Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Şcoala la Gârcini, o luptă pe care Anca şi Florentina o câştigă bătălie cu bătălie

GALERIE
scoala1
  • scoala1
- +

Învăţământul în una dintre cele mai mari comunităţi compacte cu origini rome din Europa, cea din Gârcini, judeţul Braşov, se face de câteva luni în acelaşi ritm ca în majoritatea locurilor din ţară: pe cât posibil online, cu dor de atmosfera din clasă, cu dorinţa de a reveni la normalitate şi cu foarte mare greutate pentru copiii care nu au telefon sau Internet. Însă în Gârcini, cei care au ales să profeseze într-un loc despre care alte cadre didactice ar spune că este periculos şi pe care majoritatea preferă să îl evite, au în plus o răbdare şi o dragoste de copii care le dă putere şi energie în fiecare zi.

Educatoarea Anca Mezei şi învăţătoarea Florentina Tituleac au în comun dorinţa de a ajuta copiii din comunitate să creadă în ei, dar şi să îi ajute să înţeleagă că doar prin educaţie vor reuşi să ajungă acolo unde visează.

„Veneam acasă cu lacrimi în ochi”

„Mi-a fost ruşine când am mers la liceu să spun că sunt de etnie romă, dar copiii au observat şi mă făceau ţigancă. Strigau după mine «ţiganca, uite ţiganca!». Am suferit extrem de tare, am avut momente în care am vrut să renunţ la şcoală, însă eu mi-am dorit extrem de mult să învăţ. Am suferit foarte tare din cauza copiilor, veneam acasă cu lacrimi în ochi şi mă gândeam dacă să mă mai duc a doua zi la şcoală pentru că nu mai puteam să îndur atâta înjosire din partea colegilor”, îşi aminteşte Anca Mezei şi astăzi, după ani întregi, cum s-a luptat cu discriminarea în liceu. Acum are 36 de ani şi este educatoare în Gârcini unde, spune ea, îşi doreşte să rămână cât mai mult timp.

A ajuns aici în 2009, după care a lucrat o perioadă pentru un ONG din Săcele, iar din 2012 până în prezent este educatoare şi spune hotărâtă că are de gând să continue. Nu şi-ar dori să nicio clipă să ajungă într-o altă comunitate, pentru că nu şi-a găsit doar prieteni în Gârcini, ci chiar „o familie”.

„Chiar la examenul de titularizare auzeam pe holuri vorbind între ei, educatori sau învăţători care spuneau «vai, au mai rămas locuri doar la Gârcini, e periculos, nu vrem să ajungem acolo». Pe mine mă amuză, eu consider că dacă eşti un om cu calităţi adevărate nu ai cum să spui că nu îţi place să lucrezi într-o astfel de şcoală. Aici este o comunitate destul de săracă, iar copiii au nevoie de persoane dedicate care să îi ajute să creadă în ei, să îi ajute să meargă efectiv mai departe. Mi-am dorit în mod special să ajung aici pentru că am simţit că aceşti copii au nevoie de o persoană deschisă, care să îi iubească cu adevărat”, spune Anca, cu o energie în glas care pare molipsitoare.

Pe lângă copiii de grădiniţă de care se ocupă, Anca face şi ore de limba romani şi a înfiinţat şi un ansamblu de dansuri tradiţionale ţigăneşti, pentru a promova atât tradiţiile romilor, cât şi şcoala de unde provin, iar în acelaşi timp copiii să poată să intre în contact cu alţi oameni, să iasă din mediul lor. „Iniţial era o comunitate care nu accepta ca niciun profesor să vină să predea limba romani, dar pentru că ei m-au iubit foarte tare pe mine, au acceptat să fac asta. O parte dintre ei nici acum nu îşi asumă identitatea asta, spun că le este frică pentru că discriminarea este foarte mare. Însă eu vreau să fac asta, să îi învăţ şi despre istoria romilor, fac asta cu drag pentru că vreau ca ei să ştie ce s-a întâmplat, cum au ajuns anumite comunităţi să fie aşezate la marginea satelor”, spune tânăra educatoare. Astfel, vrea să îi determine pe copiii de etnie romă să creadă în ei şi să nu le fie ruşine de comunitatea din care fac parte, să îşi cunoască istoria, rădăcinile pe care le au.

„Lasă-i să râdă, asta e dacă ne-a dat Dumnezeu ţigani”

Când a pus cap la cap toate lucrurile necesare pentru înfiinţarea ansamblului de dansuri, Anca a găsit foarte mulţi copii care au fost dornici să înveţe să danseze. A fost nevoie să facă o selecţie pentru că erau prea mulţi şi era dificil să lucreze, iar din două grupuri formate, unul de copii mai mici şi unul pentru cei mai mari, în ultima perioadă a rămas doar cu ultimii. Din cauza pandemiei, din grupul de 14, acum a rămas cu nouă copii care şi-au dorit să continue, iar pe 13 decembrie au programat chiar şi un spectacol la care şi-au adaptat coregrafia, cu măşti şi cu distanţă între dansatori.

Anca nu va uita niciodată că a reuşit să treacă peste toate umilinţele îndurate din partea colegilor de la şcoală tot cu ajutorul familiei care a încurajat-o să treacă peste toate suferinţele şi să înveţe pentru că doar în acest mod va reuşi ca visul ei să devină realitate. „«Lasă, draga lui tata, că ai să înveţi, lasă-i să zică, lasă-i să râdă, asta e dacă ne-a dat Dumnezeu ţigani, ai să vezi tu peste câţiva ani cum ai să ajungi ceva în viaţ㻓, îi repeta tatăl de fiecare dată când ea simţea că nu mai rezistă. Educatoarea spune că a avut noroc de o familie extraordinară, de părinţi foarte buni, oameni simpli care nu au lăsat-o să renunţe, ci au încurajat-o să creadă în ea. Şi-a dorit de mică să fie: educatoare, cântăreaţă şi sportivă şi spune râzând că într-un fel sau altul, simte că a făcut din toate câte puţin.

De aceea, Anca vrea să le ofere şi copiilor aceeaşi şansă, să le fie ea primul lor mentor, care să scoată la suprafaţă tot ce au mai frumos. „Încerc să le transmit copiilor că au toate şansele din lume, să nu se afunde, să încerce să iasă la lumină. Asta este dureros, cu cât nu îţi asumi identitatea, cu atât ai mai multe probleme când ieşi în societate”.

Condiţiile învăţământului online sunt vitrege, semnalul lipseşte sau este foarte slab

În fiecare zi, la ora 12.00 fix, Florentina Tituleac este în faţa calculatorului aşteptând cu aceeaşi emoţie ca în primele zile ale pandemiei să vadă câţi copii vor reuşi astăzi să se conecteze. Intră unul câte unul, unii cu părinţii în dreapta sau în spatele lor, alţii cu părinţii ascunşi de camera video, dar prezenţi. În medie însă, niciodată mai mult de cinci. De când orele s-au mutat în mediul online, Florentina se luptă ca fiecare copil să termine ziua cu ceva nou învăţat, chiar dacă zona defavorizată în care se află comunitatea este una fără semnal. Astfel, lucrează cu două grupe de elevi, cu 11 copii se vede zilnic online, iar cu ceilalţi 13 continuă lecţiile offline, vorbind cu ei la telefon. Are 23 de ani, iar ultimii doi ani, de când a intrat în învăţământ, şi i-a dedicat copiilor de la Gârcini, pe care vrea să îi tragă cât mai aproape de şcoală, de educaţie şi să le arate că lumea este mai mare decât o cunosc ei.

La începutul anului şcolar, când se învăţa în scenariul verde, copiii stăteau la şcoală doar două ore pe zi, iar în rest continuau activităţile de acasă, cei mici o întrebau mereu pe „doamna” când vor putea să stea mai mult la şcoală. „Copiii îmi zic mereu că vor să vină la şcoală, când stăteam două ore mă întrebau de ce trebuie să plece acasă, când vom putea sta împreună patru ore?”, povesteşte Florentina.

De când şcoala s-a mutat în dormitor, Florentina şi-a adaptat spaţiul de lucru în aşa fel încât să imite pe cât posibil o lecţie dintr-o sală de clasă – le proiectează în clasa virtuală o prezentare, are deschisă pe calculator o imagine unde reproduce, scriind de mână, ceea ce trebuie să scrie copiii. Le spune ca atunci când termină să ridice un deget şi să aştepte până termină şi colegii, iar între timp să se gândească mai departe la cerinţe. În timpul orelor, copiii intră şi ies din camera virtuală, se reconectează, li se vede doar jumătate din faţă în funcţie de unghiul în care ţin tableta sau telefonul. Atunci când nu văd ce le proiectează „doamna”, aceştia atrag atenţia imediat, iar ochii le sunt curioşi, nu dau semne de plictiseală, ci doar şi-ar dori să revină la programul normal de la şcoală. Dacă unul dintre ei uită microfonul deschis, se creează microfonie, astfel încât „doamna” i-a învăţat să îl închidă şi să îl redeschidă atunci când vor să spună ceva.

Deşi în grupa cu care lucrează online sunt 11 copii, sunt zile în care Florentina rămâne singură în timpul lecţiilor din cauza lipsei semnalului care nu le permite conectarea. Uneori se blochează imaginea, alteori un singur copil reuşeşte să se conecteze, dar sunt şi zile bune în care intră şi cinci copii, conexiunea nu se întrerupe, iar orele se desfăşoară în normalitatea specifică acum orelor online. „Se mai întâmplă ca uneori copiii să mă audă după cinci minute, alteori rămân singură să vorbesc şi trebuie să iau o pauză până se reconectează doi-trei dintre ei”, descrie Florentina modul în care au loc orele.

Atunci când s-a hotărât să fie învăţătoare, Florentina tocmai terminase Jurnalismul la Iaşi, se pregătea să îşi susţină licenţa şi se gândea ce va face pe viitor. Dragostea pentru învăţământul primar a existat dintotdeauna în copilărie, deprinsă de la mama sa, educatoare în satul natal. A ajuns la Gârcini prin intermediul programului „Teach for Romania”, prin care sunt susţinute cadrele didactice care vor să profeseze în zone defavorizate şi de doi ani se străduieşte să le explice atât părinţilor, cât şi copiilor, care este importanţa învăţământului. Nu i-a luat însă mult timp să devină pentru toţi „Doamna”.

Copiii îi arată „Doamnei” cât de mult o iubesc, prin gesturi mici

„Am văzut progrese foarte mari la copii începând din clasa pregătitoare şi văd chiar şi în prezent. La început m-a şocat faptul că le dădeam şerveţele să meargă la baie şi venea femeia de serviciu zicând că au înfundat chiuveta pentru că nu ştiau ce să facă cu acel şerveţel. Acum am copii care mulţumesc, care ştiu să ceară, care pun întrebări foarte frumos şi sunt foarte mândră de ei că au evoluat pe planul acesta. Uneori mă amuză cum preiau ei din comportamentele pe care eu le prezint la clasă. Atunci când se răstoarnă ceva, nu spunem niciodată «vai, ce ai făcut», ei deja ştiu să înceapă să strângă, întreabă unde este mopul. Iar eu ştiu că nu intră nimeni în panică dacă s-a vărsat ceva”, povesteşte Florentina cu mândrie în glas.

„Doamna” este foarte mândră de relaţia pe care o are atât cu copii, cât şi cu părinţii acestora, ambele construite cu paşi mici, chiar din prima zi în care şi-a luat clasa în grijă şi când avea temeri şi îngrijorări. „Avem o relaţie la care cred că nici nu visam, îşi dau seama că sunt acolo pentru ei. Anul trecut, când veneam dintr-o excursie, o fetiţă mi-a zis «doamna, tu duci tot» şi mi-a luat câteva secunde până mi-am dat seama că a vrut să spună «doamna, tu ne duci peste tot». Îmi dau seama că ei simt dacă eşti acolo pentru ei, dacă ai încredere şi crezi în ei”. În această perioadă a pandemiei, Florentina se bucură că a reuşit să câştige şi părinţii de partea ei, pentru că este extrem de importantă implicarea lor şi modul în care reuşesc ei să gestioneze situaţia.

 „Doamna” îşi descrie elevii cu mândrie ca fiind nişte copii care au înflorit peste noapte şi asta pentru că a crezut mereu în ei şi a avut răbdare să se adapteze pentru fiecare în parte. La început, după primele luni, Florentina îşi aminteşte că ajungea acasă epuizată fizic şi psihic, dar şi-a promis că va face tot ce se poate ca să îi aducă la acelaşi nivel, ceea ce, crede ea, a şi reuşit. „Am avut şi conflicte în care se purtau foarte urât între ei, se loveau din senin. Dacă un copil nu primea ce voia, îl lovea pe celălalt pentru că nu ştia că trebuie să ceară mai întâi acel lucru. Degeaba mă duceam eu la clasa pregătitoare să le spun despre litera A, dacă ei nu ştiau că nu trebuie să se ridice de pe scaun în timpul orei. Sunt nişte lucruri fireşti, dar uneori poate nu le spunem pe nume”.

Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului “No Hate – Redactare incluzivă a articolelor despre romi în perioada pandemiei COVID-19”, un proiect derulat de Freedom House Romania, în parteneriat cu Agenţia de Dezvoltare Comunitară “Împreună”, cu sprijinul financiar de Active Citizens Fund România, program finanţat de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri