am hotărât să vă scriu, până lucrurile nu ajung în punctul în care nu mai pot fi salvate. Știm cu toții, Premiul „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia este cel mai important premiu de poezie din țară. Încă mai este, în pofida faptului că în ultimii ani scandalurile din jurul său s-au ținut lanț. Tocmai fiindcă are prestigiul pe care îl are, responsabilitatea dumneavoastră este de a face tot ce vă stă în putință pentru a-l proteja și a nu-l lăsa să cadă în ridicol, cum s-a întâmplat la ediția din acest an.

Să soliciți câștigătorului, Constantin Abăluță, să returneze suma reprezentând contravaloarea premiului deja trimisă prin bancă, pentru a fi redirecționată pentru cel aflat pe locul al doilea, Liviu Ioan Stoiciu, doar pentru că laureatul nu poate fi prezent la ceremonie, este nu doar imoral și jenant, ci și de natură să decredibilizeze însuși premiul. Întreaga lume literară este indignată în momentul de față de gestul dumneavoastră, iar poetul Constantin Abăluță nu merita această umilință și acest gest de dispreț.

Domnilor, dacă întâmplarea din acest an ar fi singulară, ar fi remediabilă, dar vă aduceți cu toții aminte acuzele ce vin aproape an de an, acele premieri care stau sub semnul manevrelor, confirmate în intervenții publice chiar de membri ai juriului, care au scandalizat la rândul lor întreaga lume literară. În momentul de față, integritatea premiului este profund știrbită și este nevoie de mult efort și tact din partea dumneavoastră pentru a putea convinge că acest premiu nu s-a transformat într-o roata norocului de la bâlci, unde câștigător e cine ajunge primul la Botoșani.

În gestulde a nu se acorda premiul câștigătorului, Constantin Abăluță, ați invocat existența unui Regulament care prevede prezența obligatorie a laureatului la decernare, în baza căruia s-ar fi luat decizia acordării poetului ieșit pe locul doi. Doar că, printr-o totală lipsă de transparență, acel Regulament nu este de găsit nicăieri. Am sunat și la instituția pe care o conduceți, de unde am primit răspuns, în cele din urmă, să-l solicităm pe Legea 544/2001, ceea ce am și făcut.

Însă nu mai este suficient acum doar să ne prezentați un regulament care ridică semne de întrebare doar și prin faptul că ar putea conține astfel de prevederi abracadabrante. Dați-mi voie să fiu vocea emoțiilor negative din lumea literară și să vă redirecționez o serie de întrebări la care, în numele transparenței care trebuie să însoțească cheltuirea oricărui ban public, trebuie răspundeți public:

1. Există acest regulament care prevede criteriile și procedura de jurizare și acordare a premiului? Dacă da, de cenu este public?

2. În cazul în care există, acest regulament a fost aprobat de către Consiliul Local al municipiului Botoșani?

3. În cazul în care există, regulamentul prevede explicit prezența fizică sau e posibilă prezența online, cum se întâmplă la multe alte festivaluri din lume?

4. Din moment ce i-a fost virată suma de bani laureatului, înseamnă că există un proces verbal de jurizare, semnat de toți membrii juriului. Există vreo procedură care permite anularea unui astfel de proces verbal? Vă solicităm să îl faceți public, pentru a-l putea consulta.

5. Câte voturi a primit domnul Constantin Abăluță? Unii spun că 5, alții că 7.

6. Într-o emisiune la Radio România Cultural, unul dintre membrii juriului, profesorul Mircea Martin, a declarat că premiantul stabilit prin proces verbal e Constantin Abăluță și nu-și explică de ce a luat altcineva premiul. De către cine a fost luată decizia de a acorda premiul celui aflat pe locul doi? Există un document în acest sens? Dacă da, vă solicităm să îl faceți public.

7. Decizia de a acorda premiul celui aflat pe locul doi a fost luată cu consimțământul membrilor juriului? Se poate face proba acestui consimțământ?

8. Cine a luat decizia de a i se retrage banii domnului Constantin Abăluță, câștigătorul desemnat de juriu?

9. Am înțeles că organizatorul este diferit de finanțator. Care sunt obligațiile asumate de organizator în fața finanțatorului în ceea ce privește imaginea publică a premiului și a evenimentului?

10. În contextul în care am înțeles că nici membrii juriului nu au fost prezenți cu toții la decernare, vă rog să ne comunicați ce prevede regulamentul în privința obligativității prezenței acestora la ceremonia de decernare a premiului?

Acestea ar fi doar 10 dintre întrebările la care lumea literară așteaptă răspuns cu maximum de interes. De aceea, vă rog să faceți efortul de a comunica public toate clarificările, fiind vorba de informații de interes public. Ne uităm, cu toții, cu întristare, la faptul că în ultimii ani acest premiu a ajuns raiul mișcărilor de culise și ținta tuturor glumelor și ironiilor. Situația aberantă de anul acesta, inspirată parcă din Caragiale, nu face cinste nici premiului, nici lui Eminescu și nici orașului.

Stimate domnule primar și dragi consilieri, ca botoșănean de origine și ca scriitor, ca membru în Comisia de Cultură a Senatului României și ca iubitor de cultură, vă rog să salvați acest premiu. Credibilitatea lui e în cădere liberă, v-o spune un om foarte atent la pulsul vieții literare. Opriți dezastrul până nu e prea târziu.

Vă trimit, mai departe, doar câteva dintre reacțiile publice ale poeților, scriitorilor și oamenilor de cultură din țară la aflarea veștii cu privire la ce s-a întâmplat anul acesta cu decernarea premiului, în speranța că vă va convinge să ne răspundeți la întrebări și să vă îngrijiți mai mult, în anii care vin, de imaginea acestuia.

- „Mi se pare incredibil câtă mojicie, din partea juriului și a organizatorilor, să umilești în halul acesta un om, să-i spui practic în față că nu merită recunoașterea dacă nu mai e în stare să se miște, dacă s-a găsit chiar acum să fie bolnav... ” (Vasile Baghiu)

- „Este un model pentru generația mea și pentru mine. Îi doresc să treacă peste accidentele neplăcute ale vieții și să meargă mai departe cu demnitate, ca și până azi.” (Mircea Cărtărescu)

- „Din câte știu, în ultimul timp măcar trei premianți Nobel pentru literatură (Elfriede Jelinek, 2004, Patrick Modiano, 2014, și Bob Dylan, 2016) n-au fost prezenți la decernarea premiului. Și nu li s-a luat. Pe bună dreptate: doar cărțile, nu moaca/ prezența lor contează.” (Mariana Codruț)

- „Nu-i pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește. Țara gafelor și a prostiei generoase...” (Dan Dănilă)

-  „O formulă mai fair ar fi să se anunțe nominalizările și să-l ia cine ajunge primul la Botoșani.” (Sorin Gherghuț)

- „Regulamentul Premiului Eminescu de la Botoșani care prevede prezența fizică a laureatului e cu atât mai absurd cu cât e un premiu opera omnia, deci cu o probabilitate ridicată să se acorde unui scriitor în vârstă și/sau cu probleme de sănătate.De la anul aș propune ca Premiul de la Botoșani să capete numele lui de facto: „Premiul-Eminescu-opera-omnia-pentru-poeți-sănătoși-și-în-deplinătatea-facultăților-motorii.” (Alex Goldis)

- „Anul ăsta, jurații îl desemnaseră câștigător pe Constantin Abăluță, îi și viraseră banii în cont, dar pentru că venerabilul autor nu s-a putut deplasa în Botoșani, a fost nevoit să returneze banii iar premiul s-a reportat la cel de pe locul 2, Liviu Ioan Stoiciu - care, deși avea probleme de sănătate, a sărit în mașină și-a gonit ca nebunul să ajungă la timp la ceremonie. Doamne ferește să fi făcut accident pe drum, nu de alta dar, potrivit aceleiași reguli, premiul s-ar fi reportat iar, la cel de pe locul 3.” (Mugur Grosu)

-  „Hai cu explicațiile, neamule! Hai cu juriul, neamule ! Hai cu sfânta mare nerușinare!” (Florin Iaru)

- „Cum se cheamă o cultură – o țară – unde se decide ca un premiu pentru întreaga carieră să nu-ți fie dat, în ciuda deciziei juriului, decât dacă ajungi la decernare? Iar dacă nu poți, că ai 80 de ani și ai trecut prin câteva încercări grele, să-i fie dat următorului de pe listă, care a fost mai iute de picior? Cum?" (Claudiu Komartin)

- „Eu așa mizerie umană și literară nu am pomenit.(…) Nu vreau să știu ce se întâmpla dacă, Sisoie păzește, dl Abăluță murea în trenul de Botoșani. Cred că dl Nicolae Manolescu se ducea cu moștenitorii la notar să recupereze banii.” (Iulia Popovici)

- „Cine a luat decizia asta? Are vreo acoperire în regulament? Există în genere un regulament? S-a gândit cineva ce efect poate avea o asemenea decizie asupra unui om bolnav de 81 de ani? Cum a putut primi Stoiciu un premiu oferit în asemenea condiții? Măgăria asta o întrece pe cea cu premierea lui Chifu. RUŞINE BOTOŞANI! RUŞINE USR! RUȘINE STOICIU!” (Octavian Soviany)

- „Absolut halucinant.” (Radu Vancu)