţii geostaţionari se referea şi Konstantin Ţiolkovski (1857-1935) în articolele sale din 1926.

Un satelit este un corp care se roteşte în jurul Pământului pe o anumită orbită, circulară sau eliptică. Pentru a se înscrie pe o astfel de orbită, un satelit trebuie să aibă o anumită viteză, care să conducă la apariţia unei forţe centrifuge, care să compenseze atracţia gravitaţională. Dacă ne imaginăm un satelit care s-ar deplasa pe o traiectorie circulară la suprafaţa Pământului, acesta ar trebui să aibă o viteză de 7,9 km/s. Aceasta este prima viteză cosmică. A doua viteză cosmică este de 11,2 km/s, necesară unui corp pentru părăsi câmpul gravitaţional al Pământului, a treia viteză cosmică este de 42 km/s, pentru ieşirea din sistemul solar, iar a patra viteză cosmică este de 290 km/s, pentru părăsirea galaxiei.

Sateliţii sunt amplasaţi pe trei straturi. Sateliţi cu orbită joasă (LEO - Low Earth Orbit), având diverse utilizări, situaţi la înălţimi de 150-2000 Km, care efectuează o rotaţie în jurul Pământului în 90 min., apoi sunt sateliţii cu orbită medie (MEO -Medium Earth Orbit), amplasaţi pe orbite eliptice la înălţimi de 10.000-20.000 Km, care sunt folosiţi, de exemplu, pentru transmiterea semnalelor de tip GPS. Sateliţii geostaţionari se situează pe orbita Clarke, la 35.786 Km şi au o viteză unghiulară identică cu cea a Pământului, astfel încât au o poziţie „fixă” pe cer, având diverse destinaţii, precum supravegherea meteorologică şi militară. Aceşti sateliţi sunt cel mai greu de amplasat pe orbită, utilizându-se principiul de transfer al inginerului germanWalther Hohmann, fiind necesară, mai întâi, o poziţionare pe o orbită joasă, după care se pornesc nişte rachete care, în final, după mai multe manevre, duc la atingerea altitudinii şi vitezei specifice sateliţilor geostaţionari.

Cât de mari sunt sateliţii? Primul satelit, Sputnik-1, lansat de sovietici în 1957 avea un diametru de 0,58 m şi 83,6 kg, iar Staţia Spaţială Internaţională are 108,5 metri în lungime, 72,8 metri în lăţime, 20 de metri în înălţime şi cântăreşte 400 de tone. Telescopul Hubble este tot un satelit artificial, are o lungime de 13 m, un diametru de 4 m şi o greutate de 11 tone. Tot nişte telescoape sunt şi unii sateliţi militari, cu o mică diferenţă, aceea că nu sunt orientaţi spre spaţiul cosmic, ci spre Pământ, putând vedea detalii de ordinul centimetrilor.

Sateliţii lucrează în condiţii extrem de dure, cu variaţii mari de temperatură din cauza expunerii solare, fiind supuşi radiaţiilor cosmice, micrometeoriţilor etc. Astfel că, după un număr de ani, sateliţii sunt scoşi din uz, unii devenind deşeuri cosmice rătăcitoare în jurul Pământului, iar alţii, sub acţiunea microgravitaţiei, intrând în atmosfera terestră unde se dezintegrează la frecarea cu aerul. Sputnik-ul a intrat în atmosferă după două luni de la lansare şi 1400 de rotaţii. Sateliţii de mari dimensiuni nu sunt lăsaţi la voia întâmplării, fiind distruşi în mod controlat. Astfel, Staţia Spaţială Mir, după 15 ani de la lansare, a fost înscrisă pe o traiectorie descendentă spre Pământ, dezintegrându-se în mod controlat, în 2001, resturile căzând în Pacificul de Sud, în punctul Nemo, care este cel mai îndepărtat loc de pe ocean faţă de orice suprafaţă de uscat şi care este folosit ca un adevărat cimitir de resturi spaţiale. Punctul Nemo se află la aproximativ 2.680 kilometri distanţă de cele mai apropiate trei insule, departe de rutele vapoarelor. Acolo va ajunge şi Staţia Spaţială Internaţională, în anul 2031.

Cuvântul satelit a intrat, de multă vreme, în limbajul şi în cultura de masă. Se vorbeşte de oraşe satelit, personaje satelit, partide satelit etc., oricum, entităţi care au o libertate limitată, fiind legate puternic de o autoritate supremă. În prezent există câteva mii de sateliţi, nu toţi activi şi foarte puţini vizibili. Am auzit pe un pasionat de astronomie, pe postul naţional de radio, cum că este bine că nu putem vedea prea mulţi sateliţi, deoarece, dacă aceştia ar fi vizibili nu am mai distinge stelele şi am avea un cer acoperit cu sateliţi, ceea ce se pare că se va întâmpla în viitor, când vor fi zeci de mii de sateliţi în spaţiul cosmic. Este o perspectivă cam năucitoare, dar nimic nu trebuie să ne mai mire în zilele noastre. Este adevărat că puţini dintre noi ne mai orientăm după stele, preferând GPS-ul. Dar ce se vor face filosofii şi poeţii? Se vor emite teorii filosofice despre... cerul satelitar de deasupra noastră şi legile roboticii din noi..., sau se vor scrie poezii precum La satelitul, sau strofe precum... La satelitul ce-a fost amplasat pe orbită, nu-i o cale atât de lungă..., sau vom fi nevoiţi să ajustăm balada Mioriţa, în care baciul moldovean ar trebui să spună că... la nunta mea s-a dezintegrat un satelit în atmosferă...? Cine ştie? Fiecare cu satelitul său!

 

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri