Savanţi de sticlă
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 13.06.2021

Savanţi de sticlă

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

În fauna tembelizuală endemică, părerologii constituie, de ani buni, cercul de elită al savanţilor de sticlă. Îi recunoaştem, în primul rând, după cunoştinţe, talent şi stil. Capabili să vorbească oricui, oricând şi despre orice, aceşti specialişti de renume mondial în datul cu părerea au învăţat să extirpe din vocabularul activ orice urmă de "nu ştiu", "nu cunosc", "nu mă pricep". 

Dimpotrivă, stilul pe care îl întreţin în beneficiul naivului telespectator este caracterizat de aplomb, fermitate şi siguranţă. Ca şi cel mai curat adevăr, enormităţile cutremurătoare pot fi articulate calm, duios, cu zâmbetul pe buze. În fond, important nu e ceea ce se spune, ci ţinuta încrezătoare, nobilă şi distinsă a magistrului atotştiutor.

Aparent, toţi opinologii sunt o apă şi-un pământ, dar, în realitate, aceşti maeştri ai bavardajului s-au specializat în diverse arii de competenţă, ba chiar de excelenţă. Mulţi, dacă nu cumva toţi, sunt, la bază, guvernologi. Într-o democraţie în care tot seralistul harnic şi cu ceva relaţii la partid se poate lesne obişnui cu deputăţia sau barem cu un vremelnic fotoliu ministerial, e de-a dreptul dificil să aflăm pe cineva care să nu se priceapă olecuţă la politică şi la treburi de stat. La o adică, cât de greu poate fi?

Aşa şi cu guvernologii. Toţi au origini umile, dar sănătoase. Mai apoi, se rotunjesc şi skilurile de nişă, astfel că unii ajung pamfletologi, jurnalistologi sau rezistologi, însă doar cei mai fercheşi dintre aceşti pământeni aprofundează misterele unor îndeletniciri precum cea de strategolog, dezbatolog sau analistolog. Ei sunt, cum s-ar zice, crème de la crème, mirarea universului, tăriile lumii, pentru că doar la ei se uită, seară de seară, nişte milioane de teleprivitori.

Dar videocraţia nu se rezumă doar la ştiri, ştiri, ştiri. Tre’ să ne mai râdem şi noi, no? Prin urmare, dacă schimbăm canalul, observăm că pe piaţa muncii de televiziune există şi posturi călduţe de vipologi ori de mondenologi, însă nici în aceste poziţii de mare expunere mediatică nu se ajunge fără o ţâră de meritocraţie. Vorba ceea: cine nu papă şoşeţica, nu pupă mohair. Păi, e normal să primeşti ditamai salariul şi toate privilegiile îngăduite dă arta comentologiei fără să fi lucrat, măcar cu juma’ dă normă, în showbiz, ca bârfolog? Nu e! Toţi masterchefii ascund în dulapul conştiinţei scheletul statului la cratiţă, n’est ce pas?

De câteva săptămâni, însă, această harnică armie de flecari are motive crescânde de reală îngrijorare. Poposirea coronacrizei în studiourile de televiziune din întreaga lume i-a chemat la pupitre pe epidemiologi, pneumologi, vir(us)ologi, adică pe reprezentanţii acelei caste rău famate care până nu demult purta porecla de comunitate a oamenilor de ştiinţă. Aceşti învăţaţi încruntaţi, plictisitori, nesculptaţi la sală, îmbrăcaţi adesea nu tocmai după ultima modă, riscă să inunde, mai abitir decât microorganismele despre care discută într-una, orice colţişor al micilor ecrane. Felul lor de a vorbi a băgat groaza în telespectatori şi le provoacă insomnii crâncene tuturor telectualilor obişnuiţi cu somniferele debitate de cutare sau cutare părerolog. Şi cum să nu te sperii, când tot ceea ce auzi de la aceşti aşa-zişi specialişti, care, culmea!, pretind că au în spate ani aspri de ştiinţă de carte şi de experienţă clinică, e colorat doar cu "dacă", "se pare", "nu suntem siguri", "nu se prea poate"?! Aşa vorbeşte un imunopatolog? Ca un copil care l-a luat pe NU ŞTIU în braţe? Şi-apoi, la ce festival de dicţie or fi deprins oamenii aceştia obiceiul de a strepezi printre dinţi tot felul de cuvinte neînţelese? Anamneză? Dispnee? Dacă asta înseamnă ştiinţă, mai bine ne lăsăm păgubaşi! În plus, ei nu turuie, ci îşi aleg frazele şi fac pauze, ca şi cum s-ar gândi la ceea ce ar urma să zică. Doamne fereşte!

Să nu lungim vorba. Vă propun să redactăm o petiţie împotriva acestor personaje care strică firma şi obrazul iubiţilor noştri savanţi de sticlă. Am studiat cu atenţie şi cu vădită îngrijorare problema şi am constatat că această formă democratică de protest e îngăduită chiar şi situaţii de criză, astfel că nu riscăm să fim penalizaţi. E destul că stăm în casă, cu ochii pe frigider şi cu spirtul la îndemână. Vrem puţină libertate, măcar la televizor! Otorinolaringologii şi conchiliologii, cu seminţia lor cu tot, nu au decât să, hashtag, stea, şi ei, pe la casele lor. Cine îi tot cheamă, dom’le, pe la televizor? Ei n-are familie? Orice om îi este teamă de coronavirus, dar totul are o limită. Ne vrem eroii înapoi. Sănătate!

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Lăsaţi selecţionerii în pace

Nicolae GRECU

Lăsaţi selecţionerii în pace

Din 2008 încoace, la naţională a fost o permanentă foşgăială browniană, o revoluţie permanentă troţkistă, din care n-a ieşit nimic bun.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (I)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (I)

Autorul reia seria de foiletoane dedicate amintirilor din copilărie. De data aceasta, mecanismul nostalgic este focalizat spre iniţierea în arta umilă a pescuitului cu undiţa.

Maica Siluana, aşa cum... ne-a cunoscut

pr. Constantin STURZU

Maica Siluana, aşa cum... ne-a cunoscut

O ştiam cu mult înainte de a o întâlni. În 1997, tânărul ieromonah Nichifor Horia, actualmente PS Nichifor Botoşăneanul, îmi încredinţa, spre lectură şi zidire, un manuscris. Era povestea unei convertiri, cu însemnări de jurnal, cu multe reflecţii şi zbateri existenţiale. În fapt, o adevărată spovedanie. Semna cu pseudonim nu pentru că nu avea puterea asumării unei mărturisiri publice, ci pentru că nu dorea să atragă atenţia asupra ei. În pofida discreţiei, avea să devină din ce în ce mai cunoscută.

Online în pandemie

Ciprian IFTIMOAEI

Online în pandemie

Statistici privind accesul populaţiei la tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

pulspulspuls

Poveste de sară pentru micuţi, cu zâne blonde şi miliardari de la cumătrie

Poveste de sară pentru micuţi, cu zâne blonde şi miliardari de la cumătrie

Ehehee, dragilor, oare cum să facem noi şi să dregem pe azi, uichend fiind, să nu vă plictisim sau încrunţim frunţile tot cu nărozii din politichii, ci doar cu mondenităţi locale şi vesele, dar nici să ne depărtăm prea tare de subjectul zilei, ăla pentru care mulţi nădragi tremură de vreo două zile pe la palatul cel roznovan, dar şi mai jos, spre sediul din Podu Roş (hop: iaca şi rima!)? 

Caricatura zilei

Răposat reclamant

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.