Videoclipul îl prezintă pe scriitor în contextul în care luna sa de miere planificată în Maroc a fost anulată. “Oamenii se temeau că va fi răpit de extremişti musulmani”, explică regizorul Stefan Ruitenbeek. “Soţia lui a petrecut o lună angajând prostituate în avans şi acum totul se prăbuşeşte”, continuă naratorul.

Stefan Ruitenbeek, care a corespondat apoi prin e-mail cu Michel Houellebecq, a indicat că s-a oferit să meargă la Amsterdam, unde cunoştea “o mulţime de fete” care “s-ar culca cu celebrul scriitor din curiozitate”. “Aş aranja hotelul pentru el dacă aş avea permisiunea să filmez totul”, spune el.

Nu se ştie dacă este o ficţiune sau un documentar. Michel Houellebecq însuşi a jucat de mai multe ori în filme la graniţa celor două genuri, precum “Thalasso” (2019). KIRAC este cunoscut şi “pentru videoclipurile sale controversate” a căror ambiţie este “căutarea iubirii, sub forma adevărului”.

Michel Houellebecq a ocupat de câteva săptămâni spaţiul media din cauza afirmaţiilor făcute cu privire la musulmani în revista Front Populaire. Într-un interviu cu filozoful Michel Onfray, romancierul îi prezintă pe musulmani ca pe o ameninţare la adresa securităţii francezilor nemusulmani.

Uniunea Moscheilor Franceze (UMF) a depus o plângere vinerea trecută împotriva scriitorului pentru “provocarea discriminării, urii sau violenţei”. Plângerea îi vizează şi pe directorul revistei populare Front Stéphane Simon şi pe filozoful Michel Onfray.

Michel Houellebecq, pe numele său real Michel Thomas, s-a născut în insula Réunion, la 26 februarie 1956 sau 1958 (după afirmaţia autorului). După absolvirea Institutului Naţional de Agronomie Paris-Grignon, s-a înscris la secţia Cinematografie a Şcolii Naţionale Superioare Louis Lumière, abandonând-o înainte de a-şi lua diploma.

Poet, romancier, eseist şi regizor, este cel mai important scriitor francez contemporan, cunoscut ca atare în toată lumea.

Cariera literară şi-o începe publicând versuri. Prima sa culegere de poeme atrage atenţia criticii: “În căutarea fericirii” (La poursuite du bonheur) primeşte în 1991 Premiul Tristan Tzara, iar următoarea, “Sensul luptei” (Le sens du combat), obţine în 1996 Premiul Flore. Urmează volumele “Renaştere” (Renaissance, 1999) şi “Configuraţia ultimului ţărm” (Configuration du dernier rivage, 2013). În 2015 îi apare la Gallimard Neîmpăcat. “Antologie personală 1991-2013” (Non réconcilié. Anthologie personnelle 1991-2013; Humanitas Fiction, 2016). Ca romancier cunoaşte un succes fulminant după ce publică în 1994 “Extinderea domeniului luptei” (L’Extension du domaine de la lutte) şi, mai ales, „scandalosul” Particulele elementare (Les Particules élémentaires, 1998), câştigător al Premiului Novembre şi, în 2002, prin traducerea engleză, al Premiului Internaţional IMPAC Dublin. Fiecare nouă apariţie romanescă a autorului - “Platforma”, (Plateforme, 2001), “Posibilitatea unei insule” (La possibilité d’une île, 2005), pentru care primeşte Premiul Interallié - a trezit polemici înverşunate, iar numărul admiratorilor săi nu este egalat decât de cel al detractorilor. În 2010, “Harta şi teritoriul” (La Carte et le territoire) a fost încununat cu Premiul Goncourt. Înainte de apariţia pe piaţă (prevăzută pentru 7 ianuarie 2015, dată care, printr-o coincidenţă tragică, a fost ziua atentatului din redacţia Charlie Hebdo), romanul “Supunere” (Soumission; Humanitas Fiction, 2015) a fost piratat şi citit de mii de internauţi, ajungând ulterior bestseller internaţional. “Supunere” s-a situat în fruntea topurilor de vânzări atât în Franţa, cât şi în alte 40 de ţări. Pe 4 ianuarie 2019 a apărut “Serotonină” (Sérotonine; Humanitas Fiction, 2019), care urcă ameţitor în topurile de vânzări din lume. În aprilie 2019, Houellebecq a primit Legiunea de Onoare. “Anihilare” a apărut la Humanitas Fiction în octombrie 2022.