Dr. Carmen Manciuc, Spitalul de Boli Infecţioase Iaşi: „Scarlatina este boală eruptivă a copilăriei, boală transmisibilă cauzată de o bacterie - Streptococul beta-hemolitic de grup A. În condiţiile apariţiei oricărei erupţii la un copil, primul gest este să se meargă la medicul de familie care poate îndruma părinţii spre un anumit spital sau poate decide dacă e vorba de o afecţiune ce nu necesită consult de specialitate ori internare. Asta dacă ereupţia nu e extrem de dramatică, cu febră foarte înaltă sau dacă nu apar echimoze (nota redacţiei - vânătăi) sau sângerări - semne care pot fi marca unei boli mult mai grave - meningococcemia. În astfel situaţii este indicat ca părinţii să vină imediat cu copilul la Spitalul de Boli Infecţioase care are gardă 24 din 24, 7 zile din 7.

Scarlatina nu are o erupţie atât de evidentă. Şi pentru că această erupţie nu apare la nivelul feţei, este mai târziu observată de părinţi. Poate apărea „masca de clown“ - copilul are obrajii îmbujoraţi, dar nu erupţie. Subliniez: scarlatina nu este însoţită niciodată niciodată de erupţie la nivelul feţei. Boala debutează brusc, cu febră mare, după o perioada de incubaţie de aproximativ 5 zile. De obicei, în perioada de incubaţie, nu este prezent nici un simptom. După care apar cefaleele frontale (dureri de cap în zona frunţii), dureri de gât, inflamarea amigdalelor, febră mare (care depăşeşte 38,5 grade Celsius, uneori se ajunge chiar la 40), stări de vomă şi dureri abdominale.

În scarlatină înainte de erupţia în anumite zone ale corpului, de multe ori apare acea „mască de clown“ - copilul e îmbujorat ca un clown. Este un semn tipic scarlatinei care ghidează medicul în timpul evaluării clinice. Erupţia apare în mod obişnuit la 24-36 de ore de la începutul bolii, mai întâi în zonele cu piele mai subţire (plicile cotului, regiunea înghinală, părţile laterale ale gâtului şi trunchiului, axile). Erupţia se generalizează în 2 sau 3 zile, rămâne la fel timp de 1-2 zile, apoi descreşte în 2 zile. Durează în total 5-7 zile, dispare la presiune, iar la pipăit este ruguoasă, aspră, ca „pielea de găină“.

Care este tratamentul corect

Scarlatina este o boală bacteriană care se tratează cu antibiotice. Dar nu acasă, după ureche, ci la spital. Scarlatina este o boală cu spitalizare obligatorie şi declarare nominală din cauza complicaţiilor redutabile care pot apărea dacă nu e tratată corect - cum ar fi reumatismul articular acut. Copilul trebuie urmărit de medicul specialist, iar tratamentul se face cu Penicillină „G“ injectabilă, timp de 6 zile, iar în a 7-a zi se face o primă doză de Moldamin. După aceasta copilul poate fi externat şi continuă cu încă trei doze de Moldamin: la interval de 7 zile, se repetă câte o doză de Moldamin, trei săptămâni la rând.

Există unii medici care agreează ideea unui tratament secvenţial - se începe cu penicilină sub formă injectabilă, se administrează câteva doze, apoi se trece pe tratament cu tablete de Pencicilină V ce pot fi administrate sub formă orală. Nu aprob un astfel de tratament; în caz de scarlatină consider tratamentul injectabil mai eficient.

Mai vreau să mai precizez că există situaţii în care exudatul faringian pentru depistarea Streptococului beta-hemolitic de grup A - bacteria care cauzează scarlatina, poate ieşi uneori negativ. Asta deşi copilul prezintă semnele clasice ale bolii. Există frecvent şi astfel de situaţii. De aceea, la fel de important pentru diagnostic este examenul clinic cu depistarea semnelor clasice ale scarlatinei. La acesta se adaugă şi analizele modificate în sensul unei infecţii bacteriene - VSH crescut, hemoleucograma care arată leucocitoză cu polinucleuză.

Profilaxie pentru purtătorii sănătoşi

Fiind o boală contagioasă cu transmitere mai ales în colectivităţile de copii, în general se recomandă efectuarea de exudat faringian la celilalţi copii cu care micuţul suspectat sau diagnosticat cu scarlatină a intrat în contact. Şi adulţii pot face această analiză, dar, de obicei, părinţii sunt mai puţin expuşi, făcând mai rar forme de boală cum ar fi angina streptococică.

Pentru adulţi, recomandăm exudaul faringian celor care au simptome cum ar fi dureri în gât, febră, frisoane, stare de rău - simptome ale anginei streptococice. La adulţii cu simptomatologie şi exudat pozitiv, tratamentul anginei streptococice are la bază tot administrarea de penicillină injectabilă.

În ceea ce priveşte copiii: dacă în urma exudatelor se descoperă alţi copii care au Streptococul beta-hemolitic de grup A, dar fără ca aceştia să aibă simptome de scarlatină, se poate face profilaxie. Pentru purtătorii sănătoşi, profilaxia presupune fie administrarea unei doze de Moldamin, fie administrarea de tratament sub formă de tablete - Penicillină V sau Eritromicină dacă persoana în cauză este alergică la penicillină.

Închei prin a adăuga că un copil care a făcut scarlatină, e puţin probabil să facă boala şi a doua oară, astfel de cazuri fiind foarte rare“.