marti, 19.03.2024
Nu ştim să facem ore online sau să folosim calculatorul în şcoală, altfel decât ca pe un telefon mai mare. Putem învăţa, ce-i drept, dar asta cere timp. Dar putem, între timp, să încercăm să preţuim mai mult şcoala, iar apoi, cred, învăţământul online nu ar mai fi o problemă.
Colega mea de la Universitatea Bucureşti, Dana Jalobeanu, organizează de mai mulţi ani o foarte interesantă Cafenea filosofică ce poate fi urmărită pe Facebook şi pe Youtube. Mai demult avea loc într-o cafenea faină din Cotroceni dar, de când cu pandemia, s-a mutat în spaţiul virtual. Ultima întâlnire a avut ca temă „Cui i-e frică de şcoala online?” şi a pus faţă în faţă cadre didactice universitare, cercetători, profesori de liceu, studenţi. Discuţia a fost savuroasă, sinceră şi inteligentă, astfel încât nu mi-am propus să trag vreo concluzie. Ar fi fost prea puţin. În schimb, am reţinut mai multe distincţii şi întrebări, pe care aş vrea să le comentez aici.
În primul rând, învăţământul online, aşa cum e el de vreun an şi jumătate, a avut cel puţin un rol: a arătat clar limitele învăţământului nostru, pe care odinioară le acopeream, în sala de curs, cu glumiţe elaborate sau cu severitate inutilă. Trebuie să explicăm, din spatele ecranului, unor interlocutori pe care nu îi vedem (majoritatea studenţilor au camera web închisă şi nu pot fi convinşi să o deschidă), ce înseamnă „unitate originar-sintetică a apercepţiei” la Kant. Apoi, să ne asigurăm că studenţii au înţeles. Nu ştim să facem asta, folosindu-ne doar de resursele pe care ni le oferă vorbirea: fără tablă, fără a şti când privirile celor din faţă se încruntă în timpul unei fraze interminabile de-a noastră. Şi asta nu doar din cauza calculatorului, bată-l vina, ci şi din cauza noastră, neobişnuiţi să limpezim lucrurile suficient, să surprindem arhitectonica unui gând, să nuanţăm atât cât este suficient pentru a pune în ordine un discurs. Degeaba cumpărăm calculatoare performante, camere web cu infiniţi megapixeli, reflectoare ca la Holywood. Tot cu pixul în mână vom reuşi să facem lucrurile clare. Iar filmuleţele intercalate în oră, power-point-urile sau quiz-urile nu sunt altceva decât pauze de ţigară pentru profesori şi, intuiesc, şi pentru studenţi.
În al doilea rând, mediul online este un avantaj enorm în măsura în care motivaţia este anterioară întâlnirii propiu-zise pe ecran. Cei care abia aşteaptă să înveţe coptă sau greacă veche (mulţumesc, Ştefan Colceriu!) nu vor sesiza vreo diferenţă între „clasic” şi „online”, ba chiar se vor bucura că nu au de cărat cu ei la şcoală dicţionarele grele. Când însă motivaţia lipseşte, iar studenţii doar aşteaptă să fie seduşi să participe la cursuri, ora este, de la început, un eşec. Este greu pentru un profesor să intre în competiţie cu Google, care permite deschiderea simultană a mai multor ferestre. Atenţia celor care participă la un curs online are nevoie de un suport suplimentar, pe care încă nu l-am găsit, iar participarea activă la seminar este una formală: în absenţa unui spaţiu comun al dezbaterii, întrebările şi răspunsurile sunt suspendate, rezolvă nelămuriri punctuale, dar nu pot să schimbe o perspectivă.
În fine, problema şcolii online stă şi în radicalitatea cu care este formulată opţiunea: în bănci sau la calculator. Inevitabilă în acest moment (asta o ştim cu toţii), şcoala virtuală nu ar trebui să se transforme într-o paradigmă unică a sistemului de învăţământ. Are virtuţile ei: democratizează un atribut al sfinţilor, cel al bilocaţiei (sau al multilocaţiei, când eşti şi acasă, şi la ore, şi la un turneu de table online); permite un acces mai rapid la resurse bibliografice (site-urile de torrente pentru cărţi devin, cumva, mai puţin condamnabile, de vreme ce stăm toată ziua cu ochii în calculator); înlesneşte întâlnirea dintre oameni din toată lumea, care nu ar fi putut altfel să se întâlnească niciodată (şi cunoaşterea lor mai profundă, din moment ce poţi să te uiţi cu atenţie ce culoare au perdelele din casa lor sau ce cărţi au în bibliotecă). Are şi neajunsuri: cel mai mare este că nu mai faci diferenţă între casă şi serviciu, între masa din bucătărie şi masa din birou, între balcon şi stradă. Nici casa nu-i casă, nici sala de curs nu-i sală de curs. A face prezenţa la seminare este, în plus, inutil: nu ştii dacă în spatele pătrăţelului negru stă studentul, mama lui sau căţelul.
Nu ştim să facem ore online sau să folosim calculatorul în şcoală, altfel decât ca pe un telefon mai mare. Putem învăţa, ce-i drept, dar asta cere timp. Dar putem, între timp, să încercăm să preţuim mai mult şcoala, iar apoi, cred, învăţământul online nu ar mai fi o problemă.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |