Doar că realitatea trăită de aproape jumătate din populaţia ţării în satele româneşti este cu totul alta decât cea văzută din capitală. Funcţionari, înalţi funcţionari, guvernanţi ori parlamentari proiectează acte normative fără a fi pătruns vreodată în inima satului şi viaţa sătenilor. Mai mult de atât, îi pun pe primari în ingrata situaţie de a descâlci legi ori de a face slalom printre prevederile acestora pentru a putea face faţă atâtor nevoi ale celor pe care-i păstoresc. Iar aceasta nu este doar o concluzie personală trasă în urma peregrinărilor prin comunele județului, ci este şi concluzia trasă în urma aprinselor discuţii ale primarilor cu autorităţile statului cu prilejul celei de a XX-a Adunări Generale a Asociaţiei Comunelor din România.

Câteva puncte de vedere ale mai multor primari conturează cu atât mai bine cele desprinse ca o concluzie generală. De pildă, legislaţia potrivit căreia s-a produs comasarea şcolilor în mediul rural n-a făcut decât să contribuie la desţelenirea sătenilor din ţinuturile de baştină, cu grave consecinţe pe termen lung. Și aici vorbim de consecințe economice, sociale şi culturale. Mai mult de atât, aici intervin şi costuri greu de suportat de administraţiile locale. Apoi, lipsa infrastructurii, a oportunităţilor de afaceri şi a subfinanţării spaţiului rural a condus la migrarea populaţiei cu consecinţe asupra depopulării satelor şi a îmbătrânirii acestora, fenomene la care se fac tot mai multe referiri, dar pentru care măsurile întârzie să apară.

Fără îndoială, investiţiile menite a moderniza satul românesc şi a-i oferi oportunităţile culturale, spirituale şi economice de care are nevoie: şcoală, bibliotecă, cămin cultural, biserică, precum şi șansa de a dezvolta mici şi mari afaceri alături de o administraţie publică competentă, vor fi de natură a motiva populaţia tânără să revină ori să rămână în satul în care s-a născut, a crescut şi s-a format alături de părinţii, bunici şi străbunici, întru veşnicia neamului. Căci veşnicia nu s-a născut altundeva, după cum spunea şi Lucian Blaga la vremea sa!

Cam acestea sunt o parte dintre motivele pentru care satele româneşti, prin reprezentanţii lor, vin an de an de vreo douăzeci încoace la Bucureşti cu speranță. Poate obţin nu doar promisiuni, ci şi împlinirea dorinţei lor de a se face mai mult pentru a aduce şi satele noastre la nivelul celor spre care tot facem mâna streaşină la ochi privindu-le, adică satele europene.

Ing.dr.ec Traian Dobre