Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Şcoala în pătrăţele

GALERIE
Ioan Alexandru Tofan
  • Ioan Alexandru Tofan
- +

Nu ştim să facem ore online sau să folosim calculatorul în şcoală, altfel decât ca pe un telefon mai mare. Putem învăţa, ce-i drept, dar asta cere timp. Dar putem, între timp, să încercăm să preţuim mai mult şcoala, iar apoi, cred, învăţământul online nu ar mai fi o problemă.

Colega mea de la Universitatea Bucureşti, Dana Jalobeanu, organizează de mai mulţi ani o foarte interesantă Cafenea filosofică ce poate fi urmărită pe Facebook şi pe Youtube. Mai demult avea loc într-o cafenea faină din Cotroceni dar, de când cu pandemia, s-a mutat în spaţiul virtual. Ultima întâlnire a avut ca temă „Cui i-e frică de şcoala online?” şi a pus faţă în faţă cadre didactice universitare, cercetători, profesori de liceu, studenţi. Discuţia a fost savuroasă, sinceră şi inteligentă, astfel încât nu mi-am propus să trag vreo concluzie. Ar fi fost prea puţin. În schimb, am reţinut mai multe distincţii şi întrebări, pe care aş vrea să le comentez aici.

În primul rând, învăţământul online, aşa cum e el de vreun an şi jumătate, a avut cel puţin un rol: a arătat clar limitele învăţământului nostru, pe care odinioară le acopeream, în sala de curs, cu glumiţe elaborate sau cu severitate inutilă. Trebuie să explicăm, din spatele ecranului, unor interlocutori pe care nu îi vedem (majoritatea studenţilor au camera web închisă şi nu pot fi convinşi să o deschidă), ce înseamnă „unitate originar-sintetică a apercepţiei” la Kant. Apoi, să ne asigurăm că studenţii au înţeles. Nu ştim să facem asta, folosindu-ne doar de resursele pe care ni le oferă vorbirea: fără tablă, fără a şti când privirile celor din faţă se încruntă în timpul unei fraze interminabile de-a noastră. Şi asta nu doar din cauza calculatorului, bată-l vina, ci şi din cauza noastră, neobişnuiţi să limpezim lucrurile suficient, să surprindem arhitectonica unui gând, să nuanţăm atât cât este suficient pentru a pune în ordine un discurs. Degeaba cumpărăm calculatoare performante, camere web cu infiniţi megapixeli, reflectoare ca la Holywood. Tot cu pixul în mână vom reuşi să facem lucrurile clare. Iar filmuleţele intercalate în oră, power-point-urile sau quiz-urile nu sunt altceva decât pauze de ţigară pentru profesori şi, intuiesc, şi pentru studenţi.

În al doilea rând, mediul online este un avantaj enorm în măsura în care motivaţia este anterioară întâlnirii propiu-zise pe ecran. Cei care abia aşteaptă să înveţe coptă sau greacă veche (mulţumesc, Ştefan Colceriu!) nu vor sesiza vreo diferenţă între „clasic” şi „online”, ba chiar se vor bucura că nu au de cărat cu ei la şcoală dicţionarele grele. Când însă motivaţia lipseşte, iar studenţii doar aşteaptă să fie seduşi să participe la cursuri, ora este, de la început, un eşec. Este greu pentru un profesor să intre în competiţie cu Google, care permite deschiderea simultană a mai multor ferestre. Atenţia celor care participă la un curs online are nevoie de un suport suplimentar, pe care încă nu l-am găsit, iar participarea activă la seminar este una formală: în absenţa unui spaţiu comun al dezbaterii, întrebările şi răspunsurile sunt suspendate, rezolvă nelămuriri punctuale, dar nu pot să schimbe o perspectivă.

În fine, problema şcolii online stă şi în radicalitatea cu care este formulată opţiunea: în bănci sau la calculator. Inevitabilă în acest moment (asta o ştim cu toţii), şcoala virtuală nu ar trebui să se transforme într-o paradigmă unică a sistemului de învăţământ. Are virtuţile ei: democratizează un atribut al sfinţilor, cel al bilocaţiei (sau al multilocaţiei, când eşti şi acasă, şi la ore, şi la un turneu de table online); permite un acces mai rapid la resurse bibliografice (site-urile de torrente pentru cărţi devin, cumva, mai puţin condamnabile, de vreme ce stăm toată ziua cu ochii în calculator); înlesneşte întâlnirea dintre oameni din toată lumea, care nu ar fi putut altfel să se întâlnească niciodată (şi cunoaşterea lor mai profundă, din moment ce poţi să te uiţi cu atenţie ce culoare au perdelele din casa lor sau ce cărţi au în bibliotecă). Are şi neajunsuri: cel mai mare este că nu mai faci diferenţă între casă şi serviciu, între masa din bucătărie şi masa din birou, între balcon şi stradă. Nici casa nu-i casă, nici sala de curs nu-i sală de curs. A face prezenţa la seminare este, în plus, inutil: nu ştii dacă în spatele pătrăţelului negru stă studentul, mama lui sau căţelul.

Nu ştim să facem ore online sau să folosim calculatorul în şcoală, altfel decât ca pe un telefon mai mare. Putem învăţa, ce-i drept, dar asta cere timp. Dar putem, între timp, să încercăm să preţuim mai mult şcoala, iar apoi, cred, învăţământul online nu ar mai fi o problemă. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri