Da, aşa este, aţi ghicit: acest beneficiar este cică junele specialist în toate şi (mai ales) în nimic Răzvănel care bea Ciuc, tinerelul acela cu păru-ntre ochi adus de Tom Niţă la partid şi pasat apoi următorilor ca moştenire de la tata. Lumea cică era scandalizată pe motiv că Răzvănel le-ar fi tras clapa la toţi, din moment ce, spun ei, a avut o prestaţie jalnică în campania pentru premărie a lui Bot Ia, reflectată şi de procente, iar pentru asta, în timp ce alţii au dat, el a înhăţat printr-o firmă a unui amic, de la partid (atenţie mare, ţineţi-vă bine de colţul mesei!), nu mai puţin de nouă sutare de meleoane de leuţi vechi. Başca, mai zic răuvoitorii din partid, şi-a tras la scară şi postul de conţilier ales, pe listele leberale, dintr-o poziţie de top, de parcă era în situaţia de a trage partidul în sus el şi numele lui cu greutate şi prestij în târg, nu invers. De-acuma, domnilor leberali, ce s-a dat e bun dat, numele lui Doamne-Doamne fie lăudat! Haideţi vedeţi cum faceţi pe la toamnă: să mai şi dea, nu numai să ia!

Cele mai haioase faze de la eliberarea celui mai râvnit berou din târg

Auzim de la unii martori oculari ai marelui, dar discretului eveniment politic căci strângerea catrafuselor din beroul de edil şăf al fostului premare Jiji, berou care a stat încuiat şi sigilat până zilele trecute, s-ar fi produs cu multe înghionteli, lovituri de coate şi chicoteli ale celor prezenţi. La eliberarea încăperii cu pricina, care a avut loc abia după ce Chir Nica a primit patalamaua de premare ales, cică a asistat Jiji în persoană, fostul premare venind acolo cu o echipa de la “Spaţii Verzi”.

Spun aşadară martorii că, din ce s-a scos de acolo, cel mai haios a fost momentul în care Jiji a decis să ia acasă canapeaua. Acuma, dacă stăm drept şi gândim strâmb, ne dăm seama că e cam greu de stabilit ce o fi precumpănit la Jiji aicea: valoarea de piaţă a canapelei, făcută cică odată cadou de un mare biznisman local cu fabrică de profil luată de la stat, sau valoarea sentimentală a canapelei de nebunii, prin care zice-se că a trecut de-a lungul timpului, cu scârţâieli sau fără, multă lume cunoscută, şi că mare jale ar mai fi dacă acea canapea ar avea gură să vorbească? În fine, să trecem la următorul moment hazos al evacuării! Acesta a fost, zic martorii, momentul în care au început să fie golite dulapurile şi dedesubturile, locuri de unde zice-se că s-ar fi adunat saci de sticle, cele mai multe de Frâncuşă, slăbiciunea lui Jiji, dar şi de uischiuri care mai de care mai fine sau mai delicate, iar aicea fiind cică sticle nu numai goale, dar şi pline, pe jumătate ori sigilate. Iată aşadar, stimaţi telespectatori, căci dacă unii ne tot întrebau îngrijoraţi oare din ce o să trăiască Jiji de acuma ‘nainte, azi le putem spune că, măcar dintr-o privinţă, fostul premare a scăpat de-o cheltuială. Fie şi pentru o vreme…