Scrisoare către Andreï Makine

Dragă domnule Andreï Makine, vă scriu pentru că, în această vară, în plină pandemie, sub amenin­țarea morții, cum suntem fiecare dintre noi, v-am citit romanul Dincolo de frontiere.

După ce am închis cartea am ținut șaptezeci și două de ore de tăcere, mi-am purtat tăcerea ca pe un doliu. Nu regret.

Dincolo de frontiere e o carte de deplină maturitate, în care condiția umană este întoarsă pe toate fețele. Și e bine că e așa.

Dar!

Eram foarte tânăr când v-am citit prima dată. Am început cu Fiica unui erou al Uniunii Sovietice și foarte bine am făcut. Aceea a fost o carte care m-a făcut foarte fericit. Ați devenit imediat unul dintre scriitorii mei contemporani preferați. Așa era, așa eram pe atunci.

Fiind tânăr mă îndrăgosteam repede de autori. Țin minte că pe vremea aceea am început să îi iubesc și pe Julian Barnes, Ian McEwan, James Meek, Arthur Ja­pin și Jay Parini.

Apoi v-am citit Testamentul francez, Femeia care aștepta, Recviem pentru Est, Viața unui bărbat necunoscut, Cartea scurtelor iubiri eterne, O femeie iubită și Arhipelagul altei vieți. Am mai citit și cele patru romane pe care le-ați semnat Gabriel Osmonde. Nici una dintre aceste cărți nu m-a dezamăgit.

Am deschis de aceea Dincolo de frontiere cu frică, nu cu spe­ranță. Mă temeam că ați ajuns la capătul literaturii, că nu mai pu­teți imagina nimic, că nu mai aveți nimic de povestit, că nu veți putea evita căderea în comercial, că din dumneavoastră vor rămâne doar măști și perdele de fum.

Bineînțeles că n-am avut dreptate. Am greșit și am greșit mult: Dincolo de frontiere este o carte foarte bună, chiar dacă, dați-mi voie să o scriu, nu atinge, nici o clipă, frumusețea textuală desă­vâr­șită din Testamentul francez.

Dar cele trei voci din volum – Lynden (minunat cavaler șchiop al Apocalipsei!), Osmonde, Makine – au toate ceva de spus. De mult n-am mai citit o carte în care autorul chiar să aibă ceva de spus, în care ideea să vină înaintea stilului.

Dincolo de frontiere este încă o dovadă a inteligenței și a sub­tilității dumneavoastră.

Așadar se poate scrie despre rasism, despre atentate teroriste, despre fanatism religios, despre căderea Occidentului și o altă naștere a omului și așa!

Ați făcut o demonstrație de eleganță, de stil, de rafinament – noțiuni tot mai rare în literatura de astăzi.

Vă mărturisesc și altceva: nu l-am mai întâlnit, totuși, pe acel Andreï Makine de odinioară, acel Andreï Makine care încă ducea cu sine greutatea Rusiei.

Ați scris o carte absolut franceză, v-ați împlinit destinul de a fi un mare scriitor de limbă franceză, dar mie îmi e foarte dor de acel tânăr care pleca din Uniunea Sovietică și ajungea să doarmă pe sub poduri și prin cavouri, cu credința că literatura va salva totuși lumea.

Înainte să mor, sau poate și după aceea, mi-ar plăcea să citesc încă o carte scrisă de acel înnebunitor Andreï Makine, pe care acum l-am regăsit doar printre rânduri.

Publicitate și alte recomandări video